Răzvan Alexandru Petre filosofie spirituală

UNELE PROBLEME ABORDATE DE PSIHO-SPIRITOLOGIE

Prin activitatea de cercetare spiritistă încercăm să ne aducem contribuţia cu observaţii personale şi revelaţii ştiinţifice solicitate entităţilor cu care lucrăm în practica spiritistă. Dorim îmbogăţirea zestrei teoretice a acestei doctrine pentru a veni în sprijinul soluţionării unor probleme insuficient sau incorect lămurite de ştiinţele psihicului uman.

Iată mai jos câteva linii directoare şi chestiuni schiţate pentru a fi mai clar lămurite:

  Se ştie, dar nu este îndeajuns subliniat, că bolnavii psihic nu prezintă doar nişte disfuncţionalităţi psiho-mentale, ci şi, în multe cazuri, tulburări ale spiritului.

  Cum sunt abordate problemele cauzate de spirite inferioare în psihiatrie sau psihologie (de exemplu „posesiunile”) şi ce alte soluţii alternative există?

  Trebuie menţionat şi destinul în ecuaţia personală. Destinul are un sens, ca şi suferinţa. Soarta are cauze şi condiţionări clare şi precise – unele dintre ele pot fi aflate, cu ajutorul experţilor în karmologie.

  O mare importanţă revine depistării profesiunii predestinate, care nu este întotdeauna egală cu diversele talente pe care le manifestă omul, ci mai ales cu karma şi rostul prestabilit de forţele divine guvernatoare ale cursului vieţilor pământenilor. Îndreptându-se spre destinul său profesional, omul este ajutat de circumstanţe şi de uşurinţa cu care pare a se pregăti şi profesa, cu lejeritate şi plăcere, în domeniul său de vocaţie.

  Detalierea structurilor supraconştiente (minte astrală, minte mentală, spirit), subconştiente şi a minţii conştiente – din punct de vedere spiritologic.

  Definirea termenilor de psihic, spiritual, normal, anormal, paranormal, ca un prim pas spre constituirea unei ştiinţe de largă sinteză. Schiţarea funcţionării mecanismelor şi instanţelor ce compun fiinţa umană.

  Karmologia (studiul karmei si al destinului), ca terapie a sufletului sau ca metodă de dezvoltare personală, prin găsirea direcţiilor favorabile şi purificatoare. Unii clienţi cer adevărul, dar nu îl pot asimila sau accepta. Alţii au o stare de uşurare şi se orientează mai bine spre ce au de făcut în viaţă sau cu sufletul lor.

  Transcomunicările spiritiste – valenţe pozitive, limite şi generalităţi.

  Chestiuni practice, nu doar filosofice: suflete-pereche, trans-migraţia spiritelor, dicteul automat (urmare a inspiraţiei de la propriul subconştient sau de la o inteligenţă exterioară).

  Ce psihologie au spiritele? Cum să le abordăm în transcomunicări? Dar în claraudiţia imperfect controlată? Spiritul este o conştiinţă umană necorporală, destrupată, un fost om...

  Modelul transpersonal se bazează pe experienţele metafizice ale maeştrilor şi iniţiaţilor spirituali, oameni perfect sănătoşi psihic, în care sunt încarnate spirite foarte evoluate. Putem oare să aplicăm schema aparatului lor psihic la oricare om, fie el cu tulburări psihice sau având un spirit mediocru sau inferior? Completările la teoria transpersonalistă vin din partea psiho-spiritologiei.

  Animalele deţin un spirit superior coordonator, căruia îi putem spune egregor. În experimente de laborator s-a constatat că o colonie de şoareci visau în acelaşi timp, deci spiritele lor erau decorporalizate simultan, probabil convocate la o „şedinţă” de grup, ţinută desigur de egregor sau elementali (gnomi, ondine, salamandre, iele). Detalii despre rolul elementalilor în natură...

 Unii bolnavi psihic au şi capacităţi paranormale, ceea ce i-a făcut pe unii să declare că abilităţile paranormale sunt simptome de devianţă. Talentul parapsihologului practician este să deceleze anormalul de paranormal, mai ales când ele coexistă. Ce strategie sugerează, care să difere de abordarea psihiatrică curentă, în care medicamentele psihotrope blochează practic funcţionarea unei mari părţi a creierului? Este posibilă o intervenţie de fineţe, în care să salvăm omul şi abilităţile sale extraordinare, eliminându-i totodată disfuncţiile psihiatrice?

  Obsesiile nu sunt ale noastre. Nu fac parte din noi. Nu spune „aşa sunt eu”! Nu eşti fără de putere în faţa gândurilor. Când un gând te domină, înseamnă că nu e al tău. Poţi alege să-l accepţi sau să îl respingi. Suntem supuşi unui tir de gânduri în permanenţă. Egologia ne descrie paşii necesari pentru eliminarea suferinţelor psihice. Să ne disociem de gândurile obsesive, întâi remarcându-le ca un martor detaşat, apoi observându-le forţa cu care vor să ni se impună, iar în final nemaipermiţându-le accesul în minte. Sunt mici încercări de zi cu zi în care ne antrenăm forţa discernământului şi ne confruntăm cu propriile slăbiciuni. Învingându-le, devenim mai puternici. Este un antrenament mental pe care suntem obligaţi să-l executăm toată viaţa.