186
STENDHA1.
— Iată-ne ajunşi acolo unde ţi-ai dorit atît de mult. De acum înainte vei.trăi fără remuşcări. N-ai să-ţi mai vezi în mormînt copiii la orice fleac de boală.
— îmi pare rău că nu poţi să-1 mai îmbrăţişezi pe Sta-nislas, îi spuse ea rece.
Pînă la urmă, Julien rămase adînc mirat d< îmbrăţişările lipsite de căldură ale acestui cadavru viu ; şi nu se putu gîndi la altceva, pînă departe, la mai mulu leghe. Sufletul îi era mîhnit şi, înainte de-a trece muntek cît mai putu să zărească turla bisericii din Verrieres, s< întoarse şi privi adesea într-acolo.
CAPITOLUL XXIV O capitală
Ce zgomot, cîţi oameni gonind după treburi ! Cîte idei pentru vin oi într-un cap de douăzeci de ani! Ce clipe de uitare pentru dragoste !
BARNAVE
în sfîrşit, pe un munte depărtat, zări nişte ziduri negre . era fortăreaţa Besancon-ului. „Cu totul altfel m-aş li simţit, îşi spuse el oftînd, dacă soseam în această nobil;» garnizoană ca să devin sublocotenent într-unui din regi mentele menite s-o apere !"
Besancon nu e numai unul dintre cele mai frumoase oraşe ale Franţei, ci e şi plin de oameni curajoşi şi intch genţi. Dar Julien nu era decît un flăcău de ţară şi n-avea nici o posibilitate să se apropie de oamenii cu vază.
Luase de la Fouqu6 un costum orăşenesc şi, astfel îmbrăcat, trecu podul de la poarta oraşului. Cu gîndul la istoria asediului din 1674, voi să vadă, înainte de-a si închide în seminar, meterezele fortăreţei. De două sau di trei ori santinelele erau cît pe ce să-1 aresteze, fiiruU a
Dostları ilə paylaş: |
