Seria -1: Şcoala lui hristos titlu: fundamentele educaţiei spirituale lecţia 1

Seria 5 : RUGĂCIUNEA

Titlu: NIMIC NU VA FI IMPOSIBIL

Lecţia – 4
Rugăciunea este cea mai puternică unealtă pe care Dumnezeu a dat-o Bisericii Sale şi totuşi cea mai neglijată din întreg arsenalul. Citim Matei 17:20 şi 21, “NIMIC NU V-AR FI CU NEPUTINŢĂ.” (20) “Din pricina puţinei voastre credinţe, le-a zis lsus. “Adevărat, adevărat vă spun, că dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: “Mută-te de aici colo”, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.” (21) “Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.”

În Luca 18:1, avem aceste cuvinte ale lui Lsus, “lsus lc-a spus o pildă ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.” Această expresie, să nu se lase, se traduce cel mai bine prin “a opri”. Nu te opri până nu primeşti un răspuns. Scriptura a spus, “...şi toţi câţi se atingeau de El, erau tămăduiți” (Marcu 6:56) Toate acestea implică o luptă. “Nimic nu v-ar fi cu neputinţă”, îmi spune mie că eu mă voi confrunta cu lucruri ce sunt imposibile pentru mine, dar prin credinţă, aceste lucruri devin posibile.

In teologia de astăzi, lupta este abandonată sau minimalizată. Noi am creat un fel de “credinţă uşoara’, o atitudine a “mărturisirii pozitive” care spune că omul nu trebuie să se ţină de Dumnezeu si să se lupte să-şi croiască drumul prin întuneric, tot ce el are de făcut este să citeze pur şi simplu Scriptura si să pretindă promisiunea. Diminuând importanţa luptei lăsăm Biserica descoperită in faţa duşmanului. Mulţi au făcut hărmălaie ca să fie vindecaţi. Intr-un incident anume, gloatele îl îmbulzeau pe Isus ca să fie vindecaţi. Doar cei care s-au atins de El au fost vindecaţi. Credinţa cere un efort. La fel s-a întâmplat cu Israel când au primit mana, ei au trebuit s-o adune. Biblia vorbeşte despre o femeie care avea o scurgere de sânge de 12 ani. Ea a fost pe la doctori şi şi- a cheltuit toată averea ei pământească şi totuşi ei nu i-au făcut nici un bine. Ea a venit la Isus. Mărturia ei a fost, “dacă aş putea doar să mă ating de poala veşmântului Lui.” (Marcu 5:28). Ea L-a atins pe El şi a fost vindecată. Voi ştiţi că ea era slăbită. Era anemică din cauza pierderii sângelui, cu toate acestea ea şi-a croit drum prin mulţime şi s-a atins de El. Există un duşman; el nu va pleca decât dacă tu şi eu îl vom face să plece. Dacă tu îl atingi pe Isus, vei trece peste diavol. Împărăţia se ia cu năvala.

Daniel a agonizat în aşteptarea unui răspuns pentru problemele naţiunii. Timp de 21 de zile Daniel a postit şi s-a rugat, fără a primi nici un cuvânt din partea lui Dumnezeu. Nimic. Apoi a venit un înger. Îngerul a venii la Daniel şi i-a spus, “O, preaiubitul lui Dumnezeu, tu ai fost auzit din prima zi.” (Daniel 9:22,23) Ce s-a întâmplat ? Demonii l-au reţinut pe înger şi l-au împiedicat să ajungă. A fost un război în locurile cereşti şi mesajul a fost reţinut. Demonii care au întârziat răspunsul lui Daniel, sunt la fel de reali astăzi ca şi atunci. Dacă diavolul te poate descuraja, tu vei fi descurajat.

Biserica a fost victimizată de “credinţa uşoară”. Noi am predicat Evanghelia: “mărturiseşte şi vei avea”, şi “spune că s-a făcut şi v-a lua fiinţă”. Dar când am spus “s-a făcut” şi nimic nu s-a întâmplat, nu am ştiut ce să facem. Noi am pierdut dedicarea interioară care ne ţine pe genunchi. Noi am pierdut abilitatea de a asculta poruncile, “de a ne ruga fără încetare, de a ne ruga şi a nu ne lăsa”. (Luca 18:1). Pavel a spus, “rugaţi-vă fără încetare”. Aceasta înseamnă să continuăm să credem în rugăciune până când răspunsul soseşte. Cei care vând această.“credinţă uşoară” ne spun. că dacă ne rugăm de două ori pentru acelaşi lucru, a doua oară este necredinţă. Iadul nu a vândut nicicând o minciună mai mare.

Uitaţi-vă la Isus şi la omul orb Orbul a venit la Isus, Isus şi-a pus mâinile peste el şi când şi- a luat mâinile de pe om el a spus, “văd oamenii ca pe nişte copaci care umblă”. Cu alte cuvinte, el nu a fost complet vindecat. Isus s-a rugat din nou pentru el. În Ghetsimani Isus s-a rugat aceeaşi rugăciune de trei ori îl poţi acuza pe Isus că s-a rugat cu necredinţă ? Uitaţi-vă la llie pe Carmel, după ce a cerut ca foc din cer să se coboare pe pământ. El i-a înjunghiat pe preoţii falşi şi pe profeţii Izabelei. Apoi el se suie pe munte şi se roagă pentru ploaie. Toate cerinţele erau împlinite. Începe să se roage pentru ploaie. El s-a rugat de şapte ori. După a şasea oară, cel care era cu el a venit înapoi şi i-a zis, “nu se vede nimic acolo.” După a şaptea rugăciune, el s-a întors şi a spus, “văd un nor mare cât o mână de om.” llie a spus, “este îndeajuns. Va ploua.” El s-a rugat de şapte ori până să se plouă. Poţi spune că s-a rugat cu necredinţă ? El a ascultat porunca de a se ruga şi a nu se opri.

La începutul carierei mele de predicator, am avut o predică bună despre rugăciunea lui llie pentm ploaie. Am predicat despre numărul 7, făcând să pară aproape magic a te ruga de 7 ori. Aproape că am ajuns legalist, conducând oamenii în credinţa că dacă s-ar ruga de 7 ori pentru orice lucru, s-ar întâmpla. Am reuşit cel mai mare strigăt la acea predică. Firea pământească iubea aceasta. Firea pământească iubeşte o formulă. In timp ce mă pregăteam pentru biserică, într-o seară, mesajul meu pentru acel serviciu urma să fie, “A şaptea rugăciune a lui Ilie”, Dumnezeu mi-a spus, “am auzit îndeajuns această prostie”. Iată grozava mea predică aruncată la canal. Am auzit destul această prostie. Ce vrei să spui ? Dumnezeu mi-a spus, “răspunsul nu are nimic de a face cu cifra 7. Dacă nu ar fi plouat, llie ar fi continuat să se roage. El ştia că terminase ce l-am spus Eu să facă, de aceea cerurile s-au deschis. El nu avea de gând să Mă lase până când cerurile nu s-ar fi deschis.”

Evanghelia de tipul “mărturiseşte şi vei avea” a lăsat Biserica neajutorată în luptă. Când ea nu primeşte un răspuns, ea nu ştie ce să facă. Părinţii mişcării Penticostale au folosit terminologia “a te ruga până la capăt” sau “rugăciunea care străbate”. Aceasta înseamnă că, dacă tu ştii voia lui Dumnezeu, nu te lăsa până nu primeşti un răspuns. Tot ceea ce predecesorii noştri ne-au învăţat despre rugăciune a fost: “tu poţi să crezi în Dumnezeu”. Tu eşti un credincios, apucă şi crede, Dumnezeu te va auzi. Crezând că războiul s-a terminat, credinciosul este determinat să creadă că tot ceea ce este necesar este să citeze promisiunea. Simpla citare a unui verset ca atare nu a produs rezultate divine. Noi trebuie “să dăm năvală”, până când gândurile lui Dumnezeu devin gândurile noastre.

Teologia simplei mărturisiri a condamnat milioane de oameni la înfrângere deoarece ei nu s- au împotrivit in mod activ diavolului în rugăciune. Dumnezeu porunceşte, “nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:27) Aceasta ne spune ceva despre diavol. Noi ştim că el a fost învins la Calvar, dar mai ştim, de asemenea, că acea victorie trebuie reeditată ori de câte ori aduci nevoia ta înaintea lui Dumnezeu. Satan dă târcoale ca un leu care rage, căutând pe cine să înghită. Dacă tu nu te împotriveşti, el te va înghiţi. Credinţa cere să fiu la fel de zelos împotriva răului cum sunt pentru bine.

Dacă vrei sănătate, trebuie să fii împotriva bolii. Trebuie să fii împotriva a tot ceea ce te împiedică să fii sănătos. Dacă vrei să fii sfânt, trebuie să fii împotriva păcatului. Isus a spus că oamenii trebuie să se roage neîncetat, fară oprire. Pavel ne îndeamnă “rugaţi-vă fără încetare.” (1 Tesaloniceni 5:17). Rugăciunea este câmpul de bătălie. Rugăciunea este locul unde noi îl confruntăm pe duşman. Credinţa cere ca eu să fiu la fel de zelos împotriva răului cum sunt pentru bine. Credinţa este în cel mai adevărat înţeles al ei “rugăciunea biruitoare”. In Luca 18:7,8 este scris: “ Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei ? (8) Vă spun că le va face dreptate curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ ?”

Adevărata credinţă este abilitatea de a nu te da bătut. A nu te da bătut înseamnă că diavolul nu va câştiga acea persoană; înseamnă că tu vei fi vindecat. Eu am fost mântuit când aveam 27 de ani, iar 4 ani mai târziu, am început să predic, la vârsta de 31 de ani. Trei ani mai târziu eram în oraşul Edna, Texas, predicând la o întâlnire de trezire spirituală. Biserica era într-o teribilă traumă. Păstorul avusese o relaţie extraconjugală cu secretara. Ei amândoi au fugit cu toţi banii bisericii. Acum prietenul meu ajunsese păstor al acelei biserici. In mijlocul scandalului, a fost implicată şi poliţia. Întreaga biserică era sub un nor. Era o astfel de situaţie dezastruoasă când am mers să predic. La acea vreme eu aveam probleme de sănătate. I-am spus păstorului că voi predica de duminică până duminică. Pe măsură ce predicam, Dumnezeu a trimis trezirea. Sâmbătă noaptea era o cameră disponibilă în biserică, păstorul m-a convins să rămân. Eu i-am spus lui Dumnezeu: „Acum este sfârşitul lui noiembrie dacă tu îmi dai destui bani, eu îmi voi lua liber şi mă voi odihni în decembrie.” Dumnezeu mi-a dat acei bani. Nu era costisitor să trăieşti în acele zile. Până la sfârşitul săptămânii El mi-a dat 300 $ , ceea ce în anii 50 însemna o mulţime de bani. în loc să-L ascult pe Dumnezeu, am stat de vorbă cu păstorul şi am căzut de acord să mai continui o săptămână. La sfârşitul acelei săptămâni, sâmbătă seara, predicam un mesaj pe care-1 numisem “Isus cuceritorul”. O durere m-a săgetat în mijlocul pieptului şi a coborât în ambele braţe. Am paralizat şi am căzut jos de pe platformă având ceea ce o asistentă calificată a spus că este un atac de cord puternic. Nişte oameni m-au purtat pe braţe într-o odaie apropiată şi m-au întins pe o sofa. Acolo am avut un alt atac de cord. Asistenta a încercat să-mi ia pulsul în diferite părţi ale corpului, dar nu a găsit nici un semn de viaţă. Ea le-a spus oamenilor că am murit. Cu toţii au crezut acest lucru în afară de soţia mea. Ea se ruga în limbi, eu o înţelegeam în engleză. Dumnezeu m-a înviat, dar nu m- a vindecat. Soţia mea m-a luat acasă la ferma unde locuiau părinţii ei. Noi am stat acolo o vreme încercând să ne prindem de Dumnezeu Ştiam că dacă m-aş fi dus la un doctor, aş ii murit, imediat.

In a treia noapte, m-am trezii cu un alt atac de cord. N-am putut s-o trezesc pe ea. Am transpirat atât de mult încât salteaua s-a udat. Când soţia mea s-a trezit, ea a crezut că eram mort. A început să se roage şi Dumnezeu a adus din nou viaţa în mine. Ştiam că trebuia să-L ating pe Dumnezeu. I-am spus soţiei mele: „Vreau să mă duci la hotelul din oraş şi să mă laşi acolo, trebuie să mă ating de Dumnezeu. Ea nu a vrut să facă asta. Eu i-am spus: „Dacă tu nu vrei să mă duci, mă voi duce eu singur.” Ea a fost de acord şi m-a dus la hotel. M-a înregistrat la recepţie şi m-a dus în camera nr. 9. I-am spus să se întoarcă la fermă şi că voi veni acasă când voi fi bine. l-am spus portarului să nu mă deranjeze decât dacă îl chem eu. El a ieşit din cameră şi timp de nouă zile şi nouă nopţi am stat pe genunchi. Inima mea mă durea atât de rău; nu am putut să dorm întins. Ştiam că pot să-L ating pe Dumnezeu. Ştiam, de asemenea că singura mea speranţă era să-L ating pe Dumnezeu. Cuvântul “Nimic nu v-ar fi cu neputinţă” (Matei 17:20), a fost pus la încercare.

Timp de nouă zile, Dumnezeu nu a spus nimic. Am început să citesc în Geneza şi am citit până am ajuns la Psalmi. Dumnezeu nu spunea nimic. O mie de demoni spuneau: „Vei muri chiar aici.” In cea de a noua zi, la ora 3 dimineaţa am ajuns la Psalmul 9:10: „(. . .) cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută Doamne”. Nu scria “cei ce Te simt, Te văd, Te ating, ci cei ce Te caută.” Nimeni nu L-a putut căuta pe El mai mult decât L-am căutat eu în cele nouă zile. Siguranţa că El nu m-a părăsit s-a născut în inima mea. În acel moment, versetul parcă a sărit la mine. Am simţit ceva ca o mână pătrunzând în interiorul pieptului meu, strângându- mi inima. Am sărit în picioare, am aterizat pe pat, am rupt stinghia de la pat şi apoi m-am repezit pe hol în pijamale strigând şi lăudând pe Domnul Dumnezeu mă vindecase. Eu L-am atins pe Dumnezeu. Eu L-am crezut pe Dumnezeu. Tu poţi sâ-L atingi pe Dumnezeu !

Noi suntem înlr-un război; noi trebuie să fim pregătiţi pentru a rezista. Nu daţi loc diavolului; nu vă lăsaţi intimidaţi. Noi nu ne luptăm împotriva cărnii şi a sângelui. Unul dintre cele mai mari trucuri ale diavolului este să ne facă să credem că oamenii sunt duşmanii noştri. Când noi credem, că oamenii sunt duşmanii noştri, noi apelăm la arme fireşti. Duşmanul nostru este spiritual; de aceea, armele noastre» sunt spirituale. “Noi nu ne luptăm împotriva cărnii şi a sângelui...” (Efeseni 6:12). Lupta noastră corp la corp din acest război este rugăciunea. În luptele orientale, omul care rămâne în picioare, deasupra adversarului, câştigă. Dumnezeu nu spune că noi a trebuit să luptăm cândva. El a spus: „Noi ne luptăm”. “Credinţa uşoară” l-a făcut pe om să creadă că războiul s-a terminat. Pavel a spus; „M-am luptat (....) am păzit credinţa” (2 Timotei 4:7). Era lupta credinţei. Credinţa este abilitatea de a sta în picioare. “Va găsi Fiul omului credinţă pe pământ când se va întoarce ?”. Unde sunt mijlocitorii ? Unde sunt cei ce vor sta în spărtură şi vor face un zid ocrotitor pentru familiile lor pentru biserica lor ? Nu este de mirare că divorţul este în floare, copiii noştri sunt prinşi în droguri şi altarele au fost părăsite. Eu am fost în război trei ani. Patru ani în serviciu, trei ani în război. Am fost sergent într-o trupă de artilerişti. Când alcătuiam o linie puneam mitralierele puţin în faţă, traiectoria focului ieşea în zig-zag, pentru a realiza un foc încrucişat prin care duşmanului îi era aproape imposibil să penetreze. Dacă una dintre mitraliere era oprită se crea un gol în acel front. Era necesar ca acele mitraliere să tragă în mod continuu, indiferent de cost.

Aceasta este modalitatea şi pentru mijlocitori. Atunci când ei părăsesc altarul, rămâne un gol, un loc descoperit prin care duşmanul poate să intre şi să-i fure pe tinerii noştri şi să distrugă familiile noastre. Dacă noi ne reîntoarcem la altar, nu este nici o situaţie pe care să n-o putem câştiga. Armele noastre sunt puternice şi întărite de Dumnezeu pentru a dărâma întăriturile. Nici o armă ridicată împotriva noastră nu va birui. Pavel s-a luptat cu fiarele din Efes. Fiara este un demon trimis de Satan pentru a-1 împiedica pe Pavel să înfiinţeze Biserica. Efes era un oraş dedicat idolatriei - şi diavolul era hotărât să nu se schimbe. De fapt, Pavel s-a luptat cu diavolul pentru acel oraş. El s-a luptat în rugăciune cu demonii care ţineau acel oraş captiv.

Dacă Biblia ne învaţă ceva, ne învaţă că cei pierduţi sunt ţinuţi captivi de diavol. Satan îi controlează. “Nici un om nu poate veni Ia Dumnezeu decât dacă îl atrage Tatăl, (loan 6:44). Până când lanţurile nu sunt rupte prin rugăciunea biruitoare a sfinţilor, cei pierduţi nu pot veni. Dar, “Când Sionul este în chinurile facerii, fii şi fiice se vor naşte.” Înainte ca trezirea spirituală să vină în Efes, Pavel a trebuit să-l lege pe omul tare. Acelaşi lucru este valabil în orice oraş.

Lipsa de cunoştinţă a învins Biserica. Fără a şti ce urmează, ea este frustrată. Planuri mari se fac pentru trezire. Evangheliştii sunt invitaţi şi nimic nu se întâmplă. Problema este Satan. Biserica trebuie să-l lege. Eşecul poporului lui Dumnezeu de-a recunoaşte controlul lui Satan asupra celor pierduţi a condus la eşecul câştigărilor. Nimic nu va fi imposibil. Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi. Întoarceţi-vă credinţa împotriva lui Satan, a a controlului lui asupra oamenilor, legați-l şi voi veţi învinge. Deveniţi agresivi în rugăciunile voastre. Nimic nu va fi imposibil pentru sfinţii care se roagă.

Seria: RUGĂCIUNEA

Titlu: DUHUL ÎN CARE NU EXISTĂ ÎNDOIALĂ

Lecţia – 5
În Iacov 1:5-8 este scris. (5) „Dacă unuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. (6) Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască, pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi aruncat de vânt încoace şi încolo. (7) Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, (8) căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.”

Cei care alunecă de la credinţă pierd viziunea, nu viziunea asupra lucrurilor pe care trebuie să le facă, ci viziunea lui Dumnezeu însuşi. Atunci când îl vezi pe Dumnezeu, îl cunoşti cu adevărat, atunci toată frica dispare. Dacă păstrezi o relaţie corectă cu Dumnezeu, astfel încât în orice situaţie a vieţii te-ai afla să poţi afirma cu tărie că Isus este cu tine, atunci nu ai nici un motiv de frică. Isus a spus: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5) Atunci când alunecăm de la credinţă, noi îl părăsim pe El. Atunci pierdem viziunea lui Dumnezeu.

Procesul întoarcerii nu este întotdeauna uşor, dar te poţi întoarce. Faptul că Dumnezeu a spus: „nimic nu v-ar fi cu neputinţă” (Matei 17:20) implică în termeni foarte clari că tu vei întâlni situaţii în viaţa ta spirituală, care vor părea absolut imposibile. Privirile înşeală. „Nimic nu este cu neputinţă pentru cel ce umblă cu Dumnezeu.” Acest lucru cere dedicare, o hotărâre care spune: „Nu mă voi lăsa până nu voi obţine victoria.” Hotărârea de a fi atât de neclintit provine din dedicarea interioară pentru luptă şi rugăciune, o caracteristică a oamenilor Bibliei despre care s-a spus: „împărăţia cerurilor se ia cu năvală şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.” (Matei 11; 12)

Dacă Dumnezeu nu vine repede cu răspunsul în primele minute, o lăsăm baltă sau începem să căutăm o nouă sursă de ajutor. Puterea unei noi consacrări înseamnă “rugăciunea până primesc răspuns” şi până ce încă o dată Dumnezeu devine real pentru mine; până ce văd că Dumnezeu e disponibil Fiecare trezire spirituală din istorie a venit prin cineva care a avut o viziune nouă a lui Dumnezeu. Trezirea spirituală a ieşit din calculele oamenilor care s-au blocat în credinţele lor actuale, pentru care Dumnezeu nu se mai revelează în mod progresiv. Trezirea spirituală vine prin oameni a căror gândire nu este stânjenită de reguli şi gândire religioasă

Cel mai greu lucru pentru o persoană este să gândească în afara mediului în care trăieşte. Pentru un baptist este dificil să gândească altfel decât ca un baptist. E dificil pentru un romano- catoiie să gândească altfel decât un romano-catolic. E dificil pentru un penticostal să gândească altfel decât aşa cum a fost învăţat şi educat într-o anumită biserică sau organizaţie. Trezirea a venit întotdeauna prin oameni care au reuşit să-şi depăşească limitele tiparului lor religios. Atunci când Dumnezeu a fost gata să aducă reforma, El a reţinut atenţia unui călugăr pe nume Martin Luther. El a adus o minte capabilă să cerceteze adânc epistolele lui Pavel, o minte ce a putut gândi independent de dogma romano-catolică Când Dumnezeu a găsit o astfel de minte, trezirea a venit Acesta este înţelesul expresiei "a te ruga până primeşti răspuns ”

Textul din lacov 1:6-8, (6) „Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. (7) Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul. (8) căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.” lacov, prin Duhul Sfânt, a spus că un om nehotărât este instabil. Indecizia şi nesiguranţa sunt întotdeauna legate de eşec. Nu contează ce ocupaţie ai, fie că eşti casnică sau că ai o slujbă sau conduci o afacere sau eşti implicat în lucrarea Domnului, nehotărârea şi nesiguranţa sunt întotdeauna legate de eşec.

In această lecţie vreau să arăt că există în mintea oamenilor principii care trebuie consolidate dacă vor să umble cu Dumnezeu. Un zidar, un tâmplar, trebuie să înţeleagă că există câteva principii ce nu trebuie nicicând încălcate, dacă vrea să ridice o casă care să dureze. Tot astfel, nu putem lăsa ca nehotărârea şi nesiguranţa să ne copleşească, dacă dorim să-L căutăm pe Dumnezeu. Când llie a intrat pe scena istoriei, exista un amestec de “baalism” şi iudaism. După trei ani de secetă, Israel a fost îngenuncheat. Omul lui Dumnezeu a reapărut. Pe Carmel, el i-a provocat pe preoţii şi prorocii lui Baal cu aceste cuvinte: „Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu...” (1 împăraţi 18:24)

Profetul spunea: hotărâţi-vă. Dacă Dumnezeu e Dumnezeu, atunci slujiţi-L pe Dumnezeu. Dacă Baal este adevăratul Dumnezeu, atunci urmaţi-1 pe Baal. Nu poţi să-i ai pe amândoi. Nu poţi să-L slujeşti pe Dumnezeu şi în acelaşi timp să slujeşti şi lumii. Dacă vrei să mergi în iad, poţi merge în iad. Dacă vrei să mergi în cer, tu poţi merge în cer. Dar nu poţi merge în amândouă locurile. Stabileşte-ţi cursul vieţii; umblă cu Domnul, aţinteşte-ţi inima asupra Lui şi nu lăsa ca nimic să te clatine. Acesta este mesajul lui Dumnezeu: un duh care nu se îndoieşte. Oamenii vin ca să fie vindecaţi. În multe servicii de biserică oamenii strigă înaintea Domnului, mesajul este real, oamenii au credinţă că sunt vindecaţi. Am văzut lucrul acesta de atâtea ori. Am văzut în marile întâlniri de trezire spirituală. Duhul era prezent, oamenii stăteau în rând în timp ce oamenii lui Dumnezeu îşi puneau mâinile peste ei. Mulţi din ei mărturiseau că erau vindecaţi, câteodată chiar în faţa camerelor TV. Însă a doua zi strigătul nu mai exista, se simţeau din nou singuri şi diavolul îi asedia din nou. Acum nu mai erau tot atât de siguri dacă fuseseră vindecaţi sau nu. O astfel de persoană nu va primi nimic din partea lui Dumnezeu.

Nu putem fi conduşi de împrejurări. Indiferent dacă eşti sus sau jos, bogat sau sărac, rece sau în clocot, trebuie să te laşi condus numai de ceea ce Dumnezeu spune. Pavel a putut să-L laude pe Domnul în timp ce era închis în temniţa din Filipi, aşa cum a putut striga înaintea Domnului când se afla în Ierusalim. Mărturisirea lui Pavel a fost: „m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă aflu...” (Filipeni 4:1 1) El era mulţumit cu Isus. Nu avea nevoie de alte lucruri. Nu avea nevoie să fie bogat. Nu avea nevoie de nimeni în jur care să-i spună cât de grozav este. Isus era totul. Un om numit Isus l-a impresionat. Nu a fost senzaţionalism. A fost impresionat de Isus pentm că oriunde s-ar lf aflat El, era acelaşi.

Întemniţat în închisoarea din Filipi, cu mâinile şi picioarele în butuci, Pavel a strigat în întuneric: „Sila, hai să-l lăudăm pe Domnul !” Duhul este întotdeauna învingător. Duhul ne ţine în picioare, indiferent de împrejurări, în ciuda a orice ar spune cineva, în ciuda aparenţelor. Fii statornic şi continuă să crezi până ce răspunsul vine: „Preaalesule Daniele, ai fost ascultat încă din prima zi.” Duhul nu trebuie niciodată să se îndoiască. Un uriaş aliat pe drumul meu nu trebuie să mă facă să mă întorc din drum Eu sunt al Domnului şi Domnul este al meu. Ilie a spus: „Este timpul unei decizii. Dacă Domnul este Dumnezeu, atunci slujeşte-L pe El, dacă Baal este dumnezeu, du-te cu el, dar nu mai încerca să-i slujeşti pe amândoi. Ce a vorbit Dumnezeu, rămâne în picioare.”

Fiecare cuvânt din Biblie este cuvântul lui Dumnezeu. Pentru fiecare cuvânt din Biblie diavolul va aduce un semn de întrebare. Nici o împrejurare nu poate strica Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu. Este o întâmplare în cartea împăraţi în care Dumnezeu trimite un tânăr profet să prorocească împotriva altarului lui leroboam. Era o dezbinare între Israel şi luda. leroboam era regele Israelului şi nu dorea ca poporul său se ducă să se închine la marele altar din Ierusalim. Astfel încât el a zidit un altar în luda pentm ca oamenii să se închine în ţara lor. Dar lucrul acesta era greşit pentm că adevăratul altar se afla la locul său. Însă leroboam şi-a construit propriul său loc de închinare şi Dumnezeu a trimis un tânăr care să blesteme falsul altar.

Mesajul Iui Dumnezeu către tânărul om a fost: nu mânca şi nu bea, nu te opri să vorbeşti de- a lungul drumului. Du-te, spune profeţia şi apoi pleacă. Tânărul om a venit la altar şi a profeţit împotriva lui leroboam, regele, căuta acum ca să-l prindă. Când l-a atins, mâna lui s-a uscat. Regele l-a rugat pe profet să-i ceară lui Dumnezeu să-i vindece mâna. Profetul s-a rugat şi el s-a vindecat. Regele a fost foarte bucuros şi l-a invitat pe tânăr la palatul său promiţându-i că îl va răsplăti împărăteşte dacă îi va accepta invitaţia. Dar tânărul prooroc a spus: „Nici dacă îmi vei da jumătate din împărăţie, tot nu aş putea veni.” Bogăţia nu l-a putut convinge pe tânărul proroc să nu asculte porunca lui Dumnezeu. Nimic din ceea ce regele i-a oferit nu a putut să-l determine să calce Cuvântul Domnului. Nu a putut fi cumpărat. Doi tineri care au fost martorii acestei scene au spus tatălui lor care era un prooroc căzut, care slujise şi el la altarul lui leroboam. Bătrânul profet a încălecat pe măgarul său, l-a ajuns din urmă pe tânărul om al lui Dumnezeu şi l-a invitai în casa sa. Tânărul om l-a refuzat spunându-i că Dumnezeu îi poruncise nici să nu bea, nici să nu mănânce, nici să nu intre în casa cuiva.

Cea mai mare înşelăciune a diavolului este să imite supranaturalul. Bătrânul i-a spus tânărului profet: „Un înger mi s-a arătat şi a schimbat porunca. El mi-a spus să-ţi transmit că trebuie să vii în casa mea.” Foarte puţini oameni pot rezista unei astfel de presiuni. Tânărul a cedat. El şi-a pierdut viaţa pentru că a călcat porunca lui Dumnezeu. A existat îndoială în convingerile sale. Pseudo-evangheliştii cunosc aceasta. De exemplu, s-ar putea să primeşti o scrisoare în care să scrie: „Domnul mi-a spus să-ţi transmit că tu trebuie să-mi trimiţi următoarea sumă de bani ” Cu ajutorul computerelor, scrisorile pot avea o notă foarte personală: „Dragă Roza, Isus a venit la mine şi mi-a spus că tu ar trebui să-ţi vinzi maşina şi să-mi dai mie banii.” Ce mare presiune este într-o astfel de situaţie. Pavel a spus: „Dacă un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema !” (Galateni 1-8) Nici o împrejurare, nimeni, nimic, nici un înger din cer nu poate strica cuvântul etern al lui Dumnezeu. Iacov a spus: „Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc...” (Iacov 1-6). Dacă vreau să fiu victorios, dacă vreau să primesc ceva de la Dumnezeu, sunt câteva lucruri pe care trebuie să le cunosc şi sunt câteva lucruri pe care tu trebuie să le cunoşti. În vremurile din urmă, ne confruntăm cu lucruri mai rele decât bolile. Cu cât ne apropiem mai mult de venirea Domnului, cu atât mai multe spirite demonice vor veni să ne asalteze. Toate lucrurile care vor putea fi clătinate, vor fi clătinate. Dacă eşti slab şi poţi fi trântit la pământ, vei fi trântit la pământ. Dacă te poţi pierde, vei fi pierdut. Poporul lui Dumnezeu piere din lipsă de cunoştinţă. Trebuie să cunoşti anumite lucruri dacă vrei să fii victorios în viaţa de creştin. Trebuie de asemenea să ştii că nu poate exista nici un compromis legat de aceste lucruri. Unii predicatori s-au autoconvins că se poate face un compromis cu anumite principii. Ei cred că scopul scuză mijloacele. În continuare, vom privi la câteva lucruri în care nu poate exista compromis.

Mai întâi trebuie să ştim că victoria ultimă în lucrurile lui Dumnezeu se obţine prin “credinţă ” Sunt mulţi oameni care pot spune: „Ştim asta.” Dar s-ar putea să nu ştiţi ceea ce vă voi spune. Poate că ştiţi că nu puteţi obţine nimic de la Dumnezeu decât prin credinţă, dar poate că nu ştiţi ce am de gând să vă învăţ în această lecţie. Acest adevăr este mai adânc decât a spune simplu: „Il primesc prin credinţă.” Fiecare viaţă dezvoltată pe principiile biblice poate fi etichetată cu o singură sintagmă: „Prin credinţă.” Dacă citim capitolul 11 din Evrei vom vedea că Enoh, Moise, Avraam şi Sara au umblat prin credinţă. Acesta este un principiu al Bibliei care nu poate fi anulat.

lsus a pus un mare accent pe credinţă. El a spus în mod constant celor pe care i-a vindecat: „credinţa ta te-a mântuit...” (Luca 7:50), „Credinţa ta te-a tămăduit.” (Matei 9:22), “Facă-vi-se după credinţa voastră !” (Matei 9:29) „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede 1” (Marcu 9:23). Când femeia ce suferea de scurgerea de sânge L-a atins pe lsus, El i-a spus: “Femeie, credinţa ta te- a mântuit.” (Matei 9:22) Omului, care a venit la El cu băiatul lunatic, El i-a spus: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede 1” (Marcu 9:23). Nouă ne-ar plăcea să schimbăm lucrul acesta şi să spunem : „Domnul te-a vindecat” - ştim că acest lucru este adevărat, dar principiul de care vorbim aici este cel al credinţei tale care garantează binecuvântarea lui Dumnezeu în viaţa ta. Acest principiu nu poate fi violat. Dumnezeu nu te vindecă pentru că arăţi în aşa fel încât îi stârneşti mila. El nu te vindecă pentru că tu ai o nevoie. Credinţa ta te va mântui.