Repere istorice ale talmaciului

Despre cetatea Talmaciului

Priveşte la ruine, ele îţi vor arăta ce a fost Talmaciu

Era un oraş mare, redus acum la un sat,

Datorită păcatelor noastre e locuit acum doar de ţărani ;

[Oraş] pe care l-a ridicat evreul Danista, pe vremea regelui

Decebal,

Un refugiat bogat, la care regele ţinea foarte mult

Pentru că avea bogăţie şi era priceput la război,

Mă refer la banii pe care evreul acela îi avea.

După înfrângerea ţării evreilor într-un măcel cumplit,

Fugarul venise aici, când [împ.] Titus a cucerit Ierusalimul

Şi i-a izgonit pe evrei din oraşul Canaan.

Cuprinşi de spaimă evreii fugeau încotro apucau,

Departe, pretutindeni pe la neamurile barbare.

Asta s-a întâmplat în al doilea an de domnie a împăratului

Vespasian,

La vreo patruzeci de ani după moartea lui Cristos.

Atunci a venit acela aici, scăpând împreună cu câţiva tova-

răşi,

Când regele Decebal era deja atacat de romani.

De aceea [regele] le-a acordat bucuros locuri de aşezare

Iudeilor, fiindcă auzise că iudeii se pricep să facă bani.

Prin urmare Decebal i-a aşezat în acest loc ca oaspeţi,

De la care mai târziu s-a tras numele de Thalmud (1)

(1) Opinia autorului că oraşul Tălmaciu ar fi fost întemeiat de iudei şi că numele lui

se trage de la Thalmudul iudeilor, nu se sprijină pe nici un alt temei decât pe

asemănarea cuvintelor Thalmesch, Thalmats, Thalmus, Thalmud. Sub nici un alt

motiv ------------

2
Căci pentru ei Thalmudul este cartea ebraică a Legii,

De unde îşi iau ei tradiţiile şi cultul religios.

Cum iudeii, deprinşi cu câştiguri tot mai mari

Îşi dau seama că poziţia de aci le va fi avantajoasă,

In locul acesta se adună mai apoi mulţime de armeni şi greci

Şi traci împreună cu mysieni, aşa povestesc istoricii.

Neamurile acestea şi-au fixat aci colonia în devălmăşie

Şi construiesc aceste ziduri care se văd pe teren

Cu permisiunea lui Decebal care proteja triburile de transfugi

Ca să poată opune mai viguros rezistenţă puternicilor romani

Înainte de a fi înfrânt acesta domnea fără grijă în regatu-i.

Consolidase căile de acces stabilind peste tot garnizoane,

Pentru ca duşmanii să nu poată întinde curse la el în regat.

Aşa a închis energic şi această strâmtoare printre munţi

Unde saxonii stăpânesc acum fortificatul Turn Roşu

Şi cetatea veche de pe munte pe care o vezi acum ruinată.

Lângă această strâmtoare a acordat iudeilor fugari

Colonia Thalmud în proprietate obştească, la rugămintea lor,

Unde să trăiască după legile lor stămoşeşti,cum erau deprinşi

Iar el să aibă drept de comandă asupra lor :

Când în regat s-ar isca tulburări de război

Să aibă la îndemână nişte oameni bogaţi care să-l ajute.

Locuiesc şi acum aşezaţi lângă trei râuri confluente :

Cibinul, Chadul (2) şi Tălmăcelul,

Unde se găsea nu numai bogăţie de peşte,

Dar şi Chrysopii [*] îşi spălau obrazul [?] şi aurul,

Nu departe de râul cel repede Althus [?], lângă mysieni,

Loc pe care şi-l aleg ei în regat înaintea altora.

Decebal fiind învins după multe bătălii sângeroase, Traian

I-a introdus în regatul Dacis împrăştiindu-i peste tot,

Şi pe vlachi laolaltă cu italici, ai căror urmaşi se pot vedea

(2) Zod. Râu şi sat valah cu acelaşi nume. [ Sadul ??]

===============================================================

[*] Τermen asimilat, probabil, după grecescul chrysopoioi “lucrători în aur, aurari”

3
Şi astăzi la neamul valah, care există şi în prezent.

Atunci împăratul Traian a întărit Dacia cu ajutorul tetrarhilor

Ca să nu se mai nască în Dacia mişcări de război

Sau duşmanii să poată năvăli pe undeva din afară

Pentru asta a dat tetrarhilor garnizoane puternice

Şi legiuni de soldaţi vorbitori ai limbii, după specificul zonelor

Pentru ca să poată îndeplini ordinele comandanţilor ori de

câte ori era nevoie.

Aceştia, după bătălii grele în care au obţinut victoria,

Au rămas în Dacia şi acum sunt lucrători ai pământului.

Din vlahi au devenit valahi, iar italienii români,

Ai căror urmaşi vorbesc o limbă romanică.

Ei îşi făceau locuinţe în vastele păduri de la şes

Şi pe malurile râurilor deţinând pământuri întinse.

Le stăpânesc şi acum după ce au rămas în siguranţă în ţară,

Dar sunt păstori şi îşi obţin hrana de pe seama oilor,

Dându-se drept romani numai cu numele, fără o bază reală.

De aceea şi sunt numiţi în deobşte români.

Îl las deoparte pe Atila, cel mai de seamă rege al hunilor

Şi neamul scitic adus aci de Atila

Cum anume şi când au pătruns sau de când locuiesc şi ei,

În ce grozav război i-au bătut din nou pe romani :

Despre acestea sunt la îndemână cronicile ce prezintă faptele

hunilor

Consultă-le pe acelea. – Să ne întoarcem la Thalmud.

Că şi-au făcut case pe ambele maluri ale Czadului [?]

Nu de pământ, desigur, o dovedesc ruinele din piatră,

Că au fost construcţii cu bolţi şi ziduri din pământ ars,

Dacă ai îndoieli, Cititorule, cercetează temeliile caselor,

Făcând un ocol pretutindeni prin sate,

Şi, în fine, cu ce solid meterez erau apărate.

Dacă sapi în grădină, cu gând să-ţi faci împrejmuire la casă

Abia ai să împlânţi un ţăruş : peste tot sunt ziduri.

Descoperite, arată cât de iscusiţi au fost odinioară

4
Constructorii lor care au legat pietrele între ele cu var.

Lucrătura arată ce meşteri pricepuţi erau :

Că deşi se vede că pietrele care ies uimitor din pământ

Au dăinuit în jur de o mie cinci sute de ani,

Lucrarea arată uimitor şi n-a fost distrusă de vechimea ei.

Scriitorii au păreri diferite când au pătruns aci Allmannii ;

Unii spun într-u fel, alţii povestesc în altfel.

Că triburile teutone au intrat parţial în Pannonia

Sub Carol cel Mare, luptând cu ungurii,

Parte în vremea dinastiei Otho, parte sub ducele Geiza,