1 BOŞII ŞI NEGRU
159
Oaspetele ceru să i se acorde cinstea de a fi prezentat Uoamnei Valenod; aceasta îşi făcea toaleta şi nu putea primi pe nimeni. în schimb, avu plăcerea să asiste la toaleta domnului director al Aşezămîntului pentru săraci. Trecură apoi la doamna Valenod, care, cu lacrimi în ochi, îi pftvcntă copiii. Doamna aceasta, una dintre cele mai cu vii a! din Verrieres, avea o figură lătăreaţă şi bărbătească, pcsic care, cu ocazia acestei mari ceremonii, dăduse cu i.ml. Şi, tot timpul vizitei, doamna Valenod întruchipa (lin plin patosul matern.
Julien se gîndea la doamna de Renal. Neîncrederea lui I Olcea să fie totdeauna simţitor numai la amintirile Mtrnite de contraste, dar după aceea ele îl mişcau pînă la înduioşare. înclinarea aceasta fu sporită şi de înfăţişarea locuinţei domnului Valenod. îl duseră s-o viziteze. Toate se aflau acolo erau măreţe şi noi şi i se spuse preţul i mobile în parte. Dar Julien găsi în ele ceva josnic Care mirosea a bani furaţi. Toţi ai casei, pînă şi slugile, u că se silesc să-şi potrivească o ţinută ca să nu fie
uiţi.
Perceptorul oraşului, şeful impozitelor indirecte, co-
I inundantul de jandarmi şi încă vreo doi sau trei funcţionari
I publici sosiră împreună cu soţiile lor. După ei veniră cîţiva
liberali bogaţi. Trecură la masă. Julien, plictisit pînă-n gît,
!••■ m.ti se gîndea că, dincolo de peretele sufrageriei, se
illiiu bieţii deţinuţi din a căror raţie de carne pesemne că
I *c ciupise ca să fie cumpărat tot luxul ăsta de prost-gust cu
Dostları ilə paylaş: |
