Seria -1: Şcoala lui hristos titlu: fundamentele educaţiei spirituale lecţia 1

Seria 5: RUGĂCIUNEA

Titlu: VĂZÂNDU-L PE DUMNEZEU

Lecţia - 3
Citim în Isaia 6:1-8, (1) “în anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. (2) Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi, cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. (3) Strigau unul la altul şi ziceau: “Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor ! Tot pământul este plin de mărirea Lui” ! (4) Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum. (5) Atunci am zis: “Vai de mine ! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe împăratul, Domnul oştirilor !” (6) Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care îl luase cu cleştele de pe altar. (7) Mi-a atins gura cu el şi a zis: “Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit !” (8) Am auzit glasul Domnului întrebând: “Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi ?” Eu am răspuns: “lată-mă, trimite-mă 1”

Dacă eşti creştin, dacă eşti credincios, atunci poţi să faci lucrurile pentru care ai fost menit. Poţi să te încrezi în Dumnezeu. Vor exista dificultăţi, te vei confrunta cu situaţii imposibile, dar dacă inima ta este îndreptată către Domnul, nimic nu îţi va fi imposibil. Continuând acest gând, să ne uităm pe paginile Scripturii la Isaia 6:1 şi 8. “în anul morţii împăratului Ozia. am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.” Acest verset se referă la profetul Isaia. în vremea când împăratul Ozia a murit, el a venit la Casa Domnului ca să afle răspunsuri. Privim la acest verset pentru a vedea ce ne spune el nouă. Să privim în mod deosebit la versetul 1.

Dacă ruga ta străbate până la El, dacă “îl atingi pe Dumnezeu" în rugăciune, primul lucru care se va întâmpla este că îl vei vedea pe Dumnezeu. Vine un moment în viaţa fiecărui om când duhul lui caută adevărul. Nu vorbesc despre mântuire; vorbesc despre a-L, cunoaşte pe Dumnezeu. După ani de umblare cu Dumnezeu, strigătul inimii lui Pavel a fost; “Să-l cunosc pe El.” Cine se poate îndoi asupra mărturiei marelui apostol Pavel ? Vorbim despre cunoaşterea lui Dumnezeu care nu se bazează pe argumente, o cunoaştere ce înseamnă mai mult decât capacitatea de a cita un verset. Va veni un moment în viaţa ta când vei dori să afli dacă lucrurile despre care ai citit şi le cunoşti sunt adevărate sau nu. Identifică acel moment. Iadul va încerca să ia cu asalt mintea ta şi va trebui să ajungi la un punct în care să-ţi dai seama de această realitate.

Petru a strigat în Matei 14:28, “Doamne. .. dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” Acesta este strigătul unui suflet, în dorinţa de a păşi dincolo de obişnuit, deasupra oricărei religii, mai presus de experienţa mersului la Şcoala Duminicală unde ţi se vorbeşte despre un Dumnezeu pe care niciodată nu-L vezi.

Ai trecut vreodată prin astfel de situaţii ? ţ'i-ai spus vreodată: “Vreau să-L cunosc pe Dumnezeu ?” Mă bucur nespus pentru minunile făcute de lsus în primul secol; dar eu trăiesc în secolul al XX-lea. Problemele de azi sunt mult mai complexe decât au fost în secolul 1. Avem nevoie de Dumnezeu, aşa cum poate nu a avut omenirea niciodată. “Porunceşte-mi să vin la Tine pe ape; să părăsesc această barcă a religiozităţii. Fă-mă să văd ceva ce omul nu poate explica. Poartă- mă pe tărâmul supranaturalului, unde singura explicaţie a lucrurilor care se întâmplă să fie că “Dumnezeu este aici”. Mai devreme sau mai târziu, omul se simte neîmplinit. Trebuie să fie aşa. Dacă crezi că ai tot ce ţi-ai dorit, atunci nu mai ai nici un ţel în viaţă. Dar atunci când ştim că există mai mult, când citim Faptele Apostolilor şi ne ruşinăm de calitatea vieţii noastre spirituale, atunci ceva din noi va striga: “Porunceşte-mi să merg pe ape. Fă-mă să mă ridic deasupra siguranţei acestei instituţii religioase, dincolo de ea, acolo unde este Hristos şi unde învierea Sa este demonstrată.

Isaia, tânărul predicator, a ajuns într-o astfel de stare, în al şaselea capitol din Cartea Isaia. Isaia era student la un seminar teologic. El a auzit tot ce se întâmplase. A auzit de minunile din trecut, de mana cerului care a căzut în pustie, de Marea Roşie care s-a despicat în două, despre zidurile cetăţii care s-au dărâmat, dar toate acestea erau doar întâmplări care nu sălăşluiau în inima sa. Tânărul predicator a ajuns la un moment din viaţa sa în care duhul lui voia să experimenteze ceva real. Trebuia să cunoască. Ozia, regele Israelului, era unchiul lui Isaia. În sistemul de guvernare al vremii iui Isaia, nimic nu se putea ridica mai presus de rege. Regele avea puterea de a decide viaţa sau moartea unei persoane. Fără îndoială, Isaia avea în faţa lui o promiţătoare carieră politică. Unchiul său era idolul vieţii sale. El putea să fie un ambasador. Fără doar şi poate, exista o slujbă, în cadrul politicii regelui şi pentru tânărul său nepot, Isaia. Singura problemă era că Dumnezeu şi-a pus mâna peste el. Dar Isaia nu era sigur. A venit deci momentul în viaţa lui Isaia când el şi-a spus: am să lămuresc această chestiune odată pentru totdeauna. Dacă Dumnezeu este real, vreau să-L cunosc. Acesta nu este un lucru rău. Dumnezeu este real şi noi îl putem cunoaşte ca pe o persoană reală, dacă îl căutăm. “Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor.” ( Psalmi 119:2) Isaia s-a confruntat cu această problemă; el îl cunoştea pe Dumnezeu cu mintea sa, dar nu-L cunoştea cu inima sa. Cunoştea lucrările Domnului, dar nu cunoştea Căile Lui. Isaia era în încurcătură. Mulţi dintre voi din această şcoală sunteţi asemeni lui Isaia.

Pentru a răspunde chemării lui Dumnezeu pentru viaţa sa, Isaia a trebuit să lase deoparte ambiţiile sale politice. Dar înainte de a-şi lua ochii de la ceea ce putea vedea şi simţi, a trebuit să cunoască realitatea nevăzută. Aici este marea problemă a Bisericii. Ea este guvernată de lucrurile vizibile, senzaţionale, şi rar se ridică deasupra vizibilului, pentru a vedea invizibilul. Moise “a rămas neclintit ca şi cum ar li văzut pe cel ce este nevăzut.” (Evrei 11:27) Acesta este singurul răspuns. Ori căpătăm acest răspuns, ori vom continua să rătăcim în jurul formelor religioase.

Isaia trebuie să descopere realitatea lucrurilor nevăzute. El cunoaşte bine lucrurile văzute. El putea intra sau ieşi din casa regelui oricând dorea. Acum El trebuie să experimenteze lumea de dincolo de lumea văzută. Biblia se referă în mod concret la anul morţii regelui Ozia. Atunci Isaia l-a văzut pe Dumnezeu. Atunci când idolul său a murit, în acel an, El s-a rugat până la capăt. În anul când Ozia a murit, Isaia a analizat posibilitatea de a fi un politician sau un predicator. Nu ştiu cât de mult a durat acest proces de gândire, dar ştiu că a fost mai puţin de un an. Şi mai ştiu un lucru: el era un tânăr hotărât, care dorea să cunoască realitatea. El şi-a pus inima să cunoască şi Scripturile spun: “în anul morţii lui Ozia, Isaia l-a văzut pe Dumnezeu.” Fiecare persoană de pe acest pământ are dreptul să-L accepte sau să-L respingă pe Dumnezeu pe baza realităţii. Dumnezeu niciodată nu a intenţionat ca poporul Său să fie produsul unor argumente. Nu este voia lui Dumnezeu ca Biserica să fie o instituție care tine dezbateri despre Dumnezeu şi nu este voia lui Dumnezeu ca tu şi cu mine, predicatori ai Evangheliei, să ne cheltuim timpul vorbind despre Dumnezeu. Noi trebuie să vorbim pentru Dumnezeu. Noi trebuie să-L demonstrăm pe Dumnezeu, sa dovedim lumii că Dumnezeu este in noi iar noi suntem în EL “şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul Sfânt şi de putere.” (I Corinteni 2:4,5)

Mărturia lui Pavel era: “fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt... am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos.” (Romani 15:19) Cum a predicat el ? Prin puterea semnelor şi minunilor astfel încât credinţa romanilor a fost ancorată în realitate, “împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere.” (I Corinteni 4:20) Este voia lui Dumnezeu ca încrederea noastră să se bazeze pe realitate. Nicăieri nu este acest adevăr mai evident ca în chemarea profetului Elisei.

Când Dumnezeu a hotărât să-l ia acasă pe profetul llie, i a spus acestuia să-l ungă pe Elisei, fiul lui Şafat, să fie proroc în locul său. Tânărul Elisei se afla pe câmp, arând pământul cu 12 perechi de boi. Bătrânul prooroc a venit până aproape de el, şi-a pus mantaua sa pe umerii tânărului şi a plecat mai departe. Când mantaua l-a atins, Elisei a lăsat plugul, a alergat după proroc şi i-a spus: “Aşteaptă-mă, lasă-mă să-mi iau rămas bun de la mama mea şi de la tatăl meu, şi apoi te voi urma.” llie i-a replicat: „Ce am eu de a face cu tine ?” De fapt el a spus: „De ce vii după mine ? Ce doreşti ? Ce cauţi tu ?” Elisei s-a întors, a luat o pereche de boi şi i-a adus jertfa; cu uneltele boilor le-a fiert carnea şi a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat şi l-a urmat pe profet. (I împăraţi 19:21) El a ars toate punţile de legătură cu trecutul său. Ceva se întâmplase în viaţa lui, ceva ce-1 mistuise complet.

Edgar Bethamy, renumitul istoric Penticostal, susţine că Elisei l-a urmat pe llie 8 ani. Cei doi au ajuns la Ghilgal şi llie i-a spus lui Elisei: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Betel.” Elisei i-a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te pot părăsi ” (2 Regi 2:1- 2). La Betel, llie a încercat să-l părăsească din nou pe Elisei: „Rămâi aici, Domnul mă trimite la Iordan.'” Din nou Elisei refuză să-l părăsească. La râul Iordan, bătrânul profet a aruncat mantaua şi apele râului s-au despicat în două, iar cei doi au trecut râul ca pe uscat. După ce au trecut, apele s-au închis la loc. lată-i pe cei doi de cealaltă parte a râului, fără vapor, fără barcă, fără cale de întoarcere. Dacă Dumnezeu l-ar fi luat la cer pe bătrânul profet, tânărul profet ar fi fost pus în situaţia de a se descurca de unul singur acum. Cum va ajunge el înapoi ?

În acea situaţie aproape insurmontabilă, Bătrânul llie întreabă: „Cere-mi ce vrei să-ţi fac, înainte să fiu răpit de la tine !” Răspunsul lui Elisei a venit foarte repede: „Te rog, fă să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău.” (2 împăraţi 2:9) Ceea ce Elisei spunea era de fapt: "vreau o porţie dublă din ceea ce am simţit acum 8 ani, când lucram la câmp ” Elisei a simţit ceva deosebit, a simţit un gust aparte şi acesta era o realitate. El nu l-a urmat pe llie datorită vreunui argument, ci el a gustat din puterea veacului ce va veni. Dumnezeu doreşte ca fiecare dintre noi să aibă ocazia de a- L accepta sau respinge pe El, pe baza realităţii. lsaia a atins acel punct în viaţa sa. Era ceva în el care căuta acea realitate. El era atras în două direcţii diferite. Ar fi vrut să-L urmeze pe Dumnezeu, dacă Dumnezeu era într-adevăr real, dar trebuia să ştie cum.

Biblia ne spune că lsaia L-a văzut pe Dumnezeu. Acest termen "a vedea” folosit în Biblie înseamnă „a şti, a cunoaşte” (dacă nu sunt şi alte menţiuni). A şti înseamnă a vedea şi a vedea înseamnă a şti - „şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi (să cunoaşteţi)...” (Efeseni 1:18) „în anul în care împăratul Ozia a murit, lsaia L-a văzut pe Dumnezeu plin de slavă şi înălţat.” (lsaia 6:1) El L-a cunoscut pe Dumnezeul adevărat. Să-L vezi pe Dumnezeu înseamnă să-L cunoşti pe Dumnezeu. Nu înseamnă să-L vezi cu proprii tăi ochi, ci cu inima ta. „Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin cuvântul lui Dumnezeu.” (Evrei 11:3) lsaia a trăit o experienţă cu Dumnezeu; el L-a întâlnit pe Dumnezeu, lsaia auzise de Dumnezeu, dar nu-L cunoscuse cu adevărat până atunci.

Sunt mulţi cei care au crescut în Biserică şi au auzit despre Dumnezeu toată viaţa lor, dar niciodată nu L-au cunoscut pe Dumnezeu. Ei sunt cei care „învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.” (2Timotei 3:7) Mintea lor este plină de Biblie, dar nu- L cunosc cu adevărat pe Dumnezeu. Nu vorbesc de mântuire, ci de Dumnezeul care ne-a mântuit. Când un bărbat şi o femeie se căsătoresc, cred că se cunosc unul pe celălalt, dar abia după ani îndelungaţi de convieţuire ajung să se cunoască unul pe celălalt cu adevărat. După ani de zile petrecuţi împreună se cunosc mai bine, dar asta nu înseamnă că sunt mai căsătoriţi decât la început, decât erau în prima zi când şi-au declarat dragostea în faţa altarului.

lsaia a crescut în mijlocul evenimentelor din Vechiul Testament. Auzise de strămoşii lui care trecuseră Marea Roşie, de mana din pustie, de apa ce a curs din stâncă. Dar acum el tânjeşte să spună şi el aceleaşi cuvinte pe care le spusese Iov: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.” (Iov 42:5) Aceasta conferă tărie vieţii. Una e să ştii despre Dumnezeu şi e cu totul altceva să-L cunoşti pe Dumnezeu. Poţi să ştii tot ce este de ştiut despre mâncare şi totuşi, să mori de foame dacă nu mănânci. Trebuie să te hrăneşti pentru ca să beneficiezi de efectele hranei. Poţi să mergi în iad cunoscând lucruri despre Dumnezeu, dar dacă îl cunoşti pe El personal, atunci ai răspunsul pentru viaţa ta. „Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebui să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei care-L caută.” (Evrei 11:6) Nu poţi să crezi că Dumnezeu se află în împrejurările pline de frustrare ale vieţii, dacă nu L-ai experimentat şi cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu Mulţi oameni au un început bun, sunt cu adevărat născuţi din nou, dar nu înaintează în viaţa de credinţă pentru a experimenta uniunea adevărată cu Dumnezeu. Astfel de oameni sunt uşor de dărâmat. Imediat ei se simt frustraţi de realitatea spirituală ce o trăiesc în necunoaterea lui Dumnezeu .

Orice îndoială cu privire la existenţa lui Dumnezeu este înlăturată pentru cei ce-L cunosc pe Dumnezeu, pentru cei ce au o întâlnire reală cu Dumnezeu. Astfel de oameni pot privi înapoi la una din experienţele vieţii lor, când Dumnezeu a devenit real pentru ei. Israel cunoştea lucrările Domnului. Moise cunoştea căile Domnului. In pustie, când a avut de înfruntat necazuri, poporul Israel a vrut să se întoarcă în Egipt, dar Moise nu s-a îndoit niciodată de drumul pe care mergea. El îl cunoştea pe Dumnezeu. Isaia L-a văzut pe Dumnezeu şi totul a fost clar pentru el. A putut să lase în urma sa toate ambiţiile sale politice. A-L vedea cu adevărat pe Dumnezeu reprezintă singura cale prin care un copil a lui Dumnezeu poate învinge dorinţa pentru lucrurile lumii. Am pierdut o generaţie de copii pentru că am pus accentul pe o cămară plină în loc de o inimă plină.

Dacă noi, creştinii, ne vom ruga cu adevărat până îl vom întâlni cu adevărat pe Dumnezeu, atunci lucrurile lumii acesteia vor avea o valoare foarte mică pentru noi. Când Isaia L-a văzut pe Dumnezeu, toate celelalte lucruri au devenit nesemnificative. El a devenit cel mai mare profet al Vechiului Testament. Isaia a scris în al 53-lea capitol al cărţii sale, referindu-se la Hristos: (1) „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise ? Cine a cunoscut braţul Domnului ? (5) El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”

Isus l-a citat pe Isaia în Matei 8:17: „ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia: El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.” Pentru acest mesaj, pentru revelaţia sa, Isaia a fost tăiat cu fierăstrăul în două. El a fost ucis pentru ceea ce a predicat. Dar el L- a văzut pe Dumnezeu şi nimic altceva nu a contat pentru el. Cunoaşterea lui Dumnezeu îndepărtează frica din orice om. Aceasta este o mare problemă pentru Biserica de astăzi. Nouă ne este frică să fim diferiţi, ne este frică să vorbim împotriva amestecului dezgustător de adevăr şi erezie. Ca urmare, multe lucruri au pătruns cu uşurinţă în biserici. Poţi să pui capăt foarte uşor unei conferinţe de evanghelizare pur şi simplu predicând fără compromisuri Cuvântul lui Dumnezeu.
Mai mult decât orice altceva, Biserica trebuie să-L vadă pe Dumnezeu. Pentru ca Biserica să-L vadă pe Dumnezeu, trebuie ca fiecare om din Biserică să-L vadă. Atunci Biserica devine Biserica lui Dumnezeu, plinătaea Dumnezeirii.
Noi trebuie să ne rugăm până primim răspuns. Isaia L-a văzut pe Dumnezeu şi a putut uita de tronul împărătesc. Cum s-a întâmplat lucrul acesta ? S-a rugat până la capăt. El a atins un punct de maximă frustrare, încercând să facă lucrurile care credea el că vor da rezultate. Dar într-o duminică dimineaţă, el s-a trezit şi şi-a spus: „Tot ce a fost până acum trebuie să înceteze, trebuie să găsesc un răspuns.”

Acum 35 de ani am păstorit o biserică de 200 de oameni. I-am căsătorit pe cei vii, i-am îngropat pe cei morţi. Ei m-au iubit şi eu i-am iubit. Îmi plăteau un salariu destul de bun, îmi permiteam o vacanţă în fiecare an. În ciuda tuturor acestor lucruri, am devenit nespus de nesatisfacut, nu de Dumnezeu, ci de mine însumi. Obişnuiam să mă întreb: „Mesajele mele sunt încărcate de viaţă sau sunt doar vorbe goale ? Dacă mesajul e plin de viaţă, de ce nu atinge mai mulţi oameni ? De ce nu este eficient ?” Am ajuns la un anumit punct când doream să cunosc adevărata realitate.

L-am căutat pe Domnul în post şi rugăciune. Timp de 30 de zile nu am mâncat nimic. M-am rugat şi am plâns - toate sentimentele şi afecţiunile mele s-au născut dintr-o inimă care dorea arzător să cunoască realitatea. Era ceva în mine care striga: „Cheamă-mă să vin la Tine umblând pe ape.” Simţeam că pur şi simplu nu mai pot continua cu teoriile. Nu mai puteam continua să vorbesc despre Dumnezeu; trebuie să vorbesc pentru El. Am citit în Cuvântul Său: “Dacă mă vei căuta cu toată inima ta, mă voi lăsa găsit de tine.” Şi L-am găsit. Din acea zi, am călătorit în 60 din ţările lumii. Ultimii trei ani i-am petrecut în mare măsură în Rusia şi, în acest timp, am văzut născându-se peste 1700 de biserici. Cu o anumită ocazie, am fost prezent pe ecranele televizoarelor în aproape toată naţiunea. Vă spun aceste lucruri pentru ca să înţelegeţi: voi îl puteţi cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu.

Isaia s-a trezit şi a spus: „Trebuie să-L cunosc.” Probabil că s-a dus la sinagogă. În drumul său a trecut pe lângă casa rabinului. Bătrânul rabin văzându-1 pe tânărul profet, l-a întrebat: „Unde mergi Isaia „Merg la sinagogă.” „Dar de ce mergi la sinagogă, azi nu e sâmbătă, nu e program azi !” „Dar frate rabin, te-am auzit vorbind despre Dumnezeu cum a eliberat poporul nostru din Egipt, cum l-a hrănit şi l-a îmbrăcat timp de 40 de ani în pustie. Domnule, am recitit aceste întâmplări de sute de ori şi am fost copleşit de un astfel de Dumnezeu măreţ, dar nu mai pot să trăiesc în trecut, trebuie sâ-L cunosc pe Dumnezeu eu însumi.”

Bătrânul Rabin, îngrijorat de modul radical de gândire al celui mai bun student al său, probabil că i-a zis: „Fiule, nu vreau să fii dezamăgit.” Tânărul profet i-a răspuns: „Nu voi fi dezamăgit, vreau sâ-L cunosc pe adevăratul Dumnezeu sau mă las de religie.” Acest lucru nu e greşit. Tu ai dreptul să-L cunoşti pe Dumnezeu. Nu trebuie să-ţi trăieşti viaţa încercând să ghiceşti dacă Dumnezeu e real sau nu. Nu ştiu dacă tu crezi sau nu mărturia mea. Eu o cred. Eu L-am întâlnit pe Dumnezeu. E greu să-l înşeli pe omul care L-a văzut pe Dumnezeu. Am văzut lucruri false în religie. Am văzut oameni jucându-şi jocul lor, întinzându-şi picioarele, învâţându-i pe cei înşelaţi cum să vorbească în limbi. Ştiam că Dumnezeu e la distanţă de câţiva kilometri de ei. Nu m- a deranjat niciodată. De ce ? Îl cunoşteam pe Dumnezeu. Ştiam că El nu se joacă cu oamenii. Isaia nu a fost dezamăgit. Când s-a întors, el îl văzuse pe Dumnezeu. Incertitudinea nu mai făcea parte din viaţa lui.

O astfel de determinare trebuie să însufleţească Biserica de azi. O astfel de hotărâre trebuie să te însufleţească şi pe tine. Biserica trebuie să se roage până la capăt, să se dea pe sine însăşi ca pe o jertfă vie; pentru că Domnul trăieşte în ea şi pentru ea. Putem să câştigăm lumea dacă îl atingem pe Dumnezeu. E posibil să cunoaştem lucrările Domnului din Evanghelie şi totuşi să nu avem puterea de a face şi noi aceleaşi lucrări. Putem să trecem prin întreg ritualul de rugăciune pentru bolnavi şi totuşi, nimeni să nu fie vindecat. Biserica şi-a pierdut credibilitatea; dimensiunea socială a credinţei. Biserica a învăţat să fie religioasă fără ca să-L aibă pe Dumnezeu. Lucrul acesta trebuie să înceteze; trebuie să-L vedem pe Dumnezeu aşa cum este El, să-L cunoaştem pe El, să umblăm cu El. Lumea nu vrea să vadă un spectacol religios. Ea vrea să-L vadă pe Hristos. Rugăciunile noastre de 5 minute trebuie să se transforme în nopţi întregi de căutări. Trebuie să ne reîntoarcem la altarul postului şi al rugăciunii. Moise a putut face faţă situaţiilor din viaţa sa, pentru că L-a văzut pe Cel ce este nevăzut. Moise L-a văzut pe Dumnezeu, a simţit chemarea la eliberare înainte cu 40 de ani ca ea să vină. El a avut parte de chemare, a avut zel pentru Dumnezeu, dar într-un moment critic al vieţii sale s-a simţit singur şi a fugit.

Trebuie să-L cunoşti pe Dumnezeu. Când lsus a spus: „... nimic nu va fi cu neputinţă” (Matei 17:20b), în termeni clari El ne anunţă că va fi o luptă. Sunt căsătorit de peste 40 de ani. În viaţa noastră au fost şi momente dificile în care fiecare din noi ar fi putut distruge căsătoria. Dar pentru că o cunoşteam pe ea şi ea mă cunoştea pe mine, am ales să înfruntăm furtunile.

Moise nu L-a cunoscut de la început pe Dumnezeu, aşa cum avea să-L cunoască într-o zi. De aceea, când adversarul l-a lovit, el a fugit. Mai târziu, Moise L-a văzut pe Dumnezeu în rugul aprins şi din acel moment el a acţionat plin de siguranţă. Moise nu a mai pus niciodată la îndoială puterea lui Dumnezeu. La rugul aprins, Moise a învăţat să vadă dincolo de ce se vede cu ochii. De atunci încolo Moise a fost sigur pe sine, deoarece era sigur de Dumnezeu. El a îndurat toate adversităţile din viaţa lui, pentru că a putut să vada dincolo de ele. Moise cunoştea căile Domnului.

De fiecare dată când problemele apăreau, israelitii doreau să se întoarcă în Egipt, dar Moise a rămas statornic pentru că cunoștea planul lui Dumnezeu și pe Dumnezeu. Moise reprezintă unul din cele mai rare personaje din istorie. Înainte de a fugi în pustie, el era un om puternic în vorbe şi în fapte, dar după ce Dumnezeu i S-a descoperit, ani mai târziu, el nu mai putea vorbi. Moise a încercat să folosească acest handicap drept scuză ca să nu asculte de Dumnezeu. Dar Dumnezeu i-a dovedit că motivul pentru care a trebuit să petreacă acea perioadă de timp în pustie, a fost pentru a-i ruina încrederea în propriile sale puteri. Acum, deoarece Moise ştia ce nu putea, Dumnezeu a putut să se descopere prin el şi să-şi facă lucrarea Sa. După întâlnirea cu Dumnezeu, la rugul aprins, Moise a plecat în Egipt să elibereze cele 3 milioane de robi doar cu un toiag şi cu un frate care avea să se clatine la fiecare treizeci de zile. Cu puţină imaginaţie i-am putea auzi pe prietenii lui zicându-i: „Unde mergi ?” „Mă duc în Egipt să eliberez poporul lui Dumnezeu.” „Şi unde ţi-e oştirea ?” „Aceasta este; un măgar, un toiag şi fratele meu, Aaron.”
Cu fiecare pas pe care măgarul îl făcea, diavolul îi spunea: „Moise, tu eşti un om căutat, chipul tău este lipit la fiecare oficiu poştal. Te vor înhăţa chiar cum vei trece graniţa.” Dar Moise nu şi-a întors înapoi măgăruşul. El nu a îngăduit niciodată temerilor lui să-i rânduiască viaţa. El L-a văzut pe Dumnezeu. Acesta este răspunsul pentru orice lucru. O sută douăzeci de oameni L-au văzut pe Dumnezeu în ziua Cincizecimii, L-au gustat pe Dumnezeu.. Cine se poate îndoi de lucrul acesta ? Înainte de Cincizecime erau oameni plini de nesiguranţă. N-au putut să audă nimic din ce le-a spus lsus. Ei erau când sus când jos, se certau cine va sta la dreapta şi cine la stânga. L-au auzit pe El predicând, au fost martori ai minunilor Sale, totuşi, ceva lipsea din viaţa lor înainte de a pleca la cer. El le-a spus: ,,dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 24:49) Intr-adevăr, nu plecaţi înarmaţi cu o teorie, n-o să va ajute la nimic, n-o să puteți face nimic, ci doar să-i înșelați pe aomeni și să vă înșelați pe voi înșivă.

Acesta este mesajul lui Dumnezeu pentru această şcoală. Isaia s-a rugat până la capăt. Isaia L-a văzut pe Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat la Cincizecime. Cei prezenţi acolo L-au văzut pe Dumnezeu într-un fel în care niciodată nu-L văzuseră. Din acel moment, nu a mai existat drum înapoi. Răspunsul pentru orice lucru porneşte de la a-L vedea pe Dumnezeu, de la rugăciunea care stăruieşte până primeşte răspuns.