Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Categoria 9. Tulburări de dezvoltare psihologică 
Autismul 
Mulţi copii handicapaţi mintal sunt foarte uşor de recunoscut 
(de exemplu, copii cu Sindrom Down), dar cei mai mulţi copii autişti 
nu prezintă anormalităţi fizice vizibile. De aceea, oamenii consideră 
copiii autişti ca fiind normali sau chiar superiori ca inteligenţă, mai 
ales că unii manifestă aptitudini excepţionale într-o anumită direcţie 
(de exemplu, aptitudini muzicale). Aceste anomalii au creat discuţii 
asupra întrebării: autismul poate fi privit ca o formă de retardare 
mintală sau ca o boală psihică? Cercetările recente au relevat că 80% 
dintre copiii diagnosticaţi ca autişti au obţinut scoruri sub 70 la testele de 
inteligenţă. însă, scorurile obţinute de aceşti copii nu sunt întotdeauna 
scăzute; unele se situează la nivelul mediei sau peste medie, în special 
la probele spaţial-vizuale, în timp ce scorurile sub medie se 
înregistrează la testele verbale (De Myer, 1975; Rutter şi Lockyer, 
1967). Validitatea utilizării testelor de inteligenţă pentru evaluarea 
autiştilor a fost pusă la îndoială, deoarece este dificil să li se reţină 
atenţia asupra sarcinilor de rezolvat. De asemenea, ei nu au aceeaşi 
experienţă socială şi culturală ca ceilalţi copii. 
Autismul a fost descris pentru prima dată, ca sindrom de către 
Kanner, în 1943. Caracteristicile principale enumerate de acest autor 
au fost: „însingurarea autistă maximă", incapacitatea de relaţionare, 
limitările severe ale limbajului, dorinţa obsesivă ca toate lucrurile din 
jur să păstreze aceeaşi ordine. în plus, Rutter, în 1966, nota activităţile 
rituale şi compulsive. Autismul debutează înainte de vârsta de doi ani 
şi jumătate, el afectează de patru ori mai mulţi băieţi decât fete 
(aproxiamtiv 5 din 10 000 de copii sunt autişti) şi este distribuit în 
toate grupurile socio-economice, rasiale şi etnice. Copiii autişti care 
învaţă să vorbească folosesc foarte rar vorbirea; cea mai frecvent 
utilizată este vorbirea ecolalică (repetarea întrebării sau afirmaţiei 
interlocutorului). Cuvintele sunt reproduse fără o înţelegere aparentă, 

---

Cauze, categorii şi descrieri ale tulburărilor psihice 193 
rară a avea efecte de comunicare (ceea ce, pentru majoritatea copiilor, 
reprezintă scopul vorbirii). 
Prognoza pentru adulţii autişti nu este încurajatoare; unii pot 
lucra în medii fără cerinţe deosebite, dar cei mai mulţi se retrag în 
singurătatea autoimpusă, ducând o viaţă solitară, alături de familie sau 
în instituţii speciale. 
Autismul nu a fost acceptat în clasificările oficiale până la 
publicarea DSM III R, în 1980.. Până în acel moment, copiii autişti 
erau diagnosticaţi ca schizofreni, deoarece simptornele manifestate 
concordă, parţial, cu cele ale schizofrenilor adulţi. Totuşi, nu acesta 
este motivul pentru care autiştii s-au retras din lume ca schizofrenii, 
pentru că, de fapt, ei nici nu au intrat în lume. 
Tratamentul presupune tehnici de condiţionare operantă şi 
modelare (vezi capitolul 6). Se utilizează, de asemenea, medicamentul 
fenfluramină pentru reducerea serotoninei, ceea ce poate diminua 
însingurarea şi comportamentele stereotipe ritualizate.