Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

particulare, permit evaluări concludente ale aptitudinii intelectuale. 
Automatizarea. Sternberg este de părere că aptitudinea de 
prelucrare automată a informaţiilor, aşa cum se manifestă în 
deprinderea de citit, de exemplu, este un aspect-cheie al inteligenţei. 
Subiecţii care înţeleg puţin din ceea ce citesc nu au realizat 
automatizarea procesului elementar de citire şi, ca urmare, nu pot 
dispune de resursele necesare unui proces comprehensiv complex. 
Deci, capacitatea de automatizare dă posibilitatea mobilizării 
resurselor în aria noutăţii. Şi invers, dacă subiectul dispune efectiv de 
capacitatea de a opera cu o noutate, resursele vor putea fi mobilizate 
major în aria automatizării. 
Subteoria contextuală 
Conform acestei subteorii, inteligenţa nu este doar o activitate 
mintală. întâmplătoare, care implică unele componente de prelucrare a 
informaţiilor. Inteligenţa este precis orientată către unul sau mai multe 

---

22 Diferenţe interindividuale 
din cele trei obiective principale ale comportamentului, şi anume: 
adaptarea la mediu, modelarea mediului, selectarea mediului. 
Adaptarea. Componentele de prelucrare a informaţiilor, ca şi 
operarea cu noutatea şi prelucrarea automată a informaţiilor sunt 
considerate de Steraberg ca fiind universale, în sensul că operează 
similar indiferent de cultura căreia îi aparţin subiecţii. Totuşi, aceste 
componente se manifestă variat în planul experienţei şi al 
comportamentelor indivizilor din culturi diferite. Ceea ce este 
considerat ca fiind inteligent într-o anumită cultură poate fi văzut la 
polul opus în altă. 
Modelarea presupune adaptarea mediului la propriul stil de 
operare al individului. Sternberg consideră modelarea mediului ca 
trăsătura cheie a gândirii şi comportamentului inteligent. „Oamenii de 
ştiinţă remarcabili sunt cei care elaborează paradigmele (modelarea) şi 
nu cei care doar le utilizează (adaptarea)" (Sternberg, 1990, p.281). 
Selectarea implică renunţarea la un anumit mediu în favoarea 
altuia. Ea intervine, în general, atunci când adaptarea şi modelarea 
mediului au eşuat. De exemplu, atunci când un individ nu reuşeşte să 
se adapteze cerinţelor unei anumite profesii sau să modeleze aceste 
cerinţe în funcţie de propriile caracteristici şi nervi, cel mai inteligent 
remediu pentru acest eşec este alegerea unui nou mediu, prin 
schimbarea profesiei. 
Se poate observa că o particularitate majoră a teoriei lui 
Sternberg este accentul pus pe desfăşurarea unui comportament 
inteligent şi nu pe studierea acestuia, aşa cum încearcă testele de 
inteligenţă convenţionale. Bee (1989) constată că cele mai multe 
dintre testele standardizate de inteligenţă nu pot evalua diferitele tipuri 
de aptitudini caracterizate în subteoriile contextuală şi experienţială; 
dar, tocmai aceste aptitudini sunt cele mai relevante pentru 
„funcţionarea inteligentă" în lumea reală. Totuşi, chiar Sternberg a 
elaborat un test bazat pe teoria triarhică a inteligenţei. Acest test, pe 
lângă aptitudinile componenţiale, evaluează şi capacitatea de a face faţă 
noutăţii, abilitatea de prelucrare automată a informaţiilor şi abilităţile 
intelectuale practice. ' 

---

Inteligenţa şi măsurarea ei