Seria -1: Şcoala lui hristos titlu: fundamentele educaţiei spirituale lecţia 1

Seria -1: ŞCOALA LUI HRISTOS

Titlu: FUNDAMENTELE EDUCAŢIEI SPIRITUALE

Lecţia - 1

(Ezechiel 40:2-4) “M-a dus acolo, la nişte vedenii dumnezeieşti, şi m-a aşezat pe un munte foarte înalt; spre miazăzi de acest munte era ceva ca o cetate zidită. M-a dus acolo; şi iată că acolo era un om, a cărui înfăţişare era ca înfăţişarea aramei; el avea în mână o sfoară de măsurat, de in, şi o prăjină de măsurat, şi stătea la poartă. Omul acela mi-a zis: ‘Fiul omului, priveşte cu ochii tăi, ascultă cu urechile tale, şi ia aminte la toate lucrurile, pe care ţi le voi arăta; căci ai fost adus aici ca să ţi le arăt. Fă cunoscut casei lui Israel tot ce vei vedea.”

(Ezechiel 43:10, 11) “Tu însă, fiul omului, arată Templul acesta casei lui Israel; ei să-i măsoare planul, şi să roşească de nelegiuirile lor. Dacă vor roşi de toată purtarea lor, arată-le chipul casei acesteia, întocmirile ei, ieşirile şi intrările ei, toate planurile şi toate legile ei; zugrăveşte-le-o sub ochi, ca să păzească toate planurile ei, toate poruncile ei şi toate orânduirile ei, şi să facă întocmai după ele.”

(Matei 3:17) “Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: ‘Acesta este Fiul meu prea iubit, în care îmi găsesc plăcerea.’” (Matei 11:25-30) “In vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: ‘Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi; şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!’ Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descbpere. Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina mea este uşoară.” (Ioan 1:51) spune: “Apoi i-a zis: ‘Adevărat, adevărat vă spun, că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul omului.’” (Luca 9:23) “Apoi a zis tuturor: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să mă urmeze.” (Efescni 4:20-22) declară: “Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi, cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare.”
Se pune întrebarea: ce trebuie să învăţăm în această primă lecţie? Ideea de bază a studiului nostru se găseşte în Matei 11:29: “Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine ” Apostolul Pavel, cu cuvinte puţin diferite, ne prezintă în Efeseni 4:20 ceea ce a vrut Isus să spună: “Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos.” Defectul unei mari părţi a creştinismului actual este un fel de imitaţie obiectivă a lui Isus care nu duce nicăieri, în locul unei imitaţii subiective a lui Isus, care poate duce peste tot. In această lecţie ne vom ocupa de Şcoala Iui Hristos în care i-a adus Isus pe primii săi ucenici: Primii urmaşi ai lui Isus se numeau discipoli, ceea ce înseamnă că ei se aflau sub o anumită disciplină.
In oricare şcoală, este foarte important să cunoaştem natura ei, ce anume vom învăţa, principiile educaţiei noastre spirituale şi obiectivul şcolarizării. Când intrăm în această şcoală, primul lucru pe care Duhul Sfânt îl face pentru noi, dacă suntem într-adevăr sub mâna Lui, este să ne arate ce trebuie să învăţăm. Templul pe care l-a văzut Ezechiel îşi are perechea spirituală în Biserică, care este trupul Său. Pentru a se asigura că îşi exprimă ideea pe deplin poporului Său, Dumnezeu a trebuit să prezinte mai întâi ceea ce era desăvârşit. El a făcut acest lucru când, la Iordan, a deschis cerurile şi a zis: “Acesta este Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3:17).

1. Aşadar, primul obiectiv al Duhului este să ne familiarizeze cu ce se are în vedere prin educaţia noastră spirituală, adică să ni-l reveleze pe Hristos.

2. Al doilea obiectiv al Duhului este să neconformeze acelui chip al lui Hristos.

Pentru a-L învăţa pe Hristos trebuie să-L vedem pe Hristos. Semnul unei vieţi guvernate de Duhul Sfânt se evidenţiază prin faptul că o astfel de viaţă este neîncetat, din ce în ce mai mult, ocupată de Hristos. Lucrarea Duhului în Şcoala lui Hristos este să-L prezinte şi să-L păstreze în perspectivă pe Isus Hristos, în toată măreţia Lui. Dumnezeu îl aduce pe Hristos, îl prezintă, îl atestă şi spune de fapt: acesta este chipul cu care vreau să vă conformez.

Trebuie să privim la provocarea şi înţelesul unui Cer deschis. Ceea ce a fost pentru Isus Cerul deschis, pentru noi este ungerea. Cerul deschis este ungerea Duhului, începând cu ziua Cincizecimii, Hristos in noi – Duhul Stant in noi. Deci, Cerull deschis înseamnă o revelaţie crescândă, continuă, a lui Hristos. Cerul deschis îţi aduce imediat revelaţia lui Dumnezeu în Hristos chiar la uşa ta.

Trebuie să fim conştienţi de faptul că mintea obişnuită a omului, chiar în forma ei desăvârşită, este diferită de cea a lui Hristos. Voinţa omului, chiar în forma ei desăvârşită, este de asemenea diferită. Nu vei şti niciodată ce se află în spatele motivaţiilor tale, până când Duhul Sfânt nu pătrunde până în străfundul fiinţei tale şi nu ţi le arată. Noi nu putem da naştere acestei naturi, nimic din noi nu poate face aceasta. Nu putem da naştere la nimic care să-i fie plăcut lui Dumnezeu. Tot ce poate vreodată fi primit de către Dumnezeu se află doar în Hristos, nu în mine şi în tine. Diferenţa dintre Hristos şi noi va exista întotdeauna, deşi El (Hristos) sălăşluieşte în noi, El, şi numai El în noi, este obiectul plăcerii şi satisfacţiei divine. O lecţie fundamentală pe care trebuie ca eu şi tu să o învăţăm în viaţa aceasta, sub îndrumarea, revelarea şi disciplinarea Duhului Sfânt, este că El este diferit de noi. Aceasta este una din lecţiile grele, pe care lumea refuză să o înveţe, pentru că este cu totul împotriva întregului sistem de învăţătură, care învaţă ce lucru minunat este omul. Chiar când eu şi cu tine suntem în cea mai bună formă, între tine şi Hristos există o prăpastie care nu poate fi trecută.

Ce face Domnul? Ce face Duhul Sfânt cu noi? Un lucru fundamental pe care îl face este să ne aducă la cunoştinţă faptul că noi suntem ceva, iar Hristos este altceva. El ne face să cunoaştem imposibilitatea de a ajunge prin noi înşine la standardul lui Dumnezeu. Acesta este un adevăr care trebuie să ne acapareze. Duhul Sfânt ne aduce faţă în faţă cu imposibilitatea totală de a fi vreodată prin noi înşine ceea ce vrea Dumnezeu.

Dumnezeu şi-a prezentat modelul. El şi-a înfăţişat obiectivul. Dumnezeu ni L-a dat pe Fiul Său pentru a ne conforma Lui, iar următorul lucru de care ne lovim este imposibilitatea totală de a fi acest lucru. Ce spune Dumnezeu despre neprihănirea noastră? Este ca o cârpă murdară. Nu vom găsi niciodată odihnă pentm sufletele noastre până ce nu am învăţat mai întâi că este cu neputinţă pentru noi să fim ca El prin noi înşine. Putem fi ca El doar prin Duhul Sfânt. Nu putem face lucrul acesta de unii singuri.

Apoi avem acest cuvânt de îndemn. Hristos s-a confruntat cu vrăjmaşul, în fiecare domeniu, în forma lui concentrată. El s-a confruntat cu el ca om, pentru om, ca apoi să se întoarcă pe tron, având meritul de a fi triumfat total asupra fiecărei puteri pe care o are de înfruntat fiecare om pentru a-L satisface pe Dumnezeu. Să nu crezi nici o secundă că după tot ceea ce Dumnezeu a realizat în Hristos, ÎL va uita vreodată pe Fiul Său şi tot ceea ce Isus a făcut pentru om, pentru a spune doar: “Fă tot ce poţi, şi voi fi mulţumit.” Există o singură persoană în tot universul, despre care Dumnezeu poate spune în inima Lui: “în care îmi găsesc plăcerea”, iar acea persoană este Omul Isus Hristos.

Dacă eu şi tu vom avea vreodată această favoare, lucrul acesta se va întâmpla prin Isus Hristos şi niciodată prin noi, adica in masura in care locuiește Hristos in noi. Abia după ce am învăţat lucrul acesta poate Duhul Sfânt să înceapă lucrarea de conformare la chipul Fiului lui Dumnezeu. Ce crezi că au simţit ucenicii când Hristos a fost răstignit? Nu crezi că sufletele le-au fost cuprinse de o disperare de moarte? Da, aşa s-a întâmplat, dar El a planificat aceasta. Lucrul acesta a fost necesar, iar tu şi cu mine vom merge pe acelaşi drum dacă este să ajungem în această poziţie. În școala aceasta vom fi aduşi la aceasta, este un lucru esenţial.

Aceste lucruri sună groaznic, dar totuşi ar trebui să ne încurajeze. într-un fel, toate acestea sunt constructive. Ce face Domnul cu mine? Îşi pregăteşte o cale pentru Fiul Său. Pregăteşte terenul pentru a face loc plinătăţii lui Hristos, asta este ceea ce face El. A făcut aceasta cu ucenicii la Cincizecime. iar după aceea, acesta a fost răspunsul Lui la tot ceea ce li s-a întâmplat. După cruce şi după Cincizecime lucrurile au început să se schimbe pe dinăuntru. Din acest punct încolo, începem să vedem că Hristos este manifestat din ce în ce mai mult în aceşti oameni.

Între ucenicii de după Cincizecime şi cei de dinainte există o mare diferenţă, iar aceasta diferenta este rezultatul că Hristos era acum înăuntrul lor, si nu aveau doar o teorie de Hristos si Dumnezeu , ci ei erau mai mult decât ceea ce ar fi fost doar prin natura lor. Cu alte cuvinte, ei ajunseseră la un moment în această relaţie în care puteau să spună ca apostolul Pavel: “nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” în poziţia aceasta îl va aduce Duhul Stănt pe fiecare suflet care se află sub controlul Său. Ei nu erau acum nişte oameni mai buni; ceea ce este important este că Hristos depăşea limitele naturii lor. Hristos devenea tot mai real în ei. Viaţa Lui era trăită prin ei. Acum, El este mult mai real, ca o putere înăuntrul lor. Poate că am fost instruiţi şi învăţaţi în alt fel. Am dat de această moştenire groaznică a umanismului, care îmi spune şi îţi spune să faci totul cât poţi de bine sau să fii tot ceea ce poţi cât poţi de bine. Totuşi, noi trebuie să înţelegem, şi să înţelegem bine, că chiar şi atunci când excelăm, nu putem niciodată să trecem acea prăpastie dintre Hristos şi noi înşine.

În în această primă lecţie ajungem faţă în faţă cu obiectivul lui Dumnezeu, cu ceea ce are EI în vedere. “Acesta este Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea.” Odată ce Duhul Sfânt ni L-a revelat pe acel Hristos, El începe să lucreze în noi, pentru a ne conforma chipului Său. Lucrul acesta îl avem înfăţişat în cartea Ezechiel, când profetul a scris despre Templul care fusese distrus cu 15 ani în urmă. EzechieL a fost dus printr-o viziune şi i s-a arătat templul acesta care este numit casă. Oriunde întâlnim “casă”, este vorba despre Biserică, iar când este vorba despre Biserică, este vorba despre Hristos. Ezechiel este dus într-o viziune, şi i se arată casa din care se scurge râul. Dumnezeu i-a spus: “Tu ai fost adus aici cu scopul de a te întoarce pentru a arăta această Casă casei lui Israel. Când ei o vor vedea, vor şti care este modelul şi se vor pocăi de nelegiuirea lor. îşi vor da seama care este problema.” Aşa este şi cu tine şi cu mine.

Tot ce a văzut Ezechiel a fost un prototip al lui Hristos. Legea a fost învăţătorul, care trebuia să ne îndrume către Hristos. Cartea este Cartea lui Hristos. Ca urmare, Duhul Sfânt, atunci când intrăm în această şcoală, ne prezintă obiectul pe care trebuie să-l învăţăm, Isus Hristos. Apoi, lucrarea Duhului Sfânt este de a ne conforma acelui chip, pentru ca mesajul nostru să nu se rezume doar la cuvinte, ci să fie un mesaj vizual, care să arate de fapt ce vrea Dumnezeu. Lumea îl vede atunci pe Hristos în noi. Numai atunci când această lume îl vede pe Hristos devine conştientă de păcatul ei. În special în lumea religioasă, numai atunci când îi văd pe Hristos, sunt făcuţi conştienţi oamenii de adevărul lipsei de sfinţenie a oricărui lucru ce nu este al lui Hristos.

Aici, în această primă lecţie, când suntem aduşi în Şcoala lui Hristos, ni se arată ce vrea Dumnezeu, ce a căutat El tot timpul, şi anume pe Domnul Isus Hristos! Obiectivul lui Dumnezeu este de a reproduce caracterul moral al lui Hristos în noi, pentru ca atunci când lumea ne vede, să-L vadă pe Hristos. Acesta este răspunsul la toate lucrurile. Acest lucru l-a avut în vedere Pavel când a spus: “Le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos.” (Filipeni 3:8). Chiar lucrul acesta l-a spus: ca să câştig pe Hristos. El a ştiut, din întâlnirea cu Hristos de pe drumul Damascului, până în ziua în care a fost luat să se întâlnească cu El, că singurul obiect al dragostei lui Dumnezeu era Fiul Său.

Să privim din nou la faptul că Hristos este “diferit”. Dacă îl vedem cu adevărat prin Duhul Sfânt, atunci diferenţa dintre Hristos şi noi înşine este atât de mare că spunem şi noi ca Zorobabel. În cartea lui Zaharia, Dumnezeu l-a trezit dintr-un somn adânc (moartea spirituală), acelaşi somn în care se află şi Biserica de astăzi. Când Dumnezeu l-a trezit pe Zorobabel din acel somn spiritual, l-a întrebat: “Ce vezi?”. Iar el a zis: “M-am uitat şi iată că este un sfeşnic cu totul de aur...” (Zaharia 4:2). Din cartea Apocalipsei noi ştim că sfeşnicul este Biserica. Aurul este Dumnezeu. Ceea ce a văzut el a fost o Biserică cu totul a lui Dumnezeu. Numai când a văzut ce dorea Dumnezeu şi-a putut da seama cât de departe erau ei de Dumnezeu. Tot aşa, numai când Duhul Sfânt poate aduce o nouă revelare a lui Hristos îşi poate da seama Biserica în ce mare măsură s-a depărtat de ţintă. Biserica este Hristos, Hristos reprodus în noi. Biserica este modelul tuturor lucrurilor. Pavel a spus că ea este “... stâlpul şi temelia adevărului.” (1 Timotei 3:15). Biserica este cea care îl face pe Hristos real, şi numai când oamenii îl pot vedea pe Hristos devin conştienţi că ceea ce fac îi duce într-o direcţie greşită. Nu poate fi altfel.

Aşadar, prima lucrare a Duhului Sfânt este să-L reveleze pe Hristos. Nu vreau doar să fiu obositor atunci când repet aceste lucruri, ci vreau să vi se întipărească bine în minte aceste lucruri, înainte de a trece mai departe cu învăţătura. În următoarele o sută de lecţii sau mai multe ne vom ocupa împreună, într-un mod sau altul, de faptul următor: noi, ca şi biserică, fiind nişte vase ale lui Dumnezeu, trebuie să-l înfăţişăm pe Hristos din nou pe pământ. Când oamenii ne văd, trebuie să-L vadă pe Isus. Când Filip a venit la Isus şi a zis: “... arată-ne pe Tatăl...”, Isus a zis: “Cine m-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl.” (loan 14:9). Tot aşa trebuie să fie şi cu tine şi cu mine. Când ne văd pe noi, ei trebuie să-l vadă pe Hristos.

Când oamenii îl văd pe Hristos, drumul este clar pentru a găsi voia şi scopul lui Dumnezeu în toate lucruirile. Acest adevăr trebuie să ne acapareze chiar de la început. Noi, poporul penticostal, nu am reuşit să înţelegem însemnătatea Cincizecimii. Am fost fericiţi, am vorbit în limbi, am profeţit, am strigat, ne-am cântat cântările, dar nu am înţeles niciodată scopul Duhului Sfânt. El ne este dat pentru a putea trăi prin noi viaţa lui Isus acum, în vremea noastră, în acelaşi fel în care Isus ar fi trăit dacă ar fi fost aici personal. Atunci când vom înţelege acest lucru, vom înţelege ce înseamnă să umblăm în Duhul. În felul acesta, şi numai în felul acesta, Duhul Sfânt ne poate conforma chipului lui Hristos. În măsura în care chipul lui Hristos se manifestă prin noi, iar lumea îl vede pe Isus, ne-am alăturat scopurilor lui Dumnezeu.

În concluzie, prima lucrare a Duhului Sfânt este de a prezenta obiectivul lui Dumnezeu. Care este acest obiectiv? Hristos. Întrucât am fost născuţi din Dumnezeu, Hristos se află în inimile noastre. Acum este lucrarea Duhului Sfânt să ne conformeze chipului Lui, pentru ca oriunde ne aflăm şi orice facem, să nu mai fim noi, omul vechi, ci Hristos.

Seria -1: ŞCOALA LUI HRISTOS
Titlu: DUHUL ADEVĂRULUI

Lecţia - 2
(loan 8:31-36) “Şi a zis Iudeilor, care crezuseră în El: ”Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi. ” Ei I-au răspuns: ”Noi suntem sămânţa lui Avraam, şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: ‘Veţi fi slobozi.“ Adevărat, adevărat vă spun, le-a răspuns Isus, “că oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului. Şi robul nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea. Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi. “ (loan 8:44-45) “Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.”

(loan 14:6, 17) “Isus i-a zis: ‘Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Şi anume, Duhul Adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu- L cunoaşte; dar voi îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi.” (Ioan 15:26) “Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.” (Romani 1:18) “Mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.”

(Romani 1:25) “Căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.” (Efeseni 4:21) “Dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevăarului care este în Isus, aţi fost învăţaţi.” (Efeseni 4:24) “Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi o sfinţenie pe care o dă adevărul.” (Apocalipsa 3:7) “Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Tată ce zice Cel Sfânt, Cel adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, și nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide.” (Apocalipsa 3:14) “îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: Tată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu.”
Vom face o scurtă recapitulare a primei lecţii. Am văzut acolo că prima mare lucrare a Duhului Sfânt este să-L înfăţişeze pe Hristos inimii ca obiect al lui Dumnezeu în tot ceea ce face Duhul cu noi. Apoi, Duhul Sfânt face de cunoscut scopul divin în ceea ce priveşte acea revelaţie interioară a lui Isus Hristos; şi anume, că noi trebuie să ne conformăm chipului Fiului lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: “Acesta este fiul Meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3:17). Acest verset spune pur şi simplu că cea mai mare încântare a lui Dumnezeu este Hristos. Dumnezeu nu vrea nimic mai puţin decât aceeaşi încântare pentru trupul lui Hristos. Scopul Lui este să ne facă să ne conformăm acelui chip, să ne aducă la momentul golirii de sine, în care mintea din noi să fie în Hristos. Nu este o chestiune pe care tu sau eu trebuie să o facem, ci este o chestiune pe care tu şi eu trebuie să o dorim să se întâmple îndeajuns de mult, încât să-I permitem Duhului Sfânt să o facă.

Dinamica prin care sunt făcute aceste lucruri este pusă în mişcare de către harullui Dumnezeu (planul lui Dumnezeu, decizia lui Dumnezeu, hotărârea lui dumnezeu) şi de către Duhul lui Dumnezeu. Nu este un lucru pe care să-l putem pune în mişcare prin propria noastră voinţă - am fost născuţi prin voia Lui. Nu există nimic în noi care să poată produce acest lucru. Acesta este planul lui Dumnezeu, este dragostea Lui pentru ființa om creată. Am fost creați după chipul Lui –nu după chipul și asemănarea Lui, ci doar după chipul Lui- cu scopul să ne facă asemenea Lui, prin credință in planul Lui, in scopul Lui cu noi. Dumnezeu in planul Lui de mântuire făcut inainte de întemeierea lumii, a inchis pe toți oamenii in neascultare ca să aibă in durare de toți( Romani - 11. 32). Cum a închis Dumnezeu pe toți oamenii în neascultare ? Răspunsul este unul singur: prin creație (Rom. Cap. 3, v12-21). Această acţiune de răscumpărare de restaurare de schimbare pentru a fi făcuți asemenea Lui este harul Lui Dumnezeu care poate fi tradus astfel – planul Lui, decizia Lui, hotărârea Lui, dragostea Lui, inițiativa Lui, voința Lui, scopul Lui cu omul creat, implinirea Lui, satisfacția Lui(Rom cap. 8, v 28, 29, 30) , întrucât El este un Dumnezeu răscumpărător, un Dumnezeu ce ne restaurează, ne modelează, ne transformă prin cedință(Rom. 5, v 1,2 si Rom. 12, v 1,2). El îşi cunoaşte gândurile pe care le are pentru noi, care sunt gânduri de pace şi nu de nenorocire. Este foarte important să cunoşti acest lucru, deoarece calea lui Dumnezeu te va determina să înfrunţi pustiul din inima ta şi îţi vei da seama că te îndrepţi într-o direcţie opusă faţă de cea spre care Dumnezeu a spus că te va îndrepta.

Când copiii lui Israel au părăsit Egiptul, ei ştiau că merg spre Canaan. După şase săptămâni însă, ei erau mai departe de destinaţie decât la plecare. Aceasta este o reprezentare spirituală a ceea ce se întâmplă cu noi in călătoria spre spre împărăția lui Dumnezeu. Ei au continuat să meargă către sud pentru că intr-acolo se îndrepta norul. Acolo era mana şi acolo trebuiau ei să fie. Nu conta cum păreau că stau lucrurile. Ceea ce conta era că ei îl urmau pe Dumnezeu, urmând norul. Dumnezeu îţi vorbeşte şi îmi vorbeşte prin cuvântul Său, adică prin nor, norul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu. Este o regulă simplă. Dacă norul se mişcă, urmează-1. Dacă norul nu se mişcă, rămâi pe loc. Dacă ai crezut că ar trebui să se mişte şi nu se mişcă, atunci ai gândit greşit. Dumnezeu nu cere sugestii. Câteodată norul se mişcă noaptea, câteodată dimineaţa. Nu-1 bloca pe Dumnezeu într-un anume mod, căutând să-L determini să facă ceva. Dumnezeu va acţiona. El acţionează chiar acum. Trebuie să recunoaştem ce face El şi să lăsăm să se întâmple ce vrea El în vieţile noastre. Pur şi simplu trebuie să recunoaştem că acest Mare Duh al adevărului a venit să ne călăuzească în tot adevărul, iar acel adevăr este Hristos.

Scopul lui Dumnezeu este să ne conformeze chipului lui Hristos. De aceea, Duhul Sfânt lucrează pentru ca noi să realizăm că este imposibil să facem ceva fără Dumnezeu şi că noi, prin puterile noastre, nu putem fi niciodată ca Hristos. “Eu sunt cel ce sunt ”, asta a spus Dumnezeu. Isus a zis: “Eu sunt adevărul.” A cunoaşte adevărul înseamnă a-L cunoaşte pe Fiul lui Dumnezeu. Eliberarea prin adevăr este eliberarea prin cunoaşterea lui Isus Hristos. Adevărul nu este ceva, adevărul este o persoană. În şcoala lui Hristos, totul este să cauţi adevărul în Hristos. Este foarte important să avem un fundament real, iar trăsătura cea mai importantă a fundamentului este adevărul.

Acest fundament trebuie să preia responsabilitatea întreagă a destinului nostru veşnic, chiar apărarea lui Dumnezeu însuşi. Consecinţele sunt atât de grave, că nu ne putem permite să avem în poziţia noastră nimic îndoielnic. Duhul Sfânt a fost trimis ca Duh al adevărului, pentru a ne călăuzi în tot adevărul. Duhul Sfânt se va ocupa de toţi ucenicii din Şcoala lui Hristos, pentru a reteza de la rădăcină orice lucru neadevărat.

Aici mă refer în mod specific la ceea ce citim în Matei 3:17: “Acesta este Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea.” (Evrei 12:25-28) “Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri, al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: ‘Voi mai clătina încă odată nu numai pământul, ci şi cerul.¹ Cuvintele acestea, ‘încă odată arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină. Fiindcă am primit dar o împărăţie, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori, şi să aducem astfel o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică.”

Călăuzirea o primim de la Dumnezeu; scopul nostru este să aducem bucurie inimii lui Dumnezeu. În cartea lui Neemia, vedem că scopul lui a fost să trăiască într-un aşa mod, încât să aducă bucurie, plăcere inimii lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a făcut de cunoscut ce bucurie, ce plăcere a avut El, Domnul, datorită alegerilor pe care le-a făcut Neemia. Neemia ne-a făcut la rândul lui de cunoscut că bucuria Domnului Său, era tăria lui. Este voia Domnului ca noi să trăim o viaţă care sâ-i aducă bucurie, plăcere lui Dumnezeu. Când ne lăsăm atraşi de lucrurile lumii, astfel încât nu mai suntem conştienţi că există un Dumnezeu, alegerile pe care le facem nu au cum să-I aducă vreo bucurie, atunci nu avem nici o sursă de tărie, în afara unei bucurii false, pe care încercăm să ne-o inducem. Această bucurie este întotdeauna de scurtă durată, şi duce la frustrare. Aşadar, lucrarea Duhului ne determină să retezăm din rădăcină orice lucru care nu este Hristos.