Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

 Neuronii se unesc prin axoni? 
Răspuns: Nu în mod direct. Intre axonul unui neuron şi
 dendritele 
următorului neuron (dendritele sunt prelungirile scurte ale neuronului) există 
un spaţiu foarte mic, numit spaţiu sinaptic; mesajele sunt transmise la nivelul 
acestuia prin acţiunea chimică a neurotransmiţătorilor. 
întrebare: Ce este
 un neurotransmiţător? 
Răspuns: Este o substanţă chimică conţinută în
 sinapse (butoni aflaţi 
la capătul unui axon), care prin eliberare, determină excitarea nervoasă a 
denditrelor următorului neuron din lanţ. 
Acţiunea neurotransmiţătoruilor poate fi
 excitantă (stimulatoare) sau 
inhibantă (restrictivă). După ce au transmis mesajul lor chimic şi au stimulat 
sau inhibat următorul neuron, transmiţătorii sunt
 dezactivaţi (descompuşi de o 
enzimă) sau intră din nou în sistem. Absenţa neurotransmiţătorului adecvat 
determină stimularea insuficientă a neuronului. O cantitate prea mare de 
neurotransmiţător determină suprastimularea. în absenţa enzimei, 
nerotransmiţătorii continuă să stimuleze neuronul. Neurotransmiţătorii întâlniţi 
în lucrarea noastră sunt: Dopamină, Acetilcolina, Serotomina, Norepinefrina, 
Acidul gamma-amino-butiric (GABA) 
Fig.5.3. Creierul şi transmiterea nervoasă. 
Teoria dopaminei. La unii schizofreni a fost detectată o cantitate 
prea mare de dopamină; aceasta poate fi cauza halucinaţiilor şi mişcărilor 
bizare, deoarece circuitul dopaminic este implicat în controlul 
perceptiv şi motor. Desigur că excesul de dopamină poate fi rezultatul 
schizofreniei şi nu cauza ei. Cercetările nu au ajuns încă la o 
concluzie. 

---

200 Diferenţe inîerindividuale 
Medicamentul fenotiazină blochează acţiunea dopaminei, ameli­
orând simptomele schizofrenice. însă, Haracz (1982) a remarcat că 
această metodă poate fi aplicată numai unora dintre schizofreni, ceea 
ce înseamnă că excesul de dopamină nu este caracteristic tuturor 
pacienţilor cu această tulburare psihică. 
Tulburările afective. Studiile au arătat prezenţa unei cantităţi 
scăzute de serotonină şi norepinefrină în cazul depresiilor. S-a 
dovedit, pe animale, că medicamentele prescrise depresivilor cresc 
nivelul serotoninei şi norepinefrinei (v.§.6.1). 
Date neurologice, Inestigaţiile neurologice ale creierului schizo-
frenilor, prin scanare CAT sau PET, au indicat lărgirea ventriculelor, 
ceea ce presupune o deteriorare sau o atrofiere a ţesuturilor cerebrale. 
Rieder şi colab (1983) au identificat această lărgire a ventriculelor şi 
la nivelul creierului altor pacienţi psihotici, în afară de schizofreni.