Spitalul, coranul, talmudul, kahalul şi francmasoneria de Dr. Nicolae Paulescu În loc de introducere

b) - în naţia arabă, puterea e absolută, pentru că a fost considerată, de Mahomet, ca provenind de la Dumnezeu.

„Acela care se supune profetului, apostolul lui Dumnezeu, se supune lui Dum­nezeu”³³.

Astfel, a fost uşor să se transforme instinctul de dominaţie într-o patimă neînfrânată, - adică să se schimbe în despotism şi într-o tiranie feroce, care domneşte până azi în toate ţările musulmane.

Această stare de plâns este agravată şi prin faptul că Mahomet conto­peşte întruna, amândouă autorită­ţile, civilă şi religioasă şi vrea ca şeful sta­tului să fie şi mare preot. Şi, în adevăr, până astăzi, califii şi sulta­nii sunt, în acelaşi timp, regi şi pontifi. Cu alte cu­vinte, celui ce exercită dominaţia, i se dă ca misie să se opună la dezvoltarea patimei de dominaţie, în el însuşi, - ceea ce în practică este foarte greu, dacă nu imposibil, de realizat.

Acest fapt este un semn indiscutabil că Mahomet a stabilit o simplă in­stituţie naţională, - iar nu, după cum pretindea el, o religie universală.

Puterea fiind absolută, sultanul are dreptul de vi­aţă şi de moarte asupra tuturor supuşilor săi. El uzează şi abuzează într-atâta, de această teribilă pre­rogativă că, în zilele noastre, Abdul Hamid a comis, nepedepsit de nimeni, un măcel omenesc îngrozitor asupra supuşilor săi armeni, - măcel cum nu s-a mai văzut în lume de la marea revoluţie franceză,... aseme­nea masacre neputând fi decât efectele izbucni­rii patimilor de dominaţie şi de proprietate.

Dar, ceea ce este şi mai grav, Mahomet transmite tuturor musulmani­lor această putere de viaţa şi de moarte asupra ghiaurilor.

„Ucideţi pe necredincioşi, unde îi veţi întâlni; lu­aţi-i robi şi observaţi pe unde trec, pentru ca să le întindeţi curse”³⁴.

„Omorâţi pe cei răi, pentru ca să înlăturaţi răs­coala şi ca să nu existe în lume altă lege, decât legea lui Dumnezeu”³⁵.

Mahomet promite chiar recompense eterne celor ce mor în război.

„Dacă sunteţi ucişi, luptând pentru credinţă, veţi fi adunaţi înaintea divinei Majestăţi ca să fiţi răsplă­tiţi”³⁶.

Prima consecinţă a acestei stări de lucruri, a fost nişte războaie teribile, - adevărate războaie de exter­minare, care pustiesc ţările prin măcelărirea locuitori­lor şi prin incendierea locuinţelor, - războaie nimicitoare, de care e plină istoria musulmanilor, precum şi cea a popoarelor cu care ei au venit în contact

Naţiuni, odinioară înfloritoare, din Asia Occiden­tală şi din Africa de Nord, sunt acum moarte, de pe urma acestor cataclisme, iar civilizaţiile lor, atât de înaintate în timpul romanilor, sunt pierdute pentru vecie.

Cele din Peninsula Balcanică, sugrumate de jugul islamului, intraseră în agonie. Dar, de când acest monstru tiranic a intrat în descompunere, multe popoare (românii, grecii, sârbii, bulgarii) care au putut să scape cu viaţă, renăscură din cenuşa lor, şi luară repede, în câţiva ani, un avânt de viaţă şi de cultură.

Peste tot în drumul său, mahomedanismul a semă­nat, - împreună cu devastarea, - inerţia, somnul sau moartea.

Însă, pseudo-profetul nu s-a mulţumit cu ruinele ce grămădea în trece­rea sa.

După un război, învinşii, care nu erau ucişi, erau luaţi ca robi.

Robia este într-adevăr o altă plagă, poate cea mai hidoasă, răspândită de această îngrozitoare calami­tate, ce este islamismul. Ea este produsul cel mai curat al trufiei omeneşti, adică al patimei de domina­ţie, împinsă la cea din urmă expresie.

Istoria românească va păstra cu sfinţenie aminti­rea a mii de tinere fete, adevărate fecioare-martire, răpite familiilor îndurerate, pentru ca să umple haremurile şi lupanarele islamului³⁷.

Ea nu va uita nici miile de băieţaşi, mun­teni şi mol­doveni, pe care musulmanii îi duceau în sclavie la Stambul, ca să îi scopească şi să îi introducă astfel în corpul ienicerilor.

O asemenea pretenţie, pe care turcii voiau chiar s-o introducă într-un tratat, îl revoltă pe voievodul Vlad-Ţepeş şi îl hotărî să ia armele, făcând ast­fel ca ţara să îndure toate grozăviile unui război înfiorător.

De altfel se ştie că şi în zilele noastre, toţi suvera­nii musulmani din Africa practică pe o scară întinsă comerţul cu robi; - se mai ştie că toţi negustorii de sclavi sunt mahomedani, - şi că, în sfârşit, judecăto­rii, care judecă după Coran, nu fac nimic pentru a împie­dica acest târg infam.

O altă buruiană otrăvitoare, ce creşte pe această putreziciune morală, este legea Talionului, pe care Mahomet o adoptă după Moise, - dar agra­vând-o.

„Am poruncit Talionul: om pentru om, ochi pen­tru ochi, nas pentru nas, ureche pentru ureche, dinte pentru dinte, rană pentru rană; cel ce va păzi această lege, va face bine³⁸.

„Talionul vă este prescris şi la omoruri: liber pen­tru liber, sclav pentru sclav, fe­meie pentru femeie³⁹.

Legea Talionului se aplică chiar la insulte:

„Insultaţi pe cei ce vă vor insulta,... în acelaşi fel cum ei v-au insultat”⁴⁰.

Şi când te gândeşti că Hristos ne sfătuieşte să ier­tăm ofensele „nu până de şapte ori, ci până de şapte­zeci de ori, câte şapte ori”⁴¹!

În plus Mahomet face din răzbunare o datorie, pe care o impune cre­dincioşilor săi ca un ordin sacru:

„Omorâţi mai ales pe cei.... ce şi-au dat silinţa ca să alunge pe profet din Meca”⁴².

Dar Mahometz nu întrerupe nici aici faptele sale mârşave.

Printr-o neruşinată minciună⁴³ el s-a dat ca proo­roc şi, încă mai mult, ca cel din urmă şi cel mai mare dintre trimişii lui Dumnezeu; - pe când, în rea­litate, el a fost nu un adevărat fondator de religie, ci un aventurier preocu­pat, înainte de toate, să stabilească o împărăţie.

„Aduceţi-vă aminte că Isus a zis fiilor lui Israel: „Eu sunt trimisul lui Dumnezeu: El m-a însărcinat să confirm Vechiul Testament şi să vă anunţ că, după mine, va veni un profet ce se va chema Mahomet”⁴⁴.

Acest înşelător a susţinut mai întâi că Mozaismul şi Creştinismul, - de care se servise pentru a redacta Coranul, - nu sunt decât nişte criminale alterări ale învăţăturii sale, care singură este eternă.

Mai târziu, văzând cum Creştinismul devine univer­sal, îşi închipui că şi doctrina sa din Alcoran ar putea ajunge să fie universală, înlăturând pe cea a Evangheliei, - şi se gândi să întindă Islamismul, prin arme, peste tot pă­mântul⁴⁵.

Dar pentru ca să poţi pretinde că ai fondat o reli­gie universală, trebuie ca mai întâi s-o zideşti pe adevăr şi nu să recurgi la minciună. Mai mult, tre­buie să o dezbraci de orice legătură care ar face-o să atârne de un anumit Stat naţional.

Or, aceste condiţii n-au fost împlinite de către Ma­homedanism, - pre­cum nici de Judaism, - căci ambele religii sunt bazate pe minciuni şi, în plus, constituie, una, codul naţiei arabe, cealaltă, codul naţiei jidoveşti.

Într-adevăr, nici ovreii nu pot să conceapă decât un judaism universal, - adică o curată contradicţie, un