Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

Hor în biserica romano-catolică, jansenismul propovăduia rigoris-

imial.

116

STENUHAI

Jumătate din populaţie se urcă pe acoperişuri. Toate ti meile se aflau în balcoane. Garda de onoare porni. Lumg admira uniformele strălucitoare, fiecare îşi recunoştea rudă, un prieten. Unii făceau haz de domnul de Moiri care, fricos, întindea o mînă prudentă, gata în fiecare clipi să apuce oblîncul şeii. Dar un lucru făcu să fie uitate toal| celelalte: primul călăreţ din al nouălea rînd era un frumos, foarte zvelt şi pe care, la început, nu-1 recuno: nimeni. Curînd, însă, strigătul de indignare al unora, tăi rea şi mirarea altora exprimară uimirea generală. Oam nii recunoşteau în tinerelul ăsta, călărind unul din bidMH domnului Valenod, pe micul Sorel, fiul cherestegiul™ Din toate piepturile se înălţă un protest împotriva primi rului, mai ales printre liberali. Cum, pentru că lucrători ăsta mărunt, deghizat în popă, era preceptorul ţîncilor Iul primarul avea îndrăzneala să-1 numească în garda <■ onoare, spre paguba domnilor cutare şi cutare, fabrica™ cu dare de mînă !?

— Dumnealor, spunea soţia unui bancher, s-ar cuveni să-1 facă de ruşine în public pe puştiul ăsta neobrăal născut în noroi.

— E viclean şi poartă sabie, îi răspunse un vecin; ol aibă destulă ticăloşie ca să le cresteze mutrele.

Părerile celor din familiile nobile erau şi mai primfl dioase. Doamnele se întrebau dacă numai primarul era tfl novat de necuviinţa aceasta. în general, lui i se recunoaşH dispreţul pentru obîrşia de rînd.

în timp ce prilejuia atîtea clevetiri, Julien se simţea al mai fericit dintre muritori. îndrăzneţ de felul lui, se ţinl pe cal mai bine decît majoritatea tinerilor din oraşul acejl ta de munte. Şi vedea în ochii femeilor că se vorbeşte dea pre el.

Epoleţii lui străluceau mai tare fiindcă erau noi. Calul se ridica mereu în două picioare. Julien era în culmea bfl curiei.

Fericirea lui întrecu orice margini cînd, trecînd fl lîngă vechiul meterez, bubuitul tunuleţului făcu să-i sal calul afară din rînd. Şi pentru că, prin cine ştie