Seria -1: Şcoala lui hristos titlu: fundamentele educaţiei spirituale lecţia 1

Seria 7: DUHUL SFÂNT

BISERICA PRIMARĂ ŞI DUHUL SFÂNT

Lecţia - 3
Citim din Fapte 1:8: “Şi voi veţi primi o putere când va coborî Duhul Sfânt peste voi şi-mi veţi fi martori în Ierusalim, în ludea, în Samaria şi până la marginile pământului.'’ Apoi, în Fapte 2:1- 4 “In ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare dintre ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi după cum le da Duhul să vorbească.”

Matei 18 :18-20: “Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu sunt şi eu in mijlocul lor.”

In această lecţie ne vom întoarce la ziua Cincizecimii, la naşterea Bisericii creştine. Mă rog ca Dumnezeu să curăţească minţile noastre de toate prejudecăţile şi să ne lase să vedem lucrurile clar. La Cincizecimc au fost revelate marile principii-rădăcină în care Biserica va găsi legea slujirii sale şi triumful său asupra puterilor întunericului. Orice aţi fi gândit până acum, aş vrea să privim acum ca şi cum se întâmplă pentru prima dată. Dumnezeu ne-a lăsat un exemplu. Cincizecimea în naşterea bisericii şi ce a însemnat aceasta pentru apostoli.

Dacă privim la aşezămintele creştinilor în primul secol, putem conclude că este posibil să evanghelizăm lumea în această ultimă generaţie a Bisericii, dar, pentru a câştiga ceva admiţând aceasta, este nevoie să explorăm diferenţa dintre noi şi cei din Biserica Primară. Pretindem că suntem parte, o succesiune a acestei credinţe măreţe a Cincizecimii; dar, citind cartea Faptelor şi observând naşterea Bisericii, începe să ne cuprindă un sentiment de vină. Acolo trebuie să ne întoarcem noi, dacă dorim să descoperim secretul împlinirii voii lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu este ca noi să luăm acest mesaj şi să-l răspândim în lumea întreagă, la orice făptură. Dacă nu facem asta, ne vom înfăţişa înaintea lui Dumnezeu ca slujitori neroditori.

Isus nu ne-a dat numai Duhul Sfânt, ci şi înregistrarea faptelor celor în care a venit să locuiască mai întâi. El a dat aceasta ca pe o demonstrare a ceea ce Duhul Sfânt poate să facă pentru noi şi prin noi, dacă-1 lăsăm. Oamenii nu sunt atât de mult interesaţi de ideile abstracte, cât sunt de indivizii care reprezintă aceste idei. Biserica primului secol ne-a fost dată de către Dumnezeu ca un exemplu a ceea ce Duhul Sfânt poate face în cel pe care îl posedă în întregime. Pavel a fost posedat de Duhul Stănt. El a spus că “pentru el a trăi înseamnă Hristos.” Vorbim despre oameni posedaţi de demoni. Istoria ne permite sa vedem o galerie întreagă a celor care s-au ridicat să-şi conducă generaţiile, pentru că erau posedaţi de cel rău. Putem avea un exemplu a ce se poate întâmpla în secolul nostru dacă tu şi eu suntem dominaţi de Dumnezeu. Dacă Biserica secolului XXI este să fie şi să facă ceea ce Dumnezeu doreşte, atunci ea trebuie condusă să înveţe din experienţa de la Cincizecime.

Tu şi eu trebuie să fim mulţumiţi cu sarcina ce o avem de a-L face cunoscut pe Dumnezeu oriunde. Un copac poate creşte puternic doar rămânând înfipt în rădăcina în care s-a născut. Trezirea pe care o cerem în biserică şi de care avem nevoie se poate întâmpla doar printr-o întoarcere spre Cincizecime. Pe Dumnezeu nu-1 interesează altceva, iar tu şi eu trebuie să facem la fel. Sfârşitul este conţinut în început şi se întoarce la început. Singura putere pentru a evangheliza lumea acestei generaţii stă în cunoaşterea înţelesului evenimentului Cincizecimii şi în credinţa în Duh.

Biserica trebuie să creadă în Duhul Sfânt. Dumnezeu ni l-a dat . Textul nostru spune: “Şi voi veţi primi o putere când va coborî Duhul Sfânt peste voi...” Biserica trebuie să creadă acest lucru. Nu este important dacă şi eu simt la fel, nu este ca o senzaţie de rece sau cald. Cred eu în Duhul Sfânt? Dumnezeu mi-a dat Duhul. El a spus că vom primi putere după ce Duhul Sfânt va veni în noi. Trebuie să credem asta şi să înaintăm în credinţa că El este în noi ca să înfăptuiască ce ne-a poruncit Dumnezeu.

Marea însărcinare a fost dată în legătură cu Cincizecimea iar împlinirea ei a fost făcută dependentă în întregime de aceasta. Lucrul acesta se vede din Fapte 1:8 şi din Luca 24:49. Duhul a venit cu putere. Însărcinarea de la Cincizecime a putut fi purtată doar de o Biserică Penticostală, într-o putere Penticostală.

Întrebarea care se pune este cum poate biserica să fie adusă înapoi la disciplina Bisericii Primare, când prin puterea Duhului ei au înfăptuit ceea ce nici o altă generaţie nu a făcut până atunci. Biserica de la Cincizecime nu a fost numai un exemplu a ceea ce Dumnezeu a putut să facă, ci este o revelare a voii lui Dumnezeu cu privire la ce se cuvine să fie Biserica. Nu a fost o simplă zi a Bisericii. Dumnezeu a vrut ca acea zi să fie o zi normală a Bisericii. Noi, cei care am fost umpluţi de Duhul trebuie să umblăm în Duhul şi ar trebui să existe aceeaşi mărturie pe care o găsim şi în Eapte. Atmosfera de la Cincizecime este singura care îl satisface pe Dumnezeu şi se cuvine să fie singura care să ne satisfacă.

Dumnezeu ne-a chemat şi pe umerii noştri se află responsabilitatea trezirii bisericii şi a conducerii ei spre împlinirea voii lui Dumnezeu în evanghelizarea lumii. Pentru aceasta trebuie să descoperim cum au reuşit aceasta singurii care au făcut-o cu adevărat. Vom vedea ce s-a întâmplat cu ei, iar dacă vrem să fim mişcaţi de acelaşi spirit, ascultând şi umblând cu El vom putea avea şi noi acel succes.

1. Venirea Duhului la Cincizecime, mai întâi de toate, a fost pentru un popor pregătit. Aceeaşi pregătire se cere pentru Biserica zilelor noastre, pentru a primi aceeaşi putere. Noi am redus experienţa penticostală la un limbaj de rugăciune pe care unul îl poate da altuia. Acesta nu este răspunsul dat la evanghelizarea lumii. Pentru o trezire Penticostală trebuie să existe oameni pregătiţi. Aceasta implică renunţarea la obstacole. Isus a zis: “Dacă ochiul tău te face să păcătuieşte .’ (Matei fi.22). Cuvântul “ochi”, în Biblie, dacă nu se referă la un orb ai căror ochi au fost deschişi sau dacă nu se referă direct la ochiul uman, atunci înseamnă “înţelegere”. Pavel spune: “ochii înţelegerii voastre au fost luminaţi...” (Efeseni 1:18). Pregătirea trebuie să se concentreze asupra înţelegerii. Ea înseamnă trecerea oricăror piedici. Nu există nimic prea puţin pentru Dumnezeu ca să ne pregătească, pentm ca noi să fim vasele revărsării finale a Duhului. Cei 120 de oameni care au urcat treptele camerei de sus erau pregătiţi. Pavel spune că lsus a rostit cuvintele din Luca 24:49 la 500 de oameni. Ei au calculat costul acestui mesaj. 380 dintre ei au crezut că este prea mult. Cei care au urcat acele scări, cei 120, ştiau că-şi semnau sentinţa. Cei care l-au crucificat pe Hristos aşteptau în stradă. Doctorul care urca acele trepte şi-a uitat menirea: pacienţii îşi găsiseră altă făptură. Nu mai este nimic pentru care să te întorci. Bărcile şi plasele de pescuit nu mai erau. Vameşul nu se mai putea întoarce la profesia lui.

Aceasta este pregătirea. Cincizecimea a venit pentru 120 oameni care se luptau cu Dumnezeu. La fel trebuie să se întâmple şi astăzi. Este nevoie de o golire şi o curăţie de sine. Duhul nu vine la o inimă împărţită. Este nevoie de însetare, aşteptare, supunere totală. A te pregăti înseamnă a-1 chema şi a-1 aştepta pe Dumnezeu, înseamnă că dorinţa nestăvilită a inimii este a primi experienţa de la Cincizecime. Botezul nu a fost vărsat peste Ierusalim, ci peste 120 de oameni, care erau vase pregătite pentru Dumnezeu, şi prin ei a fost afectată lumea întreagă. Aţi intrat în şcoala lui Hristos pentru o astfel de pregătire, pentru ca voi să fiţi vasele prin care Dumnezeu să reverse Duhul Sfânt unei lumi în aşteptare.

Care erau elementele primordiale ale acestei pregătiri? Mai întâi, era chemarea y și separarea de pretenţiile şi interesele vieţii. Acesta este principiul care subliniază viaţa tuturor servitorilor lui Dumnezeu din acea vreme. Avraam, losif, Moise, losua, David, llie, toţi au fost luaţi şi separaţi de profesiile lor de bază. Deseori, aceasta s-a întâmplat prin persecuţie şi suferinţă, ca ei să fie aduşi în singurătate cu Dumnezeu şi eliberaţi de tot ce este pământesc. Astfel, ei au putut auzi vocea Lui, au primit revelaţia, au fost schimbaţi şi pregătiţi pentru lucrare.

Aţi fost aduşi în această şcoală a lui Hristos să învăţaţi, să auziţi, să înţelegeţi ce doreşte Dumnezeu. De aceea, vă rog să lăsaţi deoparte prejudecăţile, să-l vedeţi pe Dumnezeu şi ce fel de vase trebuie să fiţi; în aceste vase El îşi va asigura comoara. lsus şi-a chemat ucenicii să uite tot, să se nege pe sine. El te cheamă şi pe tine la aceeaşi consacrare. Dacă ne comparăm cu alţii nu suntem înţelepţi. El ne-a chemat departe de lucrurile care par legitime pentru alţii. Ucenicii au fost chemaţi intr-un loc unde Dumnezeu singur era obiectul vieţii lor. lsus i-a format pe ucenici în trei ani și jumătate și 40 de zile.

Noi, cei care am fost chemaţi să fim vasele Cincizecimii finale, trebuie să înţelegem ce vrea Dumnezeu de la noi şi ce fel de vase trebuie să fim. Dumnezeu ne pregăteşte aşa cum i-a pregătit şi pe primii ucenici pentru experienţa umplerii cu Duhul Sfânt. Aceştia oferă exemplul pentru noi. Cum face El lucrul acesta? 1. Mai întâi prin dialog. El a vorbit mult timp cu ei.

2. În al doilea rând, lăsându-i să vadă lucrările Lui.

3. În al treilea rând prin mustrare şi învăţătură.

El a avut de-a face cu fiecare dorinţă şi emoţie. Ce a făcut El? l-a pregătit să fie recipientele şi canalele Duhului, ca acesta să curgă prin ele; şi aceasta pentru că Duhul Sfânt este singurul care poale face lucrarea lui Dumnezeu. Acei primi urmaşi ai lui lsus au devenit şi sunt exemplele voii lui Dumnezeu pentru Biserică. Dacă noi, vasele finale, producem altceva decât prima Cincizecime, I- am trădat pe Hristos.

Astăzi, dragostea pentru uşor şi plăcere a acoperit nevoia credinciosului de a lăsa totul deoparte. Dacă nu suntem gata să uităm totul, nu suntem în şcoala cea bună şi mai bine renunţăm acum. Dumnezeu ne-a adus aici pentru astfel de timpuri. Trăim în ultimele zile ale erei Bisericii. Revărsarea Duhului, despre care a profeţit Petru, este peste noi. Dumnezeu ne pregăteşte să fim vasele prin care să vină această revărsare, la fel cum i-a pregătit pe ucenici la început.

Viziunea Cincizecimii şi a primei generaţii de creştini trebuie renăscută. Putem fi posedaţi de Dumnezeu. Întrebarea este dacă suntem gata să lăsăm totul pentru El. „Dacă cineva vrea să fie ucenicul meu să se lepede de sine”. Nu este loc pentru sine, nu este nimic în voi care să producă ceva folositor lui Dumnezeu. El a spus că mai întâi trebuie să te lepezi de tine şi apoi să-ţi iei crucea. Această cruce reprezintă încercările şi luptele de zi cu zi, fară de care nu ne putem lepăda de sine. “Urmează-Mă”. Citeşte evangheliile. Urmează-L pe Hristos. Este Cel întâi născut al rasei sale. Noi am fost puşi deoparte prin această Evanghelie, ca să fim vasele prin care Dumnezeu să-şi reverse experienţa finală a Cincizecimii. El vine în vase pregătite. Oamenii chemaţi de El trebuie să lase totul. Doctorul îşi închide cabinetul. Există oameni de afaceri care predică, dar nu există predicatori care să fie şi oameni de afaceri. Trebuie să uiţi totul, dacă vrei să fii un vas prin care să curgă binecuvântarea penticostală. Este nevoie de o însetare după Dumnezeu, care să înlăture orice altă dorinţă a vieţii. La aceasta ne-a chemat Dumnezeu. Vasul este pregătit acum. Dumnezeu te-a chemat să fi acel vas. Alegerile pe care le faci urmând această şcoală, observarea preţului care trebuie plătit pentru a putea fi acel vas, va determina locul tău.

Seria 7: DUHUL SFÂNT

FUNCŢIA Şl DORINŢA DUHULUI SFÂNT

Lecţia - 4

Dumnezeu nu ne-a dat numai pe Duhul Sfânt, dar El a lăsat mărturia şi exemplul primei biserici a Duhului. Avem aici exemplul a ceea ce poate Dumnezeu să facă şi va face prin orice oameni în orice timp, dacă aceştia vor îngădui Duhului să locuiască în ei.

Am văzut că Duhul a venit la nişte oameni pregătiţi. Vase care erau pregătite. În Biblie, când Dumnezeu cheamă un om, El începe imediat să-l pregătească pentru ceea ce vrea să facă prin omul acela. Avraam a umblat 25 de ani în credinţă. Moise a petrecut 40 de ani în pustie. Iosif a mers în Egipt. Toate acestea pentru a fi pregătiţi pentru lucrarea pe care avea să o facă Dumnezeu cu ei. Tu şi eu suntem chemaţi să ducem mesajul, să fim vasul şi canalul prin care să poată veni trezirea din zilele din urmă. Primii apostoli constituie exemplul nostru pentru această pregătire.

în Efeseni 5:18 citim: “Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.” Deasemeni în Fapte 1:8 şi Luca 24:49. Chiar înainte de înălţare, Isus le,-a spus ucenicilor care îl urmaseră: “Vă este de folos să mă duc; căci, dacă nu mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi;...” (Ioan 16:7). Până în acest moment, Isus a vorbit foarte puţin despre Duhul. Abia în ultimele zile ale lucrării Sale pe pământ, a început Isus să vorbească despre El ca despre Duhul Adevărului, Mângâietorul, spunându-le că El trebuie să plece, dar că Duhul care este în El se va întoarce la ei.

Duhul Sfânt este cheia a tot ce Dumnezeu plănuieşte să facă şi va face pe acest pământ. Duhul este legătura noastră cu Hristos. Când primim Duhul Sfânt suntem uniţi cu Hristos; suntem uniţi cu scopul lui Dumnezeu cu privire la Hristos, prin Duhul. Nu suntem numai scopul lui Hristos, dar am devenit şi instrumentele prin care scopul este atins. În venirea noastră la Hristos în creaţia cea nouă, adică duhul nostru reînnoit şi restaurat, primim Duhul Sfânt ca legătură între noi şi Hristos care stă la dreapta Tatălui. Despre aceasta mărturiseşte visul iui lacov când a fugit de Esau. În noaptea petrecută în pustie, el a avut un vis de la Dumnezeu. A văzut o scară care pornea din Betel: “Casa lui Dumnezeu”. Când găsiţi cuvântul “casă" în Biblie, el înseamnă biserică. Dacă este biserica, este Hristos. Astfel, scara se ridica din biserică (Hristos pe pământ) până la tronul lui Dumnezeu. Scara este Duhul Sfânt, iar când primim Duhul Sfânt este stabilită legătura dintre noi şi Hristos, relaţia cu Dumnezeu, iar mânia lui Dumnezeu este înlăturată. Când primim cu adevărat Duhul Sfânt, Dumnezeu este în noi.

Ceea ce se vinde astăzi pe piaţa religioasă, este o imitaţie. Accentul se pune pe vorbirea în limbi şi nu pe Duhul însuşi. Oamenii învaţă pe alţii cum să vorbească în limbi şi astfel cred că primesc Duhul Sfânt. Nu vorbirea în limbi produce Duhul Sfânt. Duhul Sfânt produce vorbirea în limbi. Această generaţie nu are nevoie de vorbirea în limbi, ea are nevoie de Duhul. El este imperativul vieţii şi lucrării creştine.

Duhul Sfânt îl aduce pe Dumnezeu aproape de noi, în noi. Noi suntem destinaţi pentru împărăţia Cerurilor; nu geografic, ci spiritual. Împărăţia Cerurilor este o ordine spirituală, iar păcatul fiind spiritual, lucrează împotriva destinului fiinţei noastre. Păcatul nu înseamnă a face cutare sau cutare lucru definit printr-o mulţime de nume. Poţi spune că un lucru este păcat şi poţi avea dreptate, dar trebuie să ştii ce se ascunde în spatele acestor nume care sunt numai denumiri ale aspectelor păcatului. “Păcat" înseamnă un lucru, “păcate" înseamnă altceva. Păcat este ceea ce se ascunde în spatele tuturor păcatelor. Este ceea ce atinge esenţa fiinţei noastre şi înfrânge scopul pentru care am fost creaţi.

Intenţia lui Dumnezeu pentru Duhul uman re-creat este o creştere din credinţă în credinţă, din glorie în glorie. Scopul este transformarea. A fi conformaţi chipului lui Hristos este lucrarea lui Dumnezeu şi aceasta este intenţia şi dorinţa Duhului Sfânt din noi. Păcatul lucrează împotriva acestui lucru. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu corectează lucrurile din viaţa noastră care nu au de-a face cu Hristos.

Adam, capul omenirii firești, a fost făcut capabil să răspundă unei relaţii divine, pentru că Dumnezeu l-a creat persoană, liberă să decidă a trăi viața pe pământ prin natura sa firească, pământească, păcătoasă (pomul cunoștinței binelui și al răului) care îți spune ce este bine și ce este rău pentru trupul firesc, sau prin natura sa spirituală, duhovnicească, sufletească, (prin credință în Hristos - pomul vieții) care însetează după Dumnezeu, care este lumină, dragoste, pace, bucurie, fericire,…etc. Dumnezeu, Tatăl creator, asigură oricărei fiinte umnae create pe pământ perioada de timp (ani, luni, zile) necesară împlinirii scopului și planului Său minunat, măreț și glorios – asemenea chipului Fiului Său, (Rom. 8 : 29). Adam a trăit pe pământ perioada de probă de testare de încercare şi aceasta având în vedere transformarea după chipului Fiului Său, Isus Hristos. Tu şi eu suntem puşi la probă în vederea moştenirii noastre. Această moştenire este transformarea şi stăpânirea finală. Alegerile pe care le facem ne vor determina destinul. Mulţi sunt chemaţi. Oricine este născut din Dumnezeu este chemat. Puţini sunt aleşi. Ceea ce determină alegerea noastră sunt testele vieţii, lepădarea de sine, purtarea crucii. în această perioadă suntem noi astăzi, aici pe pământ.

Primul semn al lucrării Duhului în inimile voastre va fi o zdrobire şi o mărturisire a nevoii voastre de Dumnezeu. Zdrobirea va fi rezultatul necurăţiei inimii voastre descoperită în lumina sfinţeniei lui Dumnezeu. Când Duhul Stănt descoperă sfinţenia lui Dumnezeu, atunci voi (asemeni lui Isaia) îl vedeţi pe Dumnezeu, lsaia l-a văzut pe Domnul înălţat şi glorificat. Poalele mantiei lui umpleau templul şi tot pământul era plin de gloria Lui. Uşorii uşii au început să tremure. Isaia l-a văzut pe Dumnezeu şi în prezenţa lui Dumnezeu s-a văzut pe sine. Aceasta este revelaţia care va veni. Aceasta este prima lucrare a Duhului. El va aduce o zdrobire a inimii şi o mărturisire a nevoii de Dumnezeu.

lsaia a mărturisit: „sunt un om cu buze necurate şi locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate.” (lsaia 6:5). Acesta va fi primul semn al Duhului lucrând în voi. Nu alergare, ci o zdrobire şi o mărturisire a necurăţiei vieţii voastre. Prezenţa covârşitoare a lui Dumnezeu va veni odată cu Duhul. Veţi dori să vă petreceţi timpul în rugăciuni şi cereri. Astăzi se pune un accent exagerat pe vorbirea în limbi şi nu pe experimentarea prezenţei Duhului.

Duhul va aduce descoperirea lui Hristos şi dorinţa de a fi ca El.

Duhul doreşte să umple gândurile voastre pentru ca lumina lui să pătrundă în adâncurile inimii voastre. Dacă recunoaşteţi această funcţie şi dorinţă a Duhului aţi parcurs deja un drum lung în calea împlinirii scopului lui Dumnezeu cu privire la voi.

Aţi fost păstor sau evanghelist. Dumnezeu v-a folosit în împlinirea unor scopuri ale Sale. Dar dacă îi veţi da voie acum, El vă va descoperi necurăţia inimii voastre revelându-l pe Hristos. Aţi crezut poate înainte că Duhul era o Persoană reală şi, într-o anumită măsură, l-aţi primit. Aţi cunoscut lucrarea Lui în şi prin viaţa voastră, dar El vrea ca această revelaţie, de acum, să devină atât de profundă, astfel încât celelalte experienţe să vă pară nimic pe lângă această revelaţie.

Vreţi ca acest lucru să se întâmple? Văzând acum ce înseamnă să fii plin de Duhul şi văzând viaţa altora care sunt plini de Duhul, recunoşti acum limitările din viaţa ta? Recunoşti cât de puţin a lucrat El prin tine? Doreşti din toată inima ca El să fie prin tine tot ceea ce El vrea să fie, astfel încât orice altă experienţă să pară neînsemnată prin comparaţie. El doreşte să devină atât de real în viaţa ta încât experienţa ta cu El să fie la fel de reală. Atunci când se va întâmpla aceasta, veţi simţi că nu l-aţi cunoscut cu adevărat până atunci. Veţi spune ca şi lov: “Urechea mea a auzit despre tine, dar acum ochiul meu le-a văzut. De aceea ... mă pocăiesc în sac şi cenuşă” (Iov 42:5-6).

Aceasta va fi prima lucrare a Duhului dacă îi veţi îngădui să se manifeste în vieţile voastre. Dacă recunoaştem valoarea sângelui lui lsus şi faptul că suntem salvaţi datorită acestui sânge şi nu datorită perfecţiunii noastre, nu vom deznădăjdui atunci când Duhul va începe să reveleze necurăţia în care trăim. El ne aduce în faţa acestei realităţi pentru ca să poată să-şi împlinească desăvârşit lucrarea prin noi, iar dacă lăsăm aceasta experienţă să ne atingă, vom ti mântuiţi.

În lumina sfinţeniei Sale, nu vom mai vedea atât de mult păcatul, ci pe noi înşine Vom vedea mândria din toate lucrurile pe care le-am tăcut. Vorbeam odată cu un prieten de-al meu care păstoreşte o biserică foarte mare. In timpul conversaţiei, mi-a spus: biserica noastră s-a rugat pentru o trezire aşa ca în timpul bisericii din “Faptele Apostolilor”. Am postit, ne-am rugat, dar trezire n-a venit şi n-am înţeles de ce.” Eu i-am răspuns: “Frate pastor, v-aţi gândit vreodată, în lumina Duhului Sfânt, la motivele pentru care doriţi această trezire? De ce o doriţi? Ce anume este în spatele rugăciunilor voastre?” Dumnezeu i-a cercetat inima şi mi-a răspuns: “Parcă mi-a fost luminată mintea...” Şi-a dat seama că motivul pentru care dorea trezirea era acela că, dacă s-ar fi întors mai mulţi oameni la Dumnezeu, atunci biserica ar fi crescut. Nu era pentru gloria lui Dumnezeu.

Duhul va descoperi orice motiv şi dorinţă ascunsă a inimii. Plăcerea carnală şi auto-compătimirea vor fi scoase la iveală din cele mai ascunse colţuri ale inimii. Vom mărturisi atunci că ştim atât de puţin despre Duhul ca persoană care locuieşte în noi. Când îi îngăduim cu adevărat Duhului Sfânt să ne arate funcţia şi dorinţa Sa, ne vom da seama că, de fapt, îl cunoaştem atât de puţin. Ştim că trupurile noastre trebuie să fie Temple ale Duhului, dar, în lumina sfinţeniei Sale, ne va presa întrebarea: “Cine trăieşte în mine?” Dacă nu suntem orbi ți mai vedem cu greu am putea spune că este Duhul Sfânt. Sunt atâția orbi care spun că Duhul

Sfânt – Hristos trăiește în ei, dar în realitate trăiește diavolul – “Voi ave’i de tată pe diavolul,…”

In natura Sa, Duhul Sfânt este asemeni lui lsus: nu va trăi niciodată pentru Sine, ci mereu pentru alţii. Dar tu? Mulţi dintre noi spunem că am renunţat la tot pentru a-L urma pe Hristos. Putem să cântăm, să plângem, putem să spunem: oriunde ar merge îl voi urma, dar cu mare greu ne ducem să luăm parte la o întâlnire de post și rugăciune după Scriptură. Suntem nişte ipocriţi. Trebuie să recunoaştem aceasta. Să-l lăsăm pe Dumnezeu să ne examineze. Să dăm la o parte lucrurile în care ne-am pus încrederea şi să privim pentru o clipă viaţa, prin ochii lui Dumnezeu.

N-am fost decât nişte făţarnici. Motivaţiile inimii noastre au fost egoiste. Dacă-i vom îngădui, Dumnezeu ne va arăta că este o mare diferenţă între a ne preda Lui şi a-L lăsa pe El să trăiască prin noi. Cartea „Faptele Apostolilor” nu vorbeşte atât de mult de faptele apostolilor, ci mai degrabă despre faptele Duhului Sfânt prin viaţa apostolilor. Apostolii, şi alţii asemenea lor, au devenit „trupul” Duhului Sfânt. Duhul Sfânt a trăit în trupurile lor, aşa cum lsus a trăit viaţa Sa pe pământ în trupul care s-a născut la Betleem.

Tot ce vrea Duhul Sfânt de la noi este voinţa şi trupurile noastre: “Vă îndemn dar să aduceţi trupurile voastre ca o jertla vie, sfântă, plăcută şi desăvârşită...” (Romani 12.1) Niciodată n-am înţeles aceste cuvinte până când Dumnezeu nu mi-a pus în minte următorul gând: funcţia şi dorinţa Duhului Sfânt este să trăiască viaţa lui lsus prin mine acum, exact în felul în care a trăit-o prin Isus. Dumnezeul nostru este un foc mistuitor, iar dacă Duhul ia în posesie trupurile noastre, el va mistui tot ce este rău, firesc, păcat în noi. Adesea cântăm - Vreau să fiu ca lsus, dar atunci când vine Duhul şi vrea să trăiască prin noi viaţa lui lsus, iese la iveală mândria noastră şi vedem cât suntem de făţarnici.

Motivul pentru care suntem în Şcoala lui Hristos este să descoperim cât de mult mai vrem încă să ne trăim propria viaţă, viaţă care, până la urmă, ne va osândi. In lumina Duhului Sfânt vom înţelege ce vrea să spună Domnul prin cuvintele din Luca 9:24: “Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mântui.”