Personalitatea 73
Punctele comune ale teoriilor lui Cattell şi Eysenck
Aşa cum am arăta, Cattell a folosit o variantă oblică a analizei
factoriale, din care a rezultat un număr relativ mare de factori primari
(care reprezintă baza pentru
trăsăturile măsurate de Chestionarul
PF16). Această metodă, considera autorul, oferă o mai mare acurateţe
şi conturează mai bine structura personalităţii decât factorii secundari
decurşi din analiza ortogonală utilizată de Eysenck. Totuşi, Cattell a
supus factorii primari unei a doua analize, identificând un număr mai
mic de factori secundari (denumiţi de el
trăsături de suprafaţă). Doi
dintre aceşti factori, extraversia şi anxietatea, corespund îndeaproape
cu cele două dimensiuni majore ale modelului lui Eysenck:
extraversiunea şi nevrotismul. Astfel, se pare că cele două abordări ale
structurii personalităţii au mai multe puncte comune decât s-ar părea
la prima vedere; diferenţele rezultă, în special, din tehnicile de analiză
factorială utilizate de cei doi.
Evaluarea personalităţii conform teoriei lui Cattell
Cattell şi colaboratorii săi au elaborat o serie de chestionare,
dintre care cel mai valoros, pentru adulţi, este PF16 (Cattell şi colab,
1970). Acest chestionar măsoară factorii indicaţi în figura 2.3. Există
şi variante ale acestui chestionar destinate copiilor.
Aceste teste sunt aplicabile subiecţilor normali. Spre deosebire
de Eysenck, Cattell consideră că personalitatea patologică diferă
calitativ de personalitatea normală (Cattell, 1973). De aceea, PF16
poate identifica subiecţii nevrotici, el conţine şi factori adiţionali
destinaţi unor trăsături specifice ale psihoticilor (neîntâlnite în
grupurile de subiecţi normali). Cattell şi Kline (1977) au prezentat 12
factori patologici, dintre care 7 au fost asociaţi depresiei.
Dostları ilə paylaş: 
