Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

10ŞI ŞI NEGRU

179

Ciudată urmare a căsătoriei, aşa cum a făcut-o veacul

l îl XlX-lea ! Plictiseala vieţii conjugale duce cu siguranţă

li picirea dragostei, atunci cînd dragostea a existat înain-

I tea nunţii. „Şi totuşi, ar zice un filozof, curînd ea le aduce

• lamenilor destul de bogaţi ca să nu muncească sila adîncă

I Ihţă de toate plăcerile liniştite. Iar dintre femei, numai pe

i de cu sufletul uscat nu le îmboldeşte la dragoste."

Părerea filozofului mă face s-o scuz pe doamna de ŞUnal, dar cei din Verri6res n-o scuzau deloc, şi tot brasul, fără ca ea să bănuiască, nu se ocupa decît de scafi-dulul stîrnit de amorurile ei. Datorită acestui fapt de teu mă, în toamna aceea localnicii se plictisiră mai puţin dcctt de obicei.

Toamna şi o parte a iernii trecură pe nesimţite. Fami­lia trebui să părăsească crîngul din Vergy. Lumea bună ■In Verrieres începu să se indigneze că anatemele ei îl im-|in ionau atît de puţin pe domnul de Renal. în mai puţin tic o săptămînă, nişte personaje pline de gravitate, care îşi 'i pîrleala pentru seriozitatea lor obişnuită tocmai prin |i ii >rea de-a îndeplini acest soi de misiuni, îi dădură I' ii unciile cele mai cumplite, dar folosind cuvintele cele ftuii măsurate.

Domnul Valenod, care lucra cu multă prevedere, îi lAMsc felisei un loc într-o familie nobilă şi bine văzută, lunii- se aflau cinci femei. Elisa, spunînd că se teme să nu

.....mă fără slujbă pe timpul iernii, nu ceruse familiei

pccMcia decît cam două treimi din leafa primită de la lomnul primar. Fără s-o sfătuiască nimeni, fata avu minu-idee de-a se spovedi fostului duhovnic Ch61an şi, to-Ită, noului duhovnic, ca să le povestească amîndurora mnte în legătură cu amorurile lui Julien. doua zi după sosirea în Verrieres, la orele şase di-i, părintele Chelan trimise după Julien.