FENOMENE PARANORMALE EXPLICATE SPIRITOLOGIC
Se ştie că, sub hipnoză, sugestiile sunt luate drept reale de cel hipnotizat.
Explicaţie: ca obiect al lumii astrale, orice gând ia uşor o formă materială. Deci halucinaţia nu înseamnă că se ia drept real un fenomen ireal. Ci este vorba de a percepe extrasenzorial un fenomen real, din materie subtilă, creat cu puterea gândului celui hipnotizat. În acest sens, obţinerea unor semne pe corp, ca sugestie hipnotică, nu este decât ducerea la perfecţiune a operaţiunii mentale, până la transformarea materiei fizice. În hipnoză este deci vorba despre fenomene ataşate lumii astrale, prin contactul direct între psiholog şi mintea astrală a pacientului („inconştientul” său). Mintea astrală este o instanţă raţională, care colaborează cu hipnotizatorul, dar numai în limitele păstrării integrităţii fizice şi chiar morale. Acesta este un alt argument care susţine teoria psiho-spiritologică a celor trei etaje mentale (fizic, astral, mental).
Neîndoielnic, se pot comanda acţiuni extraordinare ale omului aflat în hipnoză sau unele acţiuni post-hipnotice, dar există o limită de repliere a minţii astrale, care la rândul ei este sub controlul nemijlocit al Spiritului-Sine profund al omului. Este indicat să avem o reţinere deontologică, folosind hipnoza numai în sens benefic şi folositor celui hipnotizat. Totodată, ar trebui să ştim că, dacă vom încălca legile nescrise ale moralei, nu vom putea realiza chiar orice cu bietul om hipnotizat. Ne vom lovi de opoziţia altor forţe subconştiente, pe care nu le controlăm, şi mai ales vom fi loviţi de legea implacabilă a karmei.
Similar, în cazul halucinaţiilor spontane. Imaginile de coşmar nu sunt inventate de o imaginaţie bolnavă, ci sunt receptate obiectiv de un psihic suferind. Omul manifestă o receptivitate subtilă crescută, dar fără posibilitatea de autocontrol. Ba, unii chiar caută să-şi piardă controlul: prin alcool, droguri, muzică heavy-metal, trance sau de alt gen, care induc transa hipnagogică. Din păcate, aceste metode produc rezonanţa cu zone nerecomandabile. Sunt sfere ale astralului inferior care ajung să fie percepute cu simţurile subtile.
Soluţia evitării acestor neplăceri ar fi ridicarea nivelului de vibraţie general al fiinţei umane. Odată crescută această vibraţie, nu va mai fi posibilă rezonanţa cu zonele inferioare, ci numai cu cele relativ superioare.
Mai există posibilitatea ca, prin diverse substanţe chimice care ajung la creier, acesta să dea semnale eronate minţii fizice, rezultând de aici halucinaţiile drogaţilor. Totuşi, se pot petrece şi alte fenomene cauzate de ruperea alinierii între corpurile subtile, fenomene categorisite drept paranormale.
WALK-IN: Migraţia sufletelor dintr-un corp în altul, în alt moment decât moartea fizică.
Walk-in17 este un termen englezesc care desemnează o persoană al cărui suflet originar a părăsit corpul şi a fost înlocuit cu alt suflet. Cel mai cunoscut este cazul vindecătorului brazilian João de Deus (John of God, Ioan al Domnului). Un alt caz celebru este cel al lui Franz Bardon18.
Este un fenomen rar constatat, în primul rând fiindcă nu avem suficiente mijloace de a-l depista. Este revelat numai în analizele karmice de fineţe şi acurateţe. Se constată că, după un episod comiţial, de pierdere a conştienţei, în urma unui accident sau boli, omul se trezeşte dintr-o dată cu o nouă viziune asupra vieţii, noi aptitudini şi puteri, o poftă de viaţă nemaicunoscută ş.a.m.d. În astfel de cazuri este posibil, dar nu obligatoriu, să fi fost subiectul unui transfer de spirite (fenomen walk-in). Cei din jur nu vor şti şi nu vor înţelege nimic din drama petrecută la nivel pur interior. Uneori, nici chiar omul respectiv nu-şi va putea explica de unde îi vine schimbarea psihică totală.
Ce se întâmplă? Spiritul propriu al omului, cu care acesta s-a născut, decide să părăsească definitiv fiinţa umană în care a locuit timp de mulţi ani de zile. O astfel de decizie nu rămâne necunoscută lumii spiritelor, din care imediat se găseşte un înlocuitor, atât pentru a-i permite omului să continue să trăiască, cât mai ales pentru a-i oferi unui alt spirit ocazia extraordinară să se poată manifesta în lumea fizică.
Privind din perspectiva spiritelor, fiecare om este foarte preţios, fiindcă el este canalul de maximă influenţă asupra lumii fizice. Cât de greu se naşte un om, dar mai ales cât de greu se educă el şi se aduce într-un stadiu social apt de influenţă asupra mediului şi asupra celorlalţi semeni! Acest lucru ar trebui să-l ştie acei nesăbuiţi care vor să-şi ia viaţa – sinucigaşii. Nu vor fi primiţi cu simpatie sau înţelegere de lumea spiritelor. Au ratat de bunăvoie un rar prilej de evoluţie. Viaţa umană este un cadou invidiat de spirite, iar unele sunt în stare de orice sacrificii pentru a ajunge la „pupitrul de comandă” al unei minţi umane.
Putem clasifica fenomenul migraţiei sufletelor în trei cazuri generice: unul patologic psihic, altul patologic spiritual şi ultimul, misionar.
1. Ca patologie psihiatrică amintim tulburarea de personalitate multiplă. Într-un om se perindă, în mod spontan şi regulat, două sau mai multe personalităţi distincte. Stările durează câteva ore sau chiar luni, până la revenirea personalităţii de bază.
2. Ca patologie spirituală, este vorba despre un fenomen descoperit de parapsihologul Nina Petre prin analize karmice, în care un spirit bun pleacă din om din cauză ca acesta a căpătat obiceiuri rele. Spiritul pur şi simplu nu mai suportă ambianţa decadentă frecventată de om, comportamentul său malefic. Prin plecarea sa, alt spirit îi va lua locul, şi va fi un spirit compatibil cu obiceiurile rele, adică un spirit demonic. Un astfel de exemplu este cazul vestitului criminal în serie Rîmaru (conform cercetării efectuate de clarvăzătoarea NINA PETRE).
3. Ca misiune spirituală, este vorba atât despre cazurile celor doi mari iniţiaţi amintiţi mai sus, cât şi evenimentul Buneivestiri, revelat de Însăşi Maica Domnului mediumului Nina Petre şi publicat în cartea „Situaţia paranormalilor în societatea românească. Spiritismul, metodă modernă de investigaţie”.
MISIUNEA SPIRITUALĂ WALK-IN
Maica Domnului ne relatează cum spiritul său, de nivel supra-angelic, a decis să se încarneze într-o femeie curată sufleteşte din Israel, pentru a pregăti terenul întrupării complete a marelui spirit divin al lui Isus. Maica Domnului a ales-o pe Maria, iar spiritul originar al acesteia, de comun acord, a părăsit trupul ei, lăsând înaltul Spirit să preia controlul corpului şi vieţii Mariei. În acel moment, Maria a primit vizita arhanghelului Gavriil, care a anunţat-o că a primit o mare misiune spirituală. Aici trebuie să ne amintim de diferenţa majoră care există între mintea omului şi conştiinţa sa spirituală, la marea majoritate a oamenilor. Mintea are autonomia sa relativă, pe care ego-ul are tendinţa să o absolutizeze. Totuşi, identitatea omului nu este dată de instrumentul mintal, care are o funcţiune limitată la planul fizic, ci de spiritul său. Schimbându-se spiritul, identitatea omului s-a schimbat, lucru pe care l-a sesizat şi Iosif, soţul Mariei. După ce a rămas însărcinată şi a primit noul Spirit, Maria nu a mai fost niciodată atinsă de Iosif ca soţ, existând o mare diferenţă spirituală între ei.
Spiritul lui Isus Cristos nu a folosit acelaşi mijloc de încarnare rapidă, pentru că El a urmărit să îşi supravegheze personal evoluţia umană, în toate detaliile biologice şi psihice, pentru a crea un om de cea mai mare puritate mentală şi karmică, un om perfect, care a fost Isus din Nazaret.
Ar fi cazul să facem câteva referiri la karmă: cui rămâne ea, spiritului misionar sau celui „refugiat”?
Karma din vieţile anterioare ale spiritului se păstrează ca seminţe în stratul cauzal al perispiritului. În sanscrită se numesc samskara, vasana, lipika etc. Să facem o analogie cu ADN-ul. În celula-ou primordială, zigotul, există un singur exemplar de ADN. Odată cu multiplicarea celulelor în embrion, se multiplică şi ADN-ul. Tot astfel, particulele esenţiale karmice din perispirit umplu întreg corpul energetic care se formează odată cu corpul fizic al embrionului uman. Karma se difuzează în tot corpul, pe stratul cauzal.
Acum, după refugierea spiritului nativ, particulele sale karmice rămân în corpul omului (spre deosebire de o moarte normală, în care întreg perispiritul ar urma spiritul). Ele vor fi preluate, vrând-nevrând, de noul spirit misionar, care va avea de luptat cu karma vechiului locatar. De obicei, spiritul misionar este de factură foarte înaltă şi vine numai cu o karmă foarte bună, amestecând deci cele două moşteniri karmice. Conform „contractului”, spiritul misionar nu va părăsi corpul decât la moarte, făcând tot posibilul să trăiască conform unor standarde divine şi îndeplinindu-şi misiunea spirituală pentru care s-a întrupat în această modalitate originală şi rapidă. Dacă noul spirit va „arde” karma negativă preluată, va avea de câştigat şi celălalt spirit, „refugiatul”. Reciproc, dacă ar produce karmă negativă necompensată (situaţie teoretică, dar practic imposibilă!), ea i-ar aduce prejudicii şi spiritului plecat.
Situaţia este similară, dar uzual inversă, în cazul patologiei spirituale. Spiritul bun, care a plecat, din dezgust, din corpul păcătos, va avea de suportat urmările karmice ale faptelor produse de omul condus acum de spiritul malefic. În acest caz, nu mai este vorba de vreun contract, ci de „dezertare” pur şi simplu. În mod normal, ar fi trebuit ca spiritul să rămână la locul său şi să se străduiască să-l influenţeze pozitiv pe păcătosul de om.
Desigur că uneori îndreptarea pare că nu mai este posibilă, din cauză că omul este prea corupt, prea depravat. Tocmai de aceea, o altă variantă aleasă de spiritele bune este să provoace moartea omului respectiv, printr-un accident sau grăbindu-i o boală fatală. Spiritul va fi astfel eliberat de corvoada unei existenţe fără orizont de evoluţie şi înălţare.
În paranteză fie spus, şi spiritul rău, dacă trăieşte într-un om bun, va fi nemulţumit. Dacă nu îl va face să se poarte urât, pe placul dracilor, va renunţa să-l mai coordoneze şi, de cele mai multe ori, îi va provoca moartea. Este posibilă însă (mai mult teoretic) şi o situaţie de migrare, prin care, după starea de moarte aparentă sau comă, locul spiritului malefic să fie luat în acel om de un spirit mai bun decât antecesorul. Vom avea de a face cu o transfigurare surprinzătoare, benefică.
Am ajuns cu discuţia la fenomenele din preajma morţii (near-death experience), cercetate de parapsihologie. Rareori transformările profunde ce au loc în pacienţii care se întorc de pe celălalt tărâm sunt datorate unui „transplant de spirit”. Relatările respectivilor pacienţi nu dau de înţeles asemenea schimburi şi nu vom face speculaţii în aceste cazuri. Ne rezervăm dreptul de a ne da părerea numai în cazurile studiate de specialiştii în telepatie, prin cercetarea conţinuturilor subconştientului.
Un alt argument privind validitatea teoriei spiritologice sunt „vocile” auzite în creier de unii bolnavi psihic sau mediumi auditivi. Ele nu sunt imaginate, ci receptate obiectiv. Diferenţa dintre efecte (ori boală, ori performanţă lăudabilă) o dă posibilitatea de control asupra canalului telepatic, precum şi calitatea partenerilor de dialog mental. Bolnavii sunt total dominaţi, de obicei de spirite inferioare, răutăcioase, pe când mediumii deţin controlul conştient asupra dialogului telepatic cu entităţile astrale, care sunt de obicei spirite superioare, binevoitoare. Cei care interpretează „vocile în creier” ca halucinaţii auditive nu explică, de fapt, absolut nimic.
În privinţa vederii subtile a anumitor entităţi, există mai multe situaţii diferite.
Spiritologia postulează existenţa de netăgăduit a formelor de viaţă imaterială, numite spirite. Ele pot apărea din proprie iniţiativă, în anumite momente propice, în faţa „ochiului spiritual” al unor oameni dotaţi cu clarviziune.
Mai există şi o altă posibilitate, anume ca mintea obsedaţilor să creeze forme-gând foarte puternice, intense, care să genereze în lumea astrală personaje aparent reale, însă datorate exclusiv gânditorului. Ele capătă treptat contur şi chiar o personalitate proprie, de obicei cea corespunzând obsesiilor omului. S-ar părea că, în general, complexele psihanalitice, fobiile, obsesiile, fixaţiile generează şi sunt, la rândul lor, generate de structuri mentale, aproape substanţiale, cu o relativă autonomie, care tind să permanentizeze un cerc vicios de gândire. Acestea pot apărea, persoanelor dotate cu vedere extra-optică, ca şi cum ar fi spirite. La aceste forme-gând inferioare se referă „Cartea tibetană a morţilor” (Bardo Thödol), unde se spune că proaspătul defunct se va confrunta în primele zile cu propriile sale creaţii psiho-afective, sub forma unor personaje înfricoşătoare, lascive, triste etc., pe care trebuie să le distrugă prin puterea discernământului.
NOTA: Cei care „nu cred”, pur şi simplu, în valabilitatea teoriei spiritologice, ar trebui să se întrebe de ce acest model multimilenar îşi păstrează actualitatea? Şi cum se poate ca o simplă speculaţie logică, un construct mental artificial să poată explica atâtea enigme. Înseamnă că este o „speculaţie” genială şi merită a fi apreciată ca atare. Ar trebui să ne amintim cu onestitate că multe teorii „ştiinţifice” s-au dovedit a fi false. Din fericire, ştiinţa îşi recunoaşte limitele şi vrea să înainteze spre adevăr.
Există în lumea astrală şi eterică „formaţiuni ectoplasmatice” (numite în general „fantome”, „apariţii”), care nu sunt altceva decât bucăţi de aură din foste organisme integrale, acum defuncte. Aceste nuclee eterice au o foarte mică inteligenţă proprie, rezultată exclusiv din mecanismele psihice moştenite de la omul decedat. Conduita acestor fantome nu este coerentă, inteligibilă, fiind alcătuită doar din reminiscenţe comportamentale marcate de foste dorinţe intense.
Mai există şi situaţia în care spiritele dezîncarnate, păstrând legătura emoţională cu persoanele dragi de pe Pământ, îşi trimit uneori o parte semnificativă din aura lor (perispiritul) pentru a se reuni în gând şi trăire sufletească cu cei lăsaţi în viaţă. Se poate deci întâmpla ca spiritul să nu participe direct, ci doar prin acest „delegat astral”, la reîntâlnirea cu rudele dragi sau cu locurile preferate.
ARGUMENTE FINALE
Fenomenele parapsihologice pot fi explicate aşa cum am arătat mai sus.
În fizica actuală primează experimentele mentale. Ipoteza, dacă este susţinută de un aparat matematic, devine teorie. În spiritologie apelăm la raţionamentul inductiv şi deductiv pentru demonstrarea teoriei.
Cine doreşte o verificare experimentală are la dispoziţie propriile sale capacităţi paranormale latente, cu care poate experimenta suplimentar ceea ce afirmă spiritologia.
În plus, bibliografia de specialitate (scrieri clasice şi moderne din domeniu, unanim acceptate de erudiţi) oferă o cazuistică imensă, care poate fi coroborată cu teoria spiritologică. Concluziile noastre, bazate pe studiile de caz şi pe interviuri revelatorii dezvoltă şi întăresc teoria.
Fotografiile spiritiste trimise de diverşi colaboratori din diverse colţuri ale lumii, surprinse cu diverse ocazii, sunt alte argumente de o valoare ştiinţifică inestimabilă (vezi galeria cu fotografii spiritiste din site-ul www.spiritus.ro). Toate fotografiile surprind forme luminoase care reprezintă forme geometrice ale spiritelor, locuitori ai lumilor paralele. De cele mai multe ori, iau forme sferice irizate, cu o dantelare specifică, ce le deosebeşte clar de orice alt fenomen natural cu care ar putea fi confundate (vapori sau picături de apă, fire de praf). Nu este vorba de cauze normale (care nu au cum să fie reproduse artificial şi repetitiv în mijlocul naturii!), ci de cauze paranormale, influenţate şi de intenţiile fotografului.
De altfel, dintre „scepticii” care se laudă că ar putea fabrica şi ei fotografii de acest fel, nici unul nu a şi demonstrat că poate crea o astfel de falsă formă spiritistă! Chiar presupunând că ar reuşi să strecoare un fals (dat fiind că tehnologia digitală a ajuns la performanţe deosebite!), acesta nu ar avea putere de contestaţie printre sutele de alte poze autentice, primite de la nenumăraţi amatori, care nu au nici un interes să le falsifice, iar unora aproape că nu le vine să creadă ce au surprins în poză. Explicaţia ştiinţifică a fenomenului, în acest caz particular, nu ţine atât de verificarea tehnică (deşi are rolul ei important, pentru eliminarea altor posibile explicaţii), cât mai ales de cantitatea probelor şi de originea extrem de diversă a lor, provenind de la persoane de bună credinţă (cel puţin imensa lor majoritate).
Oricum, o ştiinţă nu se poate întemeia pe mărturia unui singur om. Dar mărturiile a mai multor oameni pot conduce la concluzii ferme, cu valoare ştiinţifică. Căutăm adevărul. Credem că am aflat o parte, pe care v-o împărtăşim...
* * *
4. SUFLET ŞI SPIRIT
Dostları ilə paylaş: |