Secţia I civilă Competenţa teritorială în litigiile civile născute dintr-o faptă penală soluţionată printr-o hotărâre distinctă. Art. 07 Noul Cod de procedură civilă Art. 113 al. Noul Cod de procedură civilă


Infracțiunea de viol. Elemente constitutive. Prelevarea de la inculpat a probelor biologice



Yüklə 1,51 Mb.
səhifə23/23
tarix02.11.2017
ölçüsü1,51 Mb.
#28036
1   ...   15   16   17   18   19   20   21   22   23

14. Infracțiunea de viol. Elemente constitutive. Prelevarea de la inculpat a probelor biologice.

Art. 218 Cod penal

Art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008
Actul sexual cu o minoră în vârstă de 13 ani care suferă de un retard mintal uşor şi tulburare de adaptare şi care nu putea din punct de vedere volitiv şi intelectual să-şi exprime valabil consimţământul pentru a întreţine raporturi sexuale cu inculpatul întruneşte elementele constitutive al infracţiunii de viol prevăzute de art. 218 Cod penal.

Dispunând condamnarea inculpatului pentru comiterea acestei infracţiuni, instanţa a omis să facă aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, privind prelevarea de probe biologice.
(Decizia penală nr. 196/A/17 martie 2015)
Prin sentinţa penală nr. 139 din data de 2 iulie 2014, pronunţată de Judecătoria Horezu, în baza art. 218 al. 1, 3 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 35 al.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul MC la pedeapsa închisorii de 7 ani, faţă de persoana vătămată SMC, reprezentată de asistent maternal IM.

S-a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 60 Cod penal, privind executarea pedepsei în regim de detenţie, şi a dispoziţiilor art. 67 al.2 raportat la art. 66 al.1 lit. a, b, d, e şi f Cod penal, privind pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 397 Cod de procedură penală, s-a admis cererea părţii civile SMC, formulată prin reprezentant legal, şi a fost obligat inculpatul către aceasta la plata sumei de 30.000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art. 276 al.1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul către persoana vătămată la plata sumei de 252 lei, reprezentând taxa de expertiză achitată către INML - Mina Minovici-Bucureşti.

De asemenea, a fost obligat inculpatul şi plata sumei de 2.400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care Ministerul Justiţiei va vira în contul Baroului Vâlcea suma de 400 lei, reprezentând onorariile, în cuantum de câte 200 lei, cuvenite avocaţilor desemnaţi din oficiu.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul din 26.10.2011 întocmit în dosarul nr.1162/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu, inculpatul MC a fost trimis în judecată pentru comiterea, faţă de partea vătămată SMC, a infracţiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art.198 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

În actul de sesizare a instanţei, s-a arătat că, la data de 22.07.2009, numita SAC a sesizat Poliţia oraşului Horezu, reclamând dispariţia surorii sale, SMG, în vârstă de 12 ani, care plecase de la domiciliul său în ziua de 08.07.2009 şi, în urma verificărilor efectuate de poliţie, s-a stabilit că minora plecase împreună cu inculpatul MC, în comuna Oteşani, unde a întreţinut raporturi sexuale cu minora, astfel că s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art.198 alin.1 Cod penal.

Pe baza probelor strânse de procuror în cursul urmăririi penale, s-a stabilit că inculpatul este consătean cu partea vătămată şi că a lucrat ca zilier la o fermă de vaci, unde a cunoscut-o pe mama părţii vătămate şi pe fiicele acesteia, cunoscând vârstele minorelor, inclusiv pe cea a părţii vătămate SMG.

În ziua de 08.07.2009, inculpatul a părăsit ferma unde lucra, pentru că s-a certat cu unul dintre văcari şi a hotărât să plece în comuna Oteşani, la nepoata sa, BPP, să o ajute la muncă, împrejurare în care inculpatul s-a înţeles cu partea vătămată să meargă împreună în comuna Oteşani la muncă. Astfel, în după amiaza aceleiaşi zile, cei doi au plecat împreună din satul Romani de Jos, iar potrivit declaraţiei părţii vătămate, pe traseu, acesta a întreţinut raporturi sexuale cu minora.

S-a mai arătat că, în perioada 08.07.2009 - 22.07.2009, inculpatul a locuit împreună cu minora, în aceeaşi cameră, în domiciliul numitei BPP, şi că în repetate rânduri a întreţinut relaţii sexuale normale cu minora, fără a fi constrânsă.

Din raportul de constatare medico - legală nr. ***/2009 din 24.07.2009 al SJML Vâlcea, în urma examinării părţii vătămate SMG, s-a constatat că aceasta are o dezvoltare somatică specifică vârstei de 12-14 ani şi prezintă o deflorare veche, a cărei dată de producere nu poate fi precizată cu exactitate, nu prezintă leziuni traumatice la nivelul orificiului genital şi corporale, iar în conţinutul genital nu pot fi puşi în evidenţă spermatozoizi.

Partea vătămată a fost expertizată psihiatric, iar din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. *** al SJML Vâlcea a rezultat că aceasta prezintă diagnosticul de tulburare de conduită pe fond de întârziere mintală Q=66, are discernământul diminuat, corespunzător vârstei de 7-8 ani, şi că nu înţelege conţinutul şi consecinţele faptelor sale.

De asemenea, şi inculpatului MC i-a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică, din raportul de expertiză medico-legală nr.***/2010 din 18.07.2010 întocmit de SJML Vâlcea, rezultând că acesta are discernământul păstrat şi că înţelege conţinutul şi consecinţele faptelor sale.

La dosarul parchetului, se află următoarele acte: referat de terminare a urmăririi penale, rezoluţie de confirmare a începerii urmăririi penale, referat de începere a urmăririi penale, ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală şi declinare a competenţei, ordonanţă de schimbare a încadrării juridice, referat cu propunere de schimbare a încadrării juridice, adresă de înaintare către Tribunalul Vâlcea, rezoluţie de confirmare a începerii urmăririi penale, rezoluţie de începere a urmăririi penale, proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, procese-verbale, declaraţia părţii vătămate, raport de evaluare a părţii vătămate, raport de constatare medico - legală, rapoarte de expertiză medico-legală psihiatrice, declaraţiile date de inculpat, proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii, declaraţii de martori, hotărâri judecătoreşti, referat de terminare a urmăririi penale, proces - verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, atât inculpatului, cât şi părţii vătămate li s-a asigurat asistenţă juridică obligatorie, , s-a dispus efectuarea, de către Direcţia generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului -Vâlcea, a unei anchete sociale, având în vedere luarea minorei în plasament de către asistentul maternal IM.

S-au luat declaraţii părţii vătămate şi inculpatului, au fost administrate probele cu înscrisuri şi testimonială, fiind audiaţi martorii BPP, SMC, SG, SAC, SC, SI, AF.

La termenul din 01.03.2012, partea vătămată a declarat că îl cunoaşte pe inculpat de când lucra la nişte văcari din Neagota - Romanii de Jos, unde muncea cu ziua, împreună cu părinţii şi cu fraţii ei. Partea vătămată nu poate explica împrejurările în care a plecat cu inculpatul la P, nepoata inculpatului din Oteşani, fără ştiinţa părinţilor ei, însă afirmă că nu o cunoştea pe această nepoată, iar inculpatul nu i-a spus motivul deplasării la locuinţa nepoatei şi nici perioada de timp cât vor sta la aceasta. A mai declarat că ziua muncea la fân, iar noaptea dormea într-o cameră separată, pe o saltea, cu inculpatul, şi că întreţinea raporturi sexuale cu acesta întrucât o ameninţa cu moartea, aspect pe care nu l-a relatat p, de teamă.

A mai afirmat partea vătămată că a vrut să plece din casa P, dorinţă pe care nu şi-a exprimat-o faţă de inculpat şi nepoata acesteia, şi că a reuşit să fugă din locuinţa respectivă, cerând voie să meargă la toaletă, după ce a auzit vorbindu-se că este căutată de poliţie. În final, a afirmat că nu doreşte despăgubiri de la inculpat şi nici ca acesta să fie pedepsit.

La acelaşi termen, inculpatul a solicitat ca judecata să se desfăşoare conform procedurii simplificate prevăzute de art. 320/1 Cod procedură penală, cerere ce a fost respinsă de instanţă, având în vedere că recunoaşterea făcută de inculpat nu este totală, în sensul că, recunoscând că a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată, a afirmat că nu ştia că aceasta este minoră. De asemenea, a susţinut că partea vătămată este cea care l-ar fi provocat să întreţină raporturi sexuale.

Faţă de modul greoi în care a decurs audierea părţii vătămată, incapabilă de a se exprima coerent cu privire la starea de fapt dedusă judecăţii, combinat cu concluziile contradictorii ale raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cursul urmăririi penale de către SJML - Vâlcea cu privire la partea vătămată (discernământ diminuat, nu înţelege conţinutul şi consecinţele faptelor sale), instanţa de fond a dispus efectuarea unui raport de noua expertiză medico-legală psihiatrică la INML - Mina Minovici-Bucureşti, pentru a se stabili dacă partea vătămată putea să-şi exprime valabil consimţământul de a întreţine raporturi sexuale cu inculpatul.

Din concluziile raportului de noua expertiză medico-legală psihiatrică, înaintat de INML-Mina Minovici la data de 19.11.2013, s-a reţinut că, în perioada de vârstă pentru care s-a solicitat expertizarea părţii vătămate (12-14 ani), aceasta prezintă „retard mintal uşor” şi „tulburare de adaptare” şi nu putea „din punct de vedere volitiv şi intelectual” să îşi exprime valabil consimţământul pentru a întreţine raporturi sexuale cu inculpatul.

Existenţa consimţământului minorului la raportul sexual este de esenţa infracţiunii prevăzute de art. 198 al.1 Cod penal, în lipsa consimţământului minorului valabil exprimat, instanţa a constatat că fapta inculpatului de a întreţine acte sexuale cu partea vătămată SMG, la intervale de timp diferite cuprinse în perioada 08.07.2009-22.07.2009, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, profitând de imposibilitatea minorei în vârstă de 12 ani şi 9 luni, în perioada de referinţă, de a-şi exprima voinţa, constituie infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 al. 3 prima teză Cod penal, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 al.2 Cod penal, referitoare la infracţiunea continuată.

Prin urmare, în baza art. 334 Cod procedură penală, prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 198 al.1 C.pen. cu art. 41 al.2 C.pen., iniţial sesizate împotriva inculpatului MC, în cea prevăzută de art. 197 al.3 prima teză Cod penal cu art. 41 al.2 Cod penal (viol faţă de minora cu vârsta sub 15 ani) şi, întrucât, potrivit art. 27 al.1 lit. a Cod procedura penală, competenţa de soluţionare a infracţiunii nou încadrate aparţine tribunalului, în baza art. 42 C.pen. raportat la textul de lege citat, s-a dispus, prin sentinţa penală nr. 273/05.12.2013, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei la Tribunalul Vâlcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 7254/90/2013, în care, prin sentinţa penală nr.24 din 19.02.2014, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Horezu, cu motivarea că, în baza art.6 alin.1 din Legea din 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, cauzele aflate în curs de judecată în primă instanţă la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început cercetarea judecătorească se soluţionează de către instanţa competentă, conform legii noi, după regulile prevăzute de aceeaşi lege, iar potrivit art.35 şi art.36 Cod procedură penală, în cazul infracţiunii ce face obiectul judecăţii de faţă, competenţa de soluţionare în primă instanţă revine judecătoriei.

S-a făcut precizarea că nu există conflict negativ de competenţă, în condiţiile în care declinarea de competenţă dispusă de tribunal este consecinţa aplicării normelor menţionate, care reglementează situaţii tranzitorii rezultând din intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală.

La data de 03 martie 2014, cauza a fost înregistrată la Judecătoria Horezu, sub acelaşi număr de dosar, 2416/241/2011, fiind repartizat la completul de faţa, iniţial investit, pentru a continua cercetarea judecătorească sub aspectul infracţiunii de viol, prev. de art. 197 al.3 prima teză C.pen. cu art. 41 al.2 C.pen., cu încadrarea juridică astfel cum a fost schimbată prin sentinţa penală nr. 273/05.12.2013, având corespondent în art. 218 al.1, 3 din noul Cod penal cu art. 35 al.1 din noul Cod penal.

La termenul din 12.06.2014, s-a dispus, făcându-se aplicarea legii mai favorabile conform art. 5 din NCP, schimbarea încadrării juridice a faptei de viol prev. de art. 197 al.3 prima teză C.pen. cu art. 41 al.2 C.pen., în cea prevăzută de art. 218 al.1,3 lit. c din NCP cu aplicarea art. 35 al.1 NCP, referitor la infracţiunea continuată, şi s-a acordat termen pentru ca inculpatul să-şi pregătească apărarea.

La termenul acordat în acest sens, inculpatul, prin apărător, a învederat că nu are cereri de formulat şi probe de propus.

Faţă de probele administrate şi actele îndeplinite în cauză, instanţa de fond a constatat că, în perioada cuprinsă între 08.07.2009-22.07.2009, inculpatul MC a săvârşit, la intervale de timp diferite, dar în realizarea aceleaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, mai multe acte care reprezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleaşi infracţiuni de viol, constând în aceea că a întreţinut raporturi sexuale cu persoana vătămată SMG, în vârstă de aproximativ 13 ani, la data infracţiunii, fără ca aceasta să-şi poată exprima, din punct de vedere volitiv şi intelectual, consimţământul pentru a întreţine raporturi sexuale cu inculpatul, astfel cum rezultă din raportul de noua expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de INML - Mina Minovici-Bucureşti.

Astfel, în vara anului 2009, inculpatul a întâlnit-o pe minoră la o fermă de vaci din localitatea de domiciliu, Romanii de Jos, jud. Vâlcea, unde aceasta lucra împreună cu mama şi fraţii ei şi, sub pretextul că este nemulţumit de plata pentru prestaţia sa zilnică, inculpatul a luat hotărârea, în ziua de 08.07.2009, de a pleca în comuna Oteşani, satul Cuceşti, pentru a munci, ca ziler, în gospodăria martorei BPP, care îi este nepoată.

În această împrejurare, inculpatul s-a întâlnit cu persoana vătămată căreia i-a spus că merge la nepoata lui din satul Cuceşti, întrucât aceasta are nevoie de oameni pentru strângerea fânului şi, pentru că persoana vătămată i-a spus că vrea să meargă şi ea la Cuceşti, au plecat împreună spre această destinaţie, pe jos.

La locuinţa martorei BPP, inculpatul şi persoana vătămată au stat timp de 2 săptămâni, până la data de 22.07.2009, perioadă în care, după orele de muncă prestate în gospodăria martorei, dormeau împreună, pe o saltea, într-una din camerele locuinţei martorei, în toată această perioadă, cei doi întreţinând raporturi sexuale.

S-a notat că inculpatul a recunoscut că a întreţinut raporturi sexuale cu persoana vătămată, ceea ce nu reprezintă o recunoaştere fără rezerve, în sensul art.375 din noul Cod de procedură penală, având în vedere că, în apărare, inculpatul a afirmat că persoana vătămată a acceptat raporturile sexuale din perioada menţionată, şi chiar l-a provocat în întreţinerea acestora, susţinând totodată că nu ştia că aceasta este minoră. Această apărare a sa a fost demolată de probele administrate în cauză, care au atestat indubitabil că inculpatul o cunoştea pe persoana vătămată de 10-15 ani (conform propriei declaraţii), persoana vătămată fiind colegă de şcoală cu una dintre fiicele inculpatului.

Cât priveşte lipsa consimţământului persoanei vătămate pentru întreţinerea raporturilor sexuale cu inculpatul, instanţa de fond a constatat că aceasta reiese din raportul de noua expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cursul judecăţii, în concluziile căruia s-a menţionat că persoana vătămată prezintă retard mintal uşor şi tulburare de adaptare, toate aceste împrejurări referitoare la starea psihică a persoanei vătămate, determinând încadrarea juridică a faptei comise de inculpat la infracţiunea de viol, prev. de art. 218 al.1, 3 din NCP comisă în formă continuată, conform art. 35 al.1 NCP.

Potrivit art. 218 al.1 NCP, raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângerea acesteia, punerea ei în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare, constituie infracţiunea de viol (forma simplă) ce se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Alineatul 3 al aceluiaşi articol prevede că pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când, potrivit literei c, victima nu a împlinit vârsta de 16, împrejurare care priveşte situaţia prezentei cauze, având în vedere că, în perioada de referinţă a infracţiunii (08.07.2012-22.07.2012), persoana vătămată nu împlinise vârsta de 13 ani.

Inculpatul a profitat de starea de minoritate a persoanei vătămate combinată cu incapacitatea acesteia de a-şi exprima valabil voinţa de a întreţine raporturi sexuale, precum şi de împrejurarea că, provenind dintr-o familie numeroasă şi dezbinată, fără climat educativ favorabil, minora era timidă, influenţabilă şi uşor de manipulat.

Este evident, în opinia instanţei de fond, că acceptarea minorei de a se deplasa cu inculpatul a fost urmarea demersului acestuia de a o manipula, la fel ca şi acceptarea afirmată de inculpat a raporturilor sexuale timp de 2 săptămâni, într-o locaţie străină minorei, din care minora a reuşit să fugă, profitând de anumite împrejurări favorabile, aspect care, dacă organul de urmărire penală nu ar fi fost superficial, ar fi putut fi cercetat şi dovedit ca întrunind, inclusiv, elementele constitutive ale altei infracţiuni ce putea fi pusă în sarcina sa, a infracţiunii de lipsire de libertate.

S-a evidenţiat faptul că persoana vătămată, în perioada 08.07.2012 -22.07.2012, avea vârsta de circa 13 ani, iar raporturile sexuale cu inculpatul au avut loc, în perioada menţionată, în condiţiile infracţiunii continuate, fără consimţământul valabil exprimat al persoanei vătămate, în acest sens fiind raportul de noua expertiză medico-legală întocmit de INML - Mina Minovici Bucureşti.

Faţă de cele expuse, în baza art. 218 al.1, 3 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 35 al.1 Cod penal, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 7 ani.

S-au aplicat dispoziţiile art. 60 Cod penal, privind executarea pedepsei în regim de detenţie, şi dispoziţiile art. 67 al.2 rap. la art. 66 al. 1 lit. a, b, d, e şi f Cod penal, privind pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator).

În baza art. 397 Cod de procedură penală, s-a admis cererea părţii civile SMG, formulată prin asistent maternal IM, în calitate de reprezentant legal, şi a fost obligat inculpatul către aceasta la plata sumei de 30.000 lei, cu titlu de daune morale.

La stabilirea pedepsei şi a modalităţii de executare, s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, referitoare la gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului.

Astfel, judecătorul fondului a apreciat că inculpatul a profitat de împrejurarea că minora este uşor influenţabilă, manipulabilă şi lipsită de ocrotirea concretă a părinţilor ei, şi, speculând disponibilitatea acesteia de a practica diverse activităţi sporadice în folosul altor persoane, i-a propus deplasarea în altă localitate, pentru a munci la culesul fânului în gospodăria unei nepoate, fără a anunţa pe părinţii minorei despre această deplasare, fiind evident scopul principal urmărit de inculpat, acela de a întreţine raporturi sexuale cu minora, fără consimţământul valabil exprimat de aceasta, ceea ce s-a şi întâmplat în perioada de două săptămâni în care inculpatul şi persoana vătămată au muncit şi au fost şi găzduiţi în gospodăria martorei BPP, din comuna Oteşani, sat Cuceşti, jud. Vâlcea.

Procedând astfel, inculpatul a nesocotit regulile care ocrotesc libertatea şi integritatea sexuală a persoanei, gravitatea faptei şi periculozitatea inculpatului fiind cu atât mai mari, faţă de împrejurarea că persoana împotriva căreia a fost comisă infracţiunea este minoră.

De asemenea, instanţa a avut în vedere conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi în timpul procesului.

Deşi inculpatul nu a negat raporturile sexuale cu persoana vătămată, el s-a apărat spunând că nu ştia că aceasta este minoră, în pofida evidenţei probatorii, şi că aceasta a acceptat relaţia şi chiar l-a provocat, precum şi faptul că minora a întreţinut, anterior lui, relaţii sexuale cu alt bărbat, ceea ce induce concepţia absolut deformată a inculpatului, potrivit căreia îi este permis să se comporte astfel cu o persoană minoră câtă vreme aceasta nu este străină de viaţa sexuală.

Totodată, din probele administrate în cauză a rezultat că persoana vătămată a aflat de la diverse persoane pe care le întâlnea la strânsul fânului, în gospodăria martorei BPP, că una din surorile ei a anunţat organele de poliţie despre dispariţia sa şi că acestea o caută, ceea ce a încurajat-o pe minoră să găsească prilejul de a fugi din gospodăria acesteia, instanţa constatând că ştirea despre căutarea minorei nu a fost străină inculpatului, şi, cu toate acestea, el nu a făcut nimic pentru a asigura înapoierea minorei în localitatea ei de domiciliu, preferând să nu scurteze perioada de şedere în locuinţa nepoatei sale, şi, implicit, perioada de satisfacere a nevoilor sexuale cu minora, altfel spus, el nu a făcut nici un efort pentru diminuarea consecinţelor infracţiunii, toate aceste împrejurări de comitere a faptei justificând dispoziţia privind modalitatea de executare a pedepsei în regim de detenţie.

Cât priveşte pe minora SMG, prima instanţă a reţinut, conform raportului de noua expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cursul judecăţii, dar şi raportului de evaluare întocmit de DGASPC - Vâlcea în cursul urmăririi penale, că, deşi la data infracţiunii aceasta avea vârsta de cca. 13 ani, prezintă profilul psihologic specific unui copil de cca. 7 ani, conturat de carenţe afective şi educaţionale severe, având vârsta mentală inferioară celei cronologice, fără capacitatea de abstractizare şi abilitatea de a operaţionaliza conceptul de „act sexual”, manifestând un comportament nonverbal, timid, care, în opinia psihologului din cadrul DGASPC - Vâlcea care a realizat întrevederile cu minora, denotă o relaţie tensionată în raportul acesteia cu persoana inculpatului, precum şi faptul că inculpatul a manipulat-o, profitând de nivelul limitat al acesteia de comprehensibilitate asupra realităţii, propunându-i o sumă de bani în schimbul relaţiilor sociale, şi chiar ameninţând-o cu moartea.

S-a subliniat că activitatea infracţională a inculpatului a fost încărcată de elemente afectogen-traumatizante cu influenţe negative în dezvoltarea armonioasă a structurii de personalitate a minorei, recomandarea psihologului fiind de consiliere psihologică, în cadrul unui program ludoterapeutic, educativ şi recreativ, terapie de care minora poate beneficia, fiindu-i asigurat şi un climat familial adecvat, având în vedere măsura de plasament asistent maternal profesionist IM, dispusă de Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă definitivă şi executorie nr.91/MIF/05.02.2010, pentru persoana vătămată minoră, cu delegarea exerciţiului drepturilor părinteşti în favoarea asistentului maternal, pe toată perioada menţinerii măsurii.

La aprecierea cuantumului daunelor acordate părţii civile, instanţa de fond a avut în vedere vârsta fragedă a minorei, suferinţa psihică ce i-a fost cauzată de inculpat prin abuzul sexual pe care a fost nevoită să-l suporte timp de 2 săptămâni, instanţa considerând că suma acordată este necesară pentru compensarea prejudiciului moral suferit de persoana vătămată. Prin urmare, în baza art. 276 al.1 Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat către persoana vătămată la plata sumei de 252 lei cheltuieli de judecată, suma reprezentând taxa de expertiză achitată către INML - Mina Minovici -Bucureşti.

Împotriva sentinţei au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu şi inculpatul MC, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Motivele de apel sunt pe larg expuse în practicaua încheierii din data de 11 martie 2015.

Examinând sentinţa supusă apelului din punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 Cod de procedură penală, Curtea a constatat următoarele:

Situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului şi încadrarea juridică a faptei săvârşite de către acesta au fost corect stabilite de către prima instanţă.

Criticile formulate de către inculpat sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte competenţa soluţionării cauzei, la data la care Tribunalul Vâlcea şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Horezu erau incidente dispoziţiile tranzitorii în materie, astfel că în mod corect această cauză a fost soluţionată de către Judecătoria Horezu. Prin urmare, au fost respectate regulile procedurale privind competenţa materială a instanţei.

În mod corect instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile procedurale privind aplicarea procedurii simplificate ca urmare a recunoaşterii faptei de către inculpat. În declaraţiile pe care le-a dat, inculpatul are o poziţie nuanţată, recunoscând numai anumite aspecte pe care consideră că le-a săvârşit, dar nu fapta aşa cum este ea reţinută în actul de învinuire.

Expertiza medico - legală psihiatrică efectuată de SML Rm. Vâlcea a stabilit că partea vătămată are o întârziere mentală specifică vârstei de 6 - 8 ani. Prin urmare, nu se poate aprecia ca fiind valabil consimţământul exprimat de partea vătămată la practicarea raporturilor sexuale.

Fapta săvârşită de către inculpat este probată cu ansamblul probelor administrate în această cauză, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă.

Individualizarea judiciară a pedepsei principale este corectă, deoarece s-au avut în vedere de către instanţa de fond gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, împrejurările în care a fost săvârşită şi consecinţele acesteia. De asemenea, s-au avut în vedere şi aspectele de circumstanţiere personală, favorabile inculpatului. Pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare respectă cerinţele principiului proporţionalităţii.

Curtea a constatat că apelul parchetului este fondat în ceea ce priveşte executarea pedepsei complementare prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e şi f Cod penal.

De asemenea, se impune în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 65 alin. 3 Cod penal, şi aplicarea unei pedepse accesorii.

Prima instanţă a omis să facă în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, privind prelevarea de la inculpat a unor probe biologice.

Este fondat şi motivul de apel al parchetului privind corecta stabilire a cheltuielilor judiciare.

Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, Curtea a admis apelul formulat de parchet, a desfiinţat în parte sentinţa şi, rejudecând, a dispus ca pedeapsa complementară aplicată inculpatului, prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f, Cod penal, să fie executată pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin.3 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b, d, e, f Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 7 alin.1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.





Yüklə 1,51 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   15   16   17   18   19   20   21   22   23




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin