Secolele XI-XIV

G. Schmidt, Romano-catholici per Moldaviam episcopatus et rei romano-catholicae
res gestae, Budapesta, 1887, p. 24; Onciul, Originile, p. 703, nota 46. Potrivit unor
vechi lucrări asupra Ordinului franciscan doi misionari ucişi în Livonia ar fi
fost înmormîntaţi la Şiret (Cereth) în anul 1326 (cf. Wadding, Annales, VII,
p. 76). S-a dovedit, însă, că respectivele lucrări, preluînd ştiri mai vechi, au re­
produs în mod eronat atît anul cît şi locul evenimentului. Cf. Moisescu, Catoli­
cismul, p. 92—95. Informaţiile cele mai demne de crezare privind datarea mar­
tiriului de la Şiret a doi franciscani le oferă Bartolomeo de Pisa: In Cereth Wa-
lachie minoris a dictis infidelibus circa annum Domini 1378 duo fratres sunt
martyrio coronati. Cf. Bartholomaeo de Pisa, De conformitate vitae beati Fran-
cisci ad vitam Domini lesu, în Analecta Franciscana, IV, 1906, p. 335.

^2b5 M. D. Matei, op. cit., în SCIVA, 28, 1977, 1, p. 82—83.

^2S6 Informaţii A. Bătrîna. Cf. şi A. Stoia, Les fouilles archeologiques en Rou-manie (1976), în Dacia, NS, XXI, 1977, p. 367.

²⁸⁷ P. P. Panaitescu, Interpretări..., p. 197 şi urm.; N. Grigoraş, Despre ora­şul moldovenesc în epoca de formare a statului feudal, în SCŞ, XI, 1961, 1, p. 83 şi urm.; Giurescu, Tîrguri, passim.

28» Pentru particularităţile vieţii urbane din cadrul Hoardei de Aur, cf. în­deosebi B. Spuler, op. cit., p. 264—270, 426—434; Grecov, Iacubovschi, Hoarda, p. 132—148; V. L. Egorov, flpuminu 6O3hukhoxhur zopodoe y mohzoaob e XIII — XIV es., în HcmopuH CCCP, 4, 1969, p. 39—49; idem, Feozpadoun lopodoe 3oAomou Opdu, în SA, 1977, 1, p. 114—125; G. A. Fedorov—Davîdov, 06w,ecmeeHHbtu cmpou 3oAomoă Opdbt, Moscova, 1973, p. 75—108.

²⁸⁹ Cf. notele 46, 48, 60, 61, 228 şi 229.

²⁹⁰ G. D. Smirnov, CpedneeeKoebie sopoda TIpymcKO-HwcmpoecKOzo AiexdypeHbn, în
Te3ucu doKAudoe ececoi03Hou ceccuu, nocemufiunou umoaaM apxeoAoautecKux u amHoepatpunecKux
uccAedoeanuu 1966 eoda, Chişinău, 1967, p. 33—36; L. L. Polevoi, în DKM, p. 155
şi urm.

²⁹¹ V. G. Vasilievski, 3anucKa rpenccKaeo monapxa, în Tpydu, II, 1, Sanktpeter-
burg, 1909, p. 192—194; J. Bromberg, Toponymical and historical miscellanies on
the medieval Dobrudja, Bessarabia and Moldo-Wallachia, în Byzantion, XIII,
1938, 1, p. 50 şi urm.; M. V. Levcenko, OnepKU no ucmopuu pyccK0-8U3aH.muucKux
omnouienuu, Moscova, 1956, p. 309.

²⁹² Iorga, Studii, passim; Brătianu, Recherches, p. 99 şi urm.; idem, Vicina
(II), p. 27—37; N. Bănescu, Maurocastrum—Mo(n)castro—Cetatea Albă, în AARMSI,
s. III, XXII, 1939—1940, p. 165—178. Diversitatea nomenclaturii este greu de
explicat. Denumirea mai veche a aşezării, acordată în secolul al XlII-lea de co-

mercianţii greci şi însuşită de cei italieni, se pare că a fost Cetatea Neagră; ((jfau'otaiiTpov). Genovezii au folosit mai puţin forma Maurocastron, preferind în schimb abrevierea Mo(n)castro, căreia credem că i se pierduse sensul primar. Ea a rămas în uz şi după cucerirea cetăţii de către ostile lui Mehmed II. Nu este exclus ca atunci cînd s-a atribuit numele iniţial al aşezării medievale să se fi avut în vedere ruinele înnegrite în decursul secolelor ale vechiului Tyras. Cu timpul locuitorii săi au considerat probabil că este mai potrivit să o numească Cetatea Albă, poate datorită noului său aspect exterior; neamurile turco-tătare si arabii i-au zis Akkerman, grecii "AawpovxiaTpov, slavii Efrtropo^j germanii Weissenburg, în vreme ce în cîteva izvoare latine figurează sub numele de Albo

293 DAI, p. 168—169. Cf. şi J. Lelewel, Geographie du Moyen Âge, III, Bres-
lau 1852, p.' 172; Iorga, Studii, p. 23—24; A. M. Şcerbak, 3ho,ku na KepdMUice u Kup-
nwiax U3 CaptceAti —EeAou Bexu, în MIA, 75, 1959, p. 381; M. Sâmpetru, La re-
gion du Bas-Danube au Xe sfecle de notre 'ere, în Dacia, NS, XVIII, 1974, p. 245—
256 In legătură cu ipoteza unei alte localizări, cf. F. Brun, HepuoMOpi-c. I, Odessa,
1879, p. 79, 87.

²⁹⁴ DAI, p. 62—63.

²⁹⁵ C. B. Hase, Notae philologicae et historicae, în Leonis Diaconis Histona,.
Paris, 1819, p. 255. Cf. şi Iorga, Studii, p. 26—27; Brătianu, Recherches, p. 99—100!

²⁹⁰ I. Sevcenko, The Date and Author of the So-called Fragments of To-parcha Gothicus, în Dumbarton Oaks Papers, 25, 1971, p. 115—188.

²⁹⁷ E. Honigmann, Studies in Slavic Church History, în Byzantion, XVII.
1944—1945 (American Series, III), p. 158—162. Cf. şi I. Sevcenko, op. cit., p. 157.
nota 95.

²⁹⁸ A. V. Poppe, PyccKueMumponoAuu KoHcmaHmuHonoAbCKoănampuapxuu eXIcmo.icmuu_y
în VizVrem, XXVIII, 1968, p. 97—102; idem, L'organisation diocesaine de la
Russie aux XI^e—XIIe siecles, în Byzantion, XL, 1970, 1, p. 180—181.

²³⁹ G. F. Cebotarenko, în DPM, p. 218.

300 p_ o. Karîşkovskii, HaxodKU no3dHepuMCKux u eu3aHinuucKux Monem e OdeccKou

o6Aacmu,în MASP, 7, 1971, p. 82.

³⁰¹ Brătianu, Recherches, p. 102, 176; M. Balard, Genes et VOutre-mer, I,