Seria -1: Şcoala lui hristos titlu: fundamentele educaţiei spirituale lecţia 1

1. Acelaşi Duh Sfânt care a fost dat lui Isus, a fost și este oferit şi Bisericii - înseamnă că noi avem acel Duh Sfânt care a fost promis că va fi cu noi şi în noi până la sfârşitul veacurilor. Trebuie să avem credinţă deplină în El care reprezintă vocea lui Dumnezeu din noi. El este exact acelaşi Duh Sfânt care este şi în Domnul nostru Hristos. El este suficient să ne aprindă inimile şi să ne dea încredere pentru a-L urma pe Hristos oriunde, fapt care, dacă se întâmplă, înseamnă că suntem echipaţi complet pentru a face tot ce Dumnezeu ne cere.

2. El nu numai că este acelaşi Duh, dar înseamnă pentru cei care-l au tot ce a însemnat şi pentru Hristos. Când citim Evangheliile şi-L vedem pe Hristos ca om, primul născut al noii creaţii, înţelegem că aceea este imaginea căreia noi trebuie să ne conformăm. El a fost pe pământ şi Dumnezeu şi om, la fel de mult Dumnezeu şi la fel de mult om. Ca om, El a fost sub un control constant al Duhului Sfânt. Dacă citim Evangheliile cu această idee în minte, vom avea o mare satisfacţie să constatăm că acelaşi Duh Sfânt care era în Hristos este şi acum în noi.

“Cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret care umbla din loc în loc, fâcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul...” (Fapte 10:38). “Isus era plin de puterea Duhului” (Luca 4 14). Din nou citim în Evrei 9:16 "... care prin Duhul cel veşnic S-a adus pe Sine însuşi jertfa fară pată lui Dumnezeu”. Isus a spus: “El va fi în voi, aşa cum a fost în Mine”.

3. A treia caracteristică este că El va fi pentru ei aşa cum a fost Fiul şi chiar mai mult. Duhul Stânt va fi pentru toţi aceia care îl au mai mult decât a însemnat prezenţa Domnului Isus în vremea aceea. Îi auzim pe oameni spunând: “Doar dacă aş fi fost acolo şi dacă am fi trăit în timpul lui Isus. Dacă am fi fost cu El când era o persoană umană...” Hristos ne spune, însă, că Duhul Sfânt va fi cu noi într-o măsură mult mai mare decât a fost El însuşi pentru primii ucenici.

4. Caracteristica numărul patru este aceea că Duhul Sfânt va fi in ei aşa cum El (Fiul) a fost cu ei. Aceasta este mai mult decât o putere exterioară sau o influenţă oarecare, ea înseamnă că El va fi în ei pentru a-i motiva şi a-i împuternici. EI, Duhul Sfânt, va fi în ei oriunde şi oricând. El va reprezenta credinţa lui Dumnezeu în credincios. Credinţa este darul şi roada Duhului Sfânt. El va fi dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre. El este viaţa lui Dumnezeu, natura şi sentimentele Lui în credincios. Putem, aşadar, merge în Duhul şi apoi să declarăm împreună cu Pavel: “pentru mine a trăi este Hristos” (Fii. 1:21). El nu numai că va fi cu noi, ci El va fi în noi.

5. Caracteristica numărul cinci este că ei au câştigat în Duhul Sfânt mai mult decât atunci când s-au despărţit de Hristos la înălţare. Hristos a spus: “Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să mă duc, căci, dacă nu mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la noi ...” (loan 16:7). Această siguranţă ne cuprinde inima când începem să realizăm care este însemnătatea venirii Lui la noi. Hristos a fost cu ei trei ani. Ei dormeau cu El, mâncau cu El, priveau miracolele Lui şi-I ascultau înţelepciunea. Acum El le spunea că vor câştiga mai mult prin venirea Duhului Sfânt decât ceea ce vor pierde când se va înălţa El. Ce înălţătoare promisiune avem în Duhul Sfânt!

6. Caracteristica numărul şase este că El va fi Avocatul (Paraclet) şi prin intermediul Lui, Hristos va trăi în ei. Duhul Sfânt a venit pentru ca viaţa lui Isus să trăiască în Biserică. Dacă te uiţi la acest mare adevăr în Rom. 12:1 îi înţelegi cu siguranţă semnificaţia. “Vă îndemn dar fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu să vă aduceţi trupurile voastre ca o jertfa vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească”. Această promisiune le cuprinde pe acestea toate.

Această minunată binecuvântare, Duhul Sfânt a lui Dumnezeu, despre care Hristos a spus că va veni la ei şi care a venit în ziua Cincizecimii, doreşte să trăiască viaţa lui Isus prin noi.

În Evrei 6:1, Pavel spune credincioşilor evrei. “... să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte Aceasta înseamnă că nu avem vreme să continuăm să ne întoarcem înapoi pentru a fi din nou mântuiţi. Trebuie să mergem spre desăvârşire şi numai Duhul Sfânt trebuie să aibă controlul deplin al vieţii noastre. Împreună cu Pavel să putem spune şi noi: “Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul Iui Dumnezeu, care M-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Gal.2:20). Pavel spune cu alte cuvinte: “am murit pentru viaţa veche, dar acum trăiesc deoarece Duhul Sfânt este trăirea vieţii lui Hristos prin mine”. Acesta este succesul deplin al Evangheliei. Isus a spus: “după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii” (loan 12:32).

7. Caracteristica numărul şapte este că misiunea Duhului Sfânt era să-L glorifice pe Hristos prin luarea din lucrurile Lui şi dăruirea lor nouă. Aceste caracteristici ni-L prezintă pe Duhul Sfânt ca Cel care ne duce dincolo de noi înşine, crescându-ne propria credinţă. Credinţa în aceste adevăruri ne face să nădăjduim că Evanghelia va merge în toată lumea.

Isus L-a numit pe Duhul Sfânt: Avocatul (Paraclet). Din nefericire, aceasta a fost tradusă prin “Mângâietor”. Duhul Sfânt nu este avocatul nostru, ci al lui Hristos. Un avocat are rolul de a apăra pe cineva. El nu este aici să ne reprezinte pe tine sau pe mine, ci Duhul Sfânt a venit pentru a interpreta şi administra pentru Hristos toate lucrurile în ceea ce priveşte Biserica şi împărăţia Sa. Pentru aceasta a venit Duhul Sfânt şi tocmai aceasta este raţiunea pentru care Biserica Lui se lasă condusă de El. Pentru aceasta a fost trimis, să fie avocatul lui Hristos. El este pentru credincios tot ceea ce Hristos însuşi era şi este, cu această diferenţă - Hristos era cu ei. Duhul Sfânt este în ei.

Am ajuns la final în dezbaterea promisiunii Duhului. L-am văzut ca promisiune a Tatălui. L-am văzut ca promisiune a Fiului. Acum să-L vedem ca promisiune a Duhului. Pavel vorbeşte despre “plinătatea Duhului”. Toate promisiunile lui Dumnezeu sunt posibile doar prin Duhul Sfânt iar toate dorinţele noastre se realizează prin plinătatea Lui. Suntem martori, în aceste ultime două decade, la încercarea bisericii de a-L manipula pe Dumnezeu. Acesta reprezintă acelaşi păcat cu cel din biserica din Corint adică încercarea de a face lucrurile lui Dumnezeu prin puterea omenească.

Diferenţa între corinteni şi apostolul Pavel era că acesta din urmă era convins că darurile sunt exclusiv în mâinile suverane ale lui Dumnezeu. Duhul Sfânt distribuie darurile plasându-le şi coordonându-le după cum voieşte. Biserica din Corint, însă, făcea acest lucru prin metode omeneşti. Ei aveau pretenţia că sunt capabili să folosească acele daruri. Această prezumţie firească a adus după sine păcate teribile în biserică(adunare). Când carnea încearcă să-L manipuleze pe Dumnezeu, păcatul vine odată cu această nesăbuinţă.

Aceeaşi influenţă o regăsim şi în biserica zilelor din urmă. Aceasta era la început în Corint, dar, mai târziu, ea apare şi în Biserica din Laodicea, unde observăm oameni care aveau pretenţia că au abilitatea de a opera cu darurile prin propria lor voinţă, încercând să-L manipuleze pe Dumnezeu, aducând biserica tntr-o stare de decădere. Unii dintre cei mai mari oameni ai penticostalismului mondial au avut astfel de probleme morale. Ei erau o parte din acest spirit al imitării, un spirit care întotdeauna le-a întins tot felul de curse.

Duhul Sfânt este dătătorul tuturor darurilor. În El şi prin El este posibilă împlinirea tuturor nevoilor noastre. El administrează vindecarea, El administrează viaţa. Duhul vieţii în Hristos Isus mă face liber de legea păcatului şi a morţii. Duhul Sfânt este duh de înţelepciune, adevăr, viaţă, har şi dragoste. Când cunoaştem aceasta prin Cuvântul lui Dumnezeu şi credinţa noastră spune: “Amin”, putem avea siguranţa că Dumnezeu ne conduce.

Plecând de aici şi mergând în lucrarea lui Hristos trebuie să o faci cu mare credinţă în inimă. Să accepţi această credinţă, să ai plinătatea Duhului Sfânt. Roagă-te în fiecare zi pentru o nouă umplere şi atunci vei putea merge plin de Duhul Sfânt. El este Duhul înţelepciunii, al vieţii şi al adevărului. El este în tine pentru ca să poţi face toată voia Lui. Completează cuvintele lui Pavel “singur nu pot să fac nimic” cu “pot totul în Hristos care mă întăreşte” (Fii 4:13) şi vei avea răspuns la orice. Cum întăreşte Hristos? Prin Duhul Sfânt. Duhul Sfânt descoperă lucrurile lui Dumnezeu şi le face de cunoscut bisericii.

Duhul Sfânt este plinătate. Biserica este slujitorul acestei plinătăţii. Ea trebuie să fie un vas. Toate lucrările lui Dumnezeu de la Adam până în prezent au necesitat un instrument uman. Când Dumnezeu a dorit să aibă o naţiune, l-a chemat pe Avraam. Promisiunea Duhului acoperă toate nevoile prezentului. Dacă îţi poţi imagina acest adevăr în duhul tău, vei pleca din această şcoală echipat să-l înfrunţi pe diavolul şi să-ţi îndeplineşti lucrarea la care te-a chemat Dumnezeu.

Posibilitatea trezirii este în noi. Neemia a spus: „vezi necazul în care suntem”. El privea la oraş, la zidurile dărăpănate, la porţile distruse şi totul îi inspira numai deznădejde. Cuvântul “necaz” înseamnă că există mai multe din ale celui rău decât din ale Domnului. Răspunsul profetului la situaţii imposibile similare era „să ne ridicăm şi să alungăm astfel ruşinea de peste noi”. Ceea ce ne învaţă Neemia este că răspunsul la toate lucrurile este în noi, cei care L-am chemat pe Dumnezeu. Nu dispera în astfel de condiţii. Biserica poate fi într-adevăr moartă, dar această putere din interiorul tău o poate readuce la viaţă. Orice credincios botezat cu Duhul Sfânt are răspunsul la absolut orice lucru.

Seria 7: DUHUL SFÂNT

PUTEREA DUHULUI

Lecţia -10

“Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Rom 10:17). Tot Pavel spune că “orice lucru care nu vine din încredinţare este păcat” (Rom. 14:2.3).

În Evanghelia după Luca 24:47-49 citim: “Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus”. De asemenea în Faptele Apostolilor 1:8 ni se spune: “şi voi veţi primi o putere când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi...”. In mod instinctiv, omul îşi doreşte putere. Aceasta este cheia. Omul vrea putere şi acest lucru constituie cea mai aprinsă dorinţă a inimii fiecăruia. Puterea reprezintă unul dintre atributele lui Dumnezeu cel mai râvnit de om. Satan a luptat pentru aceasta şi a căzut. Aceeaşi lăcomie de putere predomină în întreaga rasă umană. Puterea este pasiunea dominantă a omenirii şi cheia istoriei. Împărăţiile acestei lumi sunt construite pe dragostea de putere şi de dorinţa omului de a o deţine. Aceasta a fost forţa tuturor timpurilor. Oamenii, în goana lor după putere, au dorit să domine restul lumii. Babel, stă în Biblie ca un simbol al ambiţiei umane “să ne facem un nume" Turnul Babilonului trebuia să atingă cerul şi să dea un nume constructorilor din vremea aceea. Majoritatea lucrărilor de pe pământ urmăresc într-o mare măsură acest deziderat. “Să ne facem un nume" este sintagma puterii. Babilonul este mult mai extins decât coordonatele lui geografice şi spiritul lui este încă printre noi şi astăzi

Omul a fost destinat stăpânirii. Dumnezeu l-a făcut pentru suveranitate şi el trebuie să aibă putere pentru a-şi împlini destinul. Folosirea păcătoasă a puterii este atunci când încercăm să împlinim voia şi scopurile lui Dumnezeu fară rugăciune. Noi suntem chemaţi de El pentru a stăpâni asupra tuturor lucrurilor. Dumnezeu l-a tăcut pe om pentru un tron, în timp ce Satan îi promite o împărăţie. Diferenţa între scopul lui Dumnezeu şi promisiunea lui Satan este, de fapt, diferenţa dintre metodă şi scop. Aşa cum împărăţiile nu sunt aceleaşi, nici căile acestor împărăţii nu sunt la fel.

Calea lui Dumnezeu este calea adevărului, a vieții sfinte. Calea lui Satan este calea fărădelegii, a egoismului și a minciunii. Firea pământească întotdeauna operează cu aceste deziderate pentru că ea este reprezentarea firii lui, naturii lui. În lecţia precedentă am încheiat cu observaţia că Dumnezeu are un vas prin care El vrea să curgă Aceast vas este Biserica. Hristos a fost revelat prin Biserică. Tot aşa stau lucrurile şi cu Diavolul. El trebuie să aibă un vas pentru a se manifesta pe sine şi lucrarea sa. Firea pământească este aceast vas. Când vezi spiritul egoismului operând în voie printre creştini să ştii că acolo este lucrarea diavolului, pentru că Dumnezeu ar vrea să trăim pentru alţii.

Calea lui Dumnezeu este calea adevărului, a vieții sfinte, neprihănite. Calea lui Satan este calea fărădelegii. Dumnezeu aduce aceasta ca un dar pentru care omul trebuie să-l aştepte cu răbdare şi ascultare; pe când Satan îmbie omul să o aleagă, să ceară întotdeaunaTotul are loc foarte subtil, dar când vezi acest spirit să ştii că este Satan. Calea lui Dumnezeu este aceasta: omul cel vechi trebuie să moară şi omul cel nou să se înnoiască pentru ca să poată lucra, fără egoism.

Doctrina diavolului este întotdeauna că puterea te face drept şi că nu este nevoie de nici o autoritate între om şi voinţa sa. Instinctul animalic şi satisfacerea dorinţelor sunt doar simple justificări de care oamenii au nevoie pentru a lua tot ce vor. Uitaţi-vă pe străzile noastre şi veţi vedea acest lucru. Priviţi aceasta în bisericile noastre. Priviţi oriunde şi veţi constata acelaşi lucru. Metoda prin care Satan tronează şi domină este afirmarea “eului” pentru auto-realizare din acest spirit. Evanghelia prosperităţii s-a născut din acest spirit. Dumnezeu devine scara pe care omul urcă şi-şi îndeplineşte propriile lui dorinţe carnale. Aceasta este calea lui Satan.

Când auzim predici care, în loc să spună oamenilor să fugă de mânia lui Dumnezeu, spun că Dumnezeu vrea să-i facă fericiţi, să le dea toate lucrurile în viaţă, atunci să ştiţi că aceasta este calea firii. Aceasta este o metodă a cărnii, a diavolului. Este o cale a slăbiciunii şi biserica este plină astăzi de ea. Când veţi vedea aceasta, să ştiţi că nu este Duhul Sfânt, ci Satan.

Calea lui Dumnezeu este punerea “eului" pe altarul sacrificiului - Calvarul este calea Lui. Omul respinge calea crucii. În planul lui Dumnezeu semnul distinctiv este umilinţa, şi regula este puterea de a asculta. Calea lui Dumnezeu duce la viaţă, pe când celelalte sfârşesc în moarte. Când ajungem să realizăm că orice lucru este spiritual, putem judeca prin Duhul. La acest stadiu, înţelegem că toată conducerea Duhului Sfânt trebuie să se reflecte în toate lucrurile. Ori învăţăm să ne lăsăm cârmuiţi de Duhul, ori lăsăm propriul nostru sistem să ne distrugă spiritual.

Problema omului este legată de putere şi tocmai de aceea există o promisiune a puterii. Omul nu poate face nimic fată putere. Dominarea este imposibilă fără autoritate şi autoritatea este inutilă fără putere. Dumnezeu ne autorizează să preluăm stăpânirea peste orice, dar autoritatea nu reprezintă nimic fată puterea care o împuterniceşte. Omul nu poate fi ceea ce încearcă să fie şi nu poate să facă ceea ce se străduieşte să facă, fără o poruncă şi o putere care s-o însoţească. Această putere promisă este dată de faptul că Dumnezeu garantează că tu şi eu putem face ceea ce Dumnezeu ne-a chemat să facem.

Darul puterii a fost cea din urmă promisiune a Domnului nostru. Darul Duhului este darul puterii lui Dumnezeu pentru succesul mărturiei noastre. “Ci voi veţi primi o putere când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori ...” (Fapte 1:8). In Faptele Apostolilor 7, Ştefan a spus că Templul Vechiului Testament era un templu al mărturiei. Templul nu putea să vorbească şi cu toate acestea fiecare păgân ştia că Dumnezeu trăieşte acolo. El este puterea pentru o mărturie completă.

Prin prezenţa Sa, Duhul Sfânt face din fiecare creştin, un martor.

Duhul Sfânt este puterea pentru sfinţirea vieţii. “Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea tară de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” (Evr. 12:14). Doar Duhul Sfânt este sfinţenia pe care trebuie să o posezi. El este puterea sfinţeniei. Dacă umblăm în Duhul, nu vom mai împlini poftele firii pământeşti. Nu există nici o scuză, aşadar, pentru întoarcerea şi căderea în vreo stare firească. Dumnezeu ne dă prin Duhul Sfânt puterea să biruim. Noi nu suntem victime, ci învingători. Nici un val care se ridică împotriva noastră nu ne poate doborî. “Acum dar nu mai este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu mai umblă după lucrurile firii pământeşti, ci după lucrurile Duhului” (Rom. 8:1). El este puterea sfinţeniei înăuntrul nostru.

Duhul Sfânt este puterea consacrării noastre. “Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc” (Ps. 127:1). Dacă El nu dă ungere, lucrarea este zadarnică. Fără ungerea Lui, singurul lucru pe care-1 putem face este să vorbim fără nici un rezultat. Dar, cu ungere, Duhul lui Dumnezeu este peste noi şi tot ceea ce facem este doar prin Numele Lui Aceasta înseamnă că Hristos însuşi vorbeşte şi lucrează când noi umblăm prin Duhul, şi atunci cu adevărat vom face totul în Numele Lui. Nu doar să vorbim despre Numele lui Isus, ci să acţionăm sub stindardul Lui. Doar aşa, Duhul lui Dumnezeu lucrează prin noi.

Puterea Duhului sfinţeşte, vitalizează şi împuterniceşte abilităţile naturale şi le face capabile să facă lucruri deosebite. Noi trebuie să credem în El. Personalitatea este locul unde puterea şi darurile Duhului sunt darurile unei stăpâniri dumnezeieşti. Darul Duhului este darul personalităţii Acesta transformă o persoană obişnuită intr-o personalitate extraordinară. Personalitatea este o descoperire măreaţă. Nu este uşor de definit, deoarece implică mai mult decât o persoană. Personalitatea este o persoană cu calităţi distincte. Este de remarcat că Noul Testament nu pomeneşte niciodată acest cuvânt. Dumnezeu niciodată n-a privit la personalitate. Dumnezeu s-a adresat persoanelor si apoi le-a transformat în personalităţi.

Dumnezeu nu s-a uitat la oamenii cu calităţi deosebite. El i-a luat simpli şi fără pretenţii.

Duhul lui Dumnezeu este darul personalităţii pentru credincios. Aceasta este cuantificarea calităţii. Vedem că la început “credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu” (Rom. 10:17). Scopul acestor lecţii este să-ţi reîntărească propria credinţă în Duhul Sfânt. “Pot totul în Hristos care mă întăreşte” spunea Pavel (Fii. 4:13). Acea întărire se realizează doar prin Duhul Sfânt şi acest întreg adevăr este destinat să mărească mai mult credinţa noastră în Duhul Sfânt şi să ne ajute să facem totul întocmai cum Dumnezeu ne cere. Când ne dăm seama de aceasta, nu mai privim la noi. Nu ne mai întoarcem la vechea viziune şi nu mai spunem: “Eu nu sunt o persoană talentată, nu am nici o educaţie, nu pot să cânt, nu am aptitudini muzicale”. De acum înainte vom spune ca şi Pavel - “pot totul în Hristos care mă întăreşte”.

Trăirea cu Dumnezeu înseamnă calitate şi niciodată cantitate. Şamgar a ucis şase sute de oameni dintre filisteni cu un otig de plug. Şi el a fost un izbăvitor al lui Israel” (Jud. 3:31). Dar “fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei” (Ps. 78:9). Forţa nu era în arme, ci în oameni. Personalitatea este puterea supremă. Ea este superioară eredităţii, mai puternică decât împrejurarea, mai_înaltă decât prestigiul, mai tare decât adversitatea. Un om cu personalitate coordonează şi cucereşte. Calităţile unei personalităţi puternice sunt curajul, forţa, simpatia şi mintea sănătoasă. Nici una dintre ele nu poate fi separată şi nu cred că ordinea aceasta poate fi schimbată.

“Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere de dragoste şi de chibzuinţă” (2Tim. 1:7). Acesta este darul lui Dumnezeu. Darul Duhului este darul personalităţii. Sufletul lui Iuda lscarioteanul s-a aliat cu diavolul şi a umblat cu el. Doar când a venit ceasul s-a spus că: “Satana a intrat în Iuda”. înţelegem că Satan a atins duhul lui, posedându-1. Aceasta înseamnă că duhul întunericului a reuşit să-l întunece pe om. Când însă, Duhul Slant posedă duhul omului, îi transformă facultăţile proprii, conformându-le standardului lui Hristos El sfinţeşte puterea umană si împuterniceşte atât bărbatul, cât şi femeia pentru toată voia lui Dumnezeu.

Biblia nu foloseşte nicăieri cuvântul “personalitate”. Aceasta pentru că Dumnezeu niciodată nu discută cu personalităţi, deşi toate referirile pe care le vedem se referă la putere. Personalitatea are de-a face cu noi și nu cu Dumnezeu. Dumnezeu discută cu persoane si astfel nu există nimic divin care să ne sugereze că am fi supraoameni. Dumnezeu cheamă persoane, face din ele personalităţi şi le dă putere. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu si modalitatea Lui de a acţiona. Dumnezeu nu cheamă oameni foarte dotaţi şi aşa cum vedem în toate cazurile, nu putem spune că ei sunt oameni mari. Vedem însă, multe celebrităţi religioase astăzi. Se converteşte un mare star sau se pocăiesc unii politicieni şi există o mare sărbătoare ca şi cum Dumnezeu ar fi favorizat că aceşti oameni mari au venit la El. Dumnezeu nu se uită la oamenii mari. Dumnezeu se uită la oameni exact ca tine, care nu sunt nimic. El ne dă nouă darul personalităţii.

Să fii “îmbrăcat” înseamnă mai mult decât să fii “învelit”. Duhul Sfânt îmbracă cu sfinţenie întreaga noastră umanitate. Orice formă a puterii vine prin Duhul lui Dumnezeu. Aş vrea să insist pe acest adevăr: credinţa în Duhul Sfânt trebuie să fie reînnoită în flecare credincios. Acolo unde există credinţă pentru primirea Duhului Sfânt şi unde îl primim pe El, noi devenim o persoană adevărată. El este în noi. Aceasta nu este meritul vreunui aspect al credinţei de care eu sunt plin. El m-a umplut cu Duhul Sfânt şi acesta a schimbat personalitatea mea. Dumnezeu ni l-a dat nouă. El este în noi ca o Persoană vie prin care Hristos_trăieşte în noi. Dumnezeu vrea ca tu si eu să înţelegem puterea Duhului Sfânt si să avem credinţă în El.

El se manifestă ca putere intelectuala. El dă agilitate mintii. Pavel s-a rugat ca ochii minţii să fie luminaţi. Numai Duhul Sfânt poate face asta. Numai El poate da descoperire. Numai El poate da înţelepciune. Numai El poate da înţelegere. El este putere, putere intelectuală, El este putere, morală.

Nu stă în puterea omului să trăiască drept. Tendinţa naturii umane este în afara voii lui Dumnezeu. Vieţile noastre întotdeauna sunt păcătoase fără El. Dar, împreună cu Duhul Sfânt, noi avem nu doar putere intelectuală, ci şi putere morală. Puterea de a trăi în neprihănire. Eu sunt sfânt deoarece Duhul Sfânt este în mine. Eu trăiesc acum deasupra păcatului. Eu umblu cu Dumnezeu şi nu mă mai pot supune firii pământeşti. Umblu cu Dumnezeu deoarece Duhul Sfânt îmi dă putere morală să fac tot ce este drept.

El este putere spirituală. Noi suntem fiinţe spirituale. Operăm într-o lume spirituală şi ne ridicăm împotriva duhurilor din locurile cereşti. Ne ridicăm împotriva demonilor şi a întunericului. Strategia noastră nu este firească, ci spirituală. Cu Duhul Sfânt, Dumnezeu ne dă putere pentru a scoate demonii şi a vindeca bolnavi. Noi suntem mai mult decât nişte învingători. Duhul Sfânt este o putere fizică menită să ne ajute să continuăm să fim si să acţionăm. Aceasta este o personalitate penticostală. Nu există o calitate mai mare a cuiva, indiferent de unde ar fi, decât prin Duhul Sfânt. El este Duhul adevărului, al sfinţeniei şi al puterii. El ne transformă mintea, ne purifică inima şi ne întăreşte întreaga fiinţă. Puterea aparţine lui Dumnezeu. Prin darul Duhului Sfânt El face toate harurile posibile pentru noi şi apoi, având din plin toate lucrurile, să putem propăşi în orice lucrare bună.

Dacă putem, atunci trebuie; dacă nu, vom răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce n- am făcut. El nu va accepta atunci nici un fel de scuză pentru că un om cu talent nu a produs nimic. Ii va scoate afară şi-l va arunca în întuneric. Dumnezeu ne-a dat un duh de putere, de dragoste pentru ca să vrem şi să facem. Toate acestea sunt în interiorul nostru şi din această cauză toate sunt posibile. PUTERE! Toate sunt posibile la cei care au PUTERE! Nevoia supremă a omului şi marele dar al lui Dumnezeu este puterea - putere să învingi, putere să biruieşti, putere să realizezi lucruri mari. Duhul lui Dumnezeu este un duh al puterii. Cred că acesta ar putea fi cel mai important moment al vieţii tale. Să fi umplut cu Duhul Sfânt, lucru care poate fi posibil doar crezând în Dumnezeul care-L poate da. Aceasta nu este o gâdilare a firii pământeşti, ci este Dumnezeu în tine prin Duhul Sfânt pentru a putea şi a face buna Lui plăcere.