Răzvan Alexandru Petre filosofie spirituală

ILUMINAREA PRIN DEZILUZIE

Deziluzionarea spirituală (numită în anumite contexte şi „noaptea sufletului”) este un posibil semn al ILUMINĂRII. O traumă necesară. Ai nevoie de mult curaj să înaintezi pe calea spre desăvârşire. Nu din cauza luptelor cu „dragonii astrali”, ci a propriei descurajări, care va veni când nu te aştepţi… Aceasta este o învăţătură potrivită numai discipolilor spirituali avansaţi, nu novicilor! La început de drum spiritual, nu îţi va spune nimeni cu francheţe: nu trebuie să te aştepţi la minuni, eşti la fel ca orice om de rând, fără privilegii, dar cu obligaţii morale suplimentare; munca spirituală serioasă şi îndelungată te va schimba interior, dar nu te va feri de agresiunea mediului şi a karmei, nu îţi va aduce averi şi nici glorie terestră. La prima boală gravă sau eveniment dramatic vei înţelege că aderarea la credinţă NU te face mai „special” şi că nu trebuie să te bazezi pe minuni, chiar dacă ele nu sunt imposibile…

În lipsa unui efort spiritual voluntar, iluminarea poate surveni şi prin alte mijloace mai dureroase, nedorite, dar foarte eficiente spiritual. În finalul articolului am selectat un citat interesant în acest sens.

„Iluminarea” este un termen spiritual cu două înţelesuri radical diferite. Unul este psihologic, celalalt, parapsihologic. Foarte des, iluminarea e considerată o stare paranormală, de pierdere a conştiinţei terestre şi percepere a unei realităţi supradimensionale imposibil de descris în cuvinte. Se spune că uneori ea ar putea predispune la obţinerea celuilalt gen de iluminare, cea psihologică. Aceasta din urmă poate apărea însă şi ca urmare a unui şoc existenţial sau treptat, prin acumularea de înţelepciune sau ardoare religioasă în viaţa de zi cu zi.

Consider mult mai potrivit să ne gândim la faptul că ILUMINAREA nu este o stare paranormală. Altfel, ar fi mai uşor de obţinut nu printr-o disciplină spirituală îndelungată, ci cu molecula extazului DMT⁴⁴, LSD⁴⁵ sau alte substanţe psihofarmacologice. Cineva care a studiat experienţele DMT afirma, cu bun simţ: „Cei mai buni exploratori psihedelici sunt cei care realizează că până şi adevărurile pe care ei le văd într-o călătorie psihică nu sunt adevăruri, ci noi modele, noi întrebări, cadre alternative.” În schimb, pe o cale spirituală, psihicul se modelează treptat nu doar să poată accede şi interpreta unele experienţe din alte dimensiuni, ci mai ales să perceapă cât mai corect semnalele venite din partea realităţii fruste, cotidiene.

Referindu-se la folosirea substanţelor halucinogene în spiritualitate, Dalai-lama spunea că ele doar creează o nouă experienţă iluzorie, şi mai puternică, or budistul se străduieşte, cu ajutorul ştiinţei minţii, să îndepărteze toate iluziile. Prin urmare, ce folos spiritual ar avea să îşi provoace o altă iluzie prin droguri?!

O mică paranteză despre aşa-zisele droguri „recreative”, care ar fi „inofensive”. Câtă înşelare demonică! Un mare yoghin, Swami Satyananda Saraswati, mărturiseşte că a fumat marijuana timp de mai multe luni, pentru a putea rezista frigului din Himalaya. Rezultatul ireversibil a fost că şi-a pierdut extraordinara memorie vizuală şi auditivă (fotografică şi fonografică!) cu care era dăruit de la naştere.

Iluminarea autentică nu este o ieşire din realitatea banală, ci dimpotrivă, o mare luciditate cu care înţelegi „banalitatea”. Să observi mecanismele psihice care te condiţionează permanent şi să te fereşti eficient. Să îţi purifici subconştientul. Ceea ce necesită multă muncă spirituală şi psihologică... După moarte, nu vei rămâne cu nimic din avuţiile materiale, dar nici din experienţele psihedelice! Vei rămâne cu experienţa de om. Pentru asta ţi s-a dat trupul şi sufletul. În lumea de apoi vei avea parte numai de „paranormal”... Deocamdată, exploatează oferta, aparent „banală”, dar plină de învăţăminte perene, a vieţii pământeşti!

 

MIRACOL ŞI ÎNŢELEPCIUNE

Dumnezeu face minuni?

EL face minunile pe care le consideră necesare. Dar raţiunea lor ne rămâne ascunsă. Nici nu le putem obliga să apară când vrem sau în forma preferată de noi. Nu ne putem bizui pe ele. Şi nici nu e sănătos să o facem. Sigur, în situaţii disperate, ne putem hrăni speranţa cu optimismul cel mai nebun. Dar în situaţiile comune, să ne amintim că înţelepciunea este mult mai uşor şi mai sigur de obţinut decât miracolele. Stăpânirea tehnicii miracolelor este un vis al multor adepţi căzuţi în exaltare religioasă sau magică. Dar ea nu are prea multe în comun cu înţelepciunea. Aceasta din urmă ne îndeamnă să facem minuni prin simple acţiuni omeneşti, angrenându-ne inteligenţa, fantezia, îndrăzneala, răbdarea, bunătatea.

Iată o paralelă interesantă. Eu sunt convins 100% în existenţa extratereştrilor pe planeta noastră. Totuşi, ştiu că probabilitatea de a mă întâlni pe stradă cu unul dintre ei este de 0%. Aşa e şi cu miracolele spectaculoase.

Dumnezeu ne iartă păcatele?

Se spune în Biblie: „Cere şi ţi se va da!”. Puterea gândului personal este de netăgăduit şi ea poate „muta munţii din loc”. Pentru a ne debloca capacităţile psiho-mentale este util să gândim pozitiv şi să invocăm, dacă e nevoie, apariţia unei minuni. Uneori, am putea avea succes. Dar să nu ne bizuim mereu pe asta. Oricând putem da greş în treaba cu miracolele. Să ne amintim că până şi magicienii fac bani din spectacole, nu din aer...

Nu doar gândul nostru mişcă lucrurile în lume... Există, printre altele, cauze generate în urmă care acum îşi vădesc efectele. De ce tocmai acum? Nu putem şti, putem doar suporta această „karmă”, care nu înseamnă neapărat „pedeapsă”, ci multe influenţe de tot felul. Legile universului sunt straşnice...

Nimeni nu ne poate „mântui” de karma rea! Doar noi, prin fapte bune şi înţelegerea greşelilor. „Dumnezeu îl ajută pe cel care se ajută singur”! De ce să ne facă nouă vreo favoare, eventual în ciuda altora sau dând un exemplu nedrept?

Dumnezeu iartă pe toată lumea, e adevărat. Dar trecutul nu iartă pe nimeni! Dumnezeu NU opreşte discreţionar curgerea firească a efectelor provenind din cauze trecute. Putem doar învăţa să le suportăm în prezent. Şi putem schimba viitorul, acţionând corect ACUM, în armonie cu legile universului. Trebuie să învăţăm, răbdători, să privim lucrurile în timpul extins, venind dinainte de naştere şi prelungindu-se după moarte. Să nu punem în pericol un viitor minunat din cauză că prezentul ne umple de frustrări!

Eşti singur, cu echipa ta spirituală!

Nu renunţa la căutările spirituale! Se spune că metodele tradiţionale sunt mai sigure decât cele necanonice sau abia inventate. Fii însă prevenit: credinţele oarbe te pot duce la deziluzie, fiindcă toate sunt clădite pe scheme mentale. Nici o reţetă spirituală nu este un panaceu pentru golul din suflet, care nu poate fi umplut decât de Sinele tău sau Adevărul personal.

Odată cu dezamăgirea spirituală, vei pricepe că eşti singur. Dar apoi va veni iluminarea, înţelegând că eşti legat de Spiritul tău, deci nu eşti singur şi nu ai fost niciodată! El este un „alter-ego” al tău aflat într-o dimensiune paralelă, acolo unde se află tot ce îţi doreşti, unde nu există teamă şi totul este posibil. Dacă există Dumnezeu, atunci El este activ în acest Spirit care te sprijină în toate treburile tale omeneşti. De ce ar face Dumnezeu miracole în viaţa ta când poate să le facă Spiritul tău? Cu ajutorul tău. De ce ar face Dumnezeu miracole în general, când El a proiectat desăvârşit Universul, dând fiecărei fiinţe tot ce are nevoie pentru a supravieţui şi progresa – în primul rând un Spirit divin care o animă?

Pe lângă Spirit, în aceeaşi echipă se mai află îngerii tăi păzitori, care te ajută să devii cât mai desăvârşit, îndeplinind ordinele Divinităţii. Şi să nu-L uiţi niciodată pe Cristos, puternicul tău prieten de nădejde, maestru şi model de urmat, sprijin în lupta cu răul exterior şi interior...! Colaborând cu echipa ta spirituală, vei intui mai bine contextul evenimentelor neplăcute, vei înţelege la ce ataşamente ar trebui să renunţi, ca să nu te mai chinuieşti, vei căpăta puterea de a te schimba. Miracolul stă uneori într-o simplă schimbare a viziunii asupra lucrurilor, doar prin repoziţionare. Înţelepciunea este precum antigelul turnat în mecanismul îngheţat al gândirii omeneşti.