Resursele umane ale terrei

Industria cărnii şi a produselor din carne a evoluat în deplină concordanţă cu procesul de urbanizare. Aprovizionarea oraşelor cu carne şi produse derivate este astăzi, în fapt, o activitate comercială care pune în aplicare tehnologii industriale dintre cele mai diversificate de prelucare, conservare, transport şi desfacere până când produsul ajunge în faza gastronomică.

Micile centre de prelucrare primară a cărnii amplasate în zonele rurale şi-au restrâns activitatea odată cu apariţia marilor abatoare şi "uzine de carne", care lucrează în lanţ, dispunând de mari capacităţi de conservare prin refrigerare. Un astfel de exemplu îl reprezintă zona central-vestică a S.U.A. (Kansas City, Omaha, St.Joseph, St.Paul), cunoscută pentru prelucrarea "pe loc", Masivul Central şi cel Armorican (Franţa), cu mari abatoare pentru bovine situate în zonele marginale. Marile abatoare de porcine sunt, în general, amplasate în proximitatea oraşelor, livrând în cea mai mare parte carnea în carcasă pentru secţiile specializate în prelucrarea secundară (mezeluri, conservarea prin fum ş.a.).

Un aspect tipic îl reprezintă capacităţile situate în proximitatea oraşelor Paris, Shanghai (China), Sao Paulo (Brazilia), Moscova (Rusia), Dortmund (Germania), Bucureşti şi Timişoara (România) etc.

Producţia mondială de carne a crescut continuu ( de la 45 mil.t în 1950 la 176 mil.t. în 1990) în deplină consonanţă cu evoluţia demografică şi a procesului dinamic de urbanizare înregistrate pe planetă. Numai în anii 1990-1994 producţia a crescut cu 16 mil.t. Luând însă în calcul consumul anual pe locuitor, în acelaşi interval s-a înregistrat o scădere cu aproape 1%, creşterea producţiei de carne neputând ţine pasul cu cea demografică (Brown, 1993). Creşterea producţiei s-a realizat îndeosebi pe seama creşterii în regim industrial (porcine, păsări) înregistrat în ţări cu efective importante de animale (tabelul nr.10) şi mari producătoare de carne (SUA 7%, China 6%, Brazilia 3%, pentru carne de porc; China, SUA şi Germania pentru carnea de pasăre). Scăderea producţiei de carne la animalele rumegătoare (bovine, ovine) este legată de scăderea calităţii furajelor, mai ales a păşunilor naturale asupra cărora se exercită o presiune extraordinară în unele ţări cu efective foarte mari.