Dinamica producţiei mondiale de fontă, feroaliaje şi oţel
- mil. tone -
|
1938
|
1950
|
1960
|
1980
|
1989
|
1996
|
Fontă şi feroaliaje
|
83,0
|
132,3
|
258,0
|
541,0
|
542,0
|
512
|
Oţel
|
110,0
|
192,0
|
346,0
|
749,0
|
794,0
|
752
|
Sursa: Images économique du monde, 1998
În Europa, siderurgia este o ramură industrială tradiţională şi bine reprezentată în numeroase ţări.
Dintre ţările Uniunii Europene (Comunitatea Economică Europeană) cea mai importantă producătoare este Germania. Ea are zăcăminte de minereu de fier în Munţii Harz (Salzgitter), din partea centrală, veche regiune de exploatare, precum şi în zona muntoasă de la sud de bazinul Rhur-ului (Munţii Westerwald), dar conţinutul relativ sărac în fier (24-33%) şi diminuarea rezervelor datorită îndelungatei exploatări determină Germania să importe materie primă, în special din Suedia, Luxemburg sau de pe pieţele sud-americane şi africane.
Principala concentrare siderurgică o reprezintă bazinul Rhur, un exemplu tipic de siderurgie localizată în bazine carbonifere. Principalele centre sunt: Duisburg, Essen, Gelsenkirchen, Bochum, Dortmund. Alături de industria carboniferă, siderurgia a făcut din regiunea Rhin-Rhur cea mai importantă concentrare a producţiei şi consumului din Europa Occidentală. A doua bază siderurgică germană o constituie bazinul Saar, situat în extremitatea sud-vestică a ţării, la graniţa cu Franţa; centrele fiind grupate în jurul oraşului Saarbrücken.
În partea centrală a Germaniei cele mai importante centre sunt Salzgitter, Calbe, Brandenburg (în apropiere de Berlin), iar în extramitatea estică Eisenhüttenstadt, pe Oder.
Dostları ilə paylaş: |
