Spitalul, coranul, talmudul, kahalul şi francmasoneria de Dr. Nicolae Paulescu În loc de introducere

III. – Dominaţie

Cahalul are autoritate abso­lută asupra ovreilor pe care îi guvernează.

Pentru ca să oblige pe jidovi să se supună la decizi­ile sale, el recurge, împotriva îndărătnicilor, la mai multe mijloace de constrângere.

În caz de infracţiuni puţin grave, Cahalul poate să osândească, pe un ovrei, să-şi piardă dreptul de morein până ce se va supune.

El poate, de asemenea, să decreteze confiscarea averii jidovului nesu­pus, - bunăoară, zestrea unei femei vinovate.

„Luni, 5 Famus, 5562.

Pe lângă aceasta, vinovata va pierde definitiv drepturile asupra dotei, care va fi în întregime confis­cată, - afară de 500 de florini în rochii şi alte lucruri pe care le posedă. Doi delegaţi ai Cahalului vor fi prezenţi la îndeplinirea acestei sentinţe, suprave­ghind cu îngrijire”¹⁸³.

Dar mijlocul cel mai drastic de constrângere, este excomunicarea, - care se aplică jidovului ce „dis­preţuieşte pe un haham, ce nesocoteşte Talmudul sau vorbele rabinilor, ce-şi vinde pământul unui nejidan, ce jură în contra coreligionarilor înaintea unui tribu­nal neovreiesc, etc...”¹⁸⁴.

Excomunicarea are două grade: ea este mică sau mare.

În primul grad sau Niddui, excomunicatul tre­buie să trăiască izolat şi separat de ceilalţi, - de care să stea despărţit, cel puţin de patru coţi. El nu poate să se apropie decât de nevastă şi de copii.

În timpul excomunicării, nu îi este permis să se spele, nici să se tundă. Dacă moare, judecătorul cere să i se pună o piatră pe sicriu, ca să arate că mortul ar fi meritat să fie ucis cu pietre, fiindcă nu s-a pocăit şi a fost dat afară din comunitate.

De altfel, nimeni nu trebuie să-l plângă sau să-i însoţească cadavrul, - nici măcar rudele lui.

Niddui-ul durează 30 de zile; dar poate să se pre­lungească timp de 60 de zile şi chiar 90 de zile, dacă excomunicatul nu s-a îndreptat. Dar dacă nici atunci nu se observă vreo ameliorare, Niddui poate fi urmat de Cherem¹⁸⁵.

Marea excomunicare sau Cherem este echiva­lentă cu moartea civilă; şi într-adevăr, ovreiul în contra căruia s-a pronunţat Cheremul, este ca mort între vii.

El este exclus din comunitate, din havre, din Sina­gogă şi din toate func­ţiile Cahalului.

Nimeni nu mai poate să comunice cu el, nici să locuiască cu el, nici mă­car să-i închirieze o odaie¹⁸⁶.

Dacă în trei zile nu se supune, Bet-Din îi vinde toată averea mobilă şi imobilă primului cumpărător ce se prezintă şi preţul este vărsat în tezaurul Cahalului.

Excomunicarea Cheremului este pronunţată, cu mare solemnitate, în prezenţa a cel puţin zece mar­tori.

Se aprind făclii, se sună din trâmbiţe şi se pro­nunţă, asupra păcătosului, afurisenii înspăimântă­toare. Când ceremonia s-a isprăvit, se sting făcliile, - ceea ce înseamnă că vinovatului i s-a închis lumina cerului.

Formula excomunicării Cherem conţine, între al­tele, urmă­toarele blesteme:

„După judecata lui Dumnezeu, N... fiul lui N... să fie excomunicat

Să vie asupra lui plăgi adânci, boli lungi şi înfrico­şătoare.

Casa lui să devie vizuina monştrilor.

Steaua lui să se stingă după firmament şi să fie crudă, mânioasă şi furioasă pe dânsul.

Cadavrul lui sa fie aruncat viperelor şi bestiilor sălbatice.

Aurul şi argintul lui să fie împărţit la alţii.

Fiu lui să cadă în mâinile duşmanilor.

Urmaşii lui să se cutremure în ziua aniversării sale....

(Aici urmează blestemele îngerilor, ale serafimi­lor, ale ofanimilor şi ale altor personaje talmudice).

Să fie înghiţit ca Kora şi banda sa.

Sufletul să iasă din el îngrozit şi tremurând.

Desfiderea lui Dumnezeu să-l omoare.

Să fie sugrumat ca Achitophel.

Lepra să fie ca aceea a lui Ghiezi.

Să cadă şi să nu se mai scoale.

Să nu fie înmormântat în cimitirul lui Israel.

Nevasta sa să fie dată altora şi când el va muri, altul să se plece peste ea.

Această afurisenie să cadă peste N... fiul lui N... şi peste tot neamul său.

Iar Dumnezeu să-şi verse, asupra mea şi asupra întregului popor al lui Israel, pacea şi binecuvântarea sa. - Amin”¹⁸⁷.

Iată acum textul a două acte autentice de afurise­nie (Cherem), - unul, ce provine din Cahalul din Botoşani şi se refera la un jidov, care a spus ade­vărul într-un proces al ovreilor din Darabani (jud. Doro­hoi), cu un proprie­tar creştin, în 1879; - altul, care e ieşit din Cahalul din Noua-Suliţă (Basara­bia) şi priveşte pe un creştin (Mihail Sturdza)¹⁸⁸.

1. - „Binecuvântat fie numele celui Etern.

Ascultaţi, voi care trăiţi în timpul acesta.

Aţi auzit voi de atrocităţile la care au fost expuşi fraţii noştri din târguşorul Dara­bani, din partea groaznicului apăsător Cimara, - să piară numele lui...

Când judecătorii au chemat martorii care văzu­seră faptele, ca să asculte arătă­rile lor, - au chemat şi pe unul din fraţii noştri, Moise Bacal Weinstein, care locu­ieşte aici, în oraşul nostru, de mai mulţi ani... Acest Moise, prin mărturia lui minci­noasă, a justifi­cat pe prigonitor înaintea judecătorilor, zicând că ar trebui să se caute mâna ovreilor în infamia ce se întâmplase şi că aceştia fuseseră vinovaţii...

În urma acestei mărturii, judecătorii au pronunţat o hotărâre nedreaptă, deoa­rece prigonitorul Cimara a ieşit din proces nevinovat şi justificat de acuzaţia care apăsa asupra lui, - iar bieţii ovrei fură condamnaţi la închisoare şi la amendă...

De aceea ne-am adunat noi, Comunitatea din Boto­şani, în număr de 500 de bărbaţi, ca să afurisim şi să gonim din sânul nostru pe mizerabilul care se numeşte „Moise Bacal Weinstein, - să piară numele lui, - şi să-l osândim la tot răul în consecinţă să cadă asupra lui toată anatema care e scrisă în cartea legii lui Moise, asupra omului care îşi întoarce inima de la Dumnezeul său...

Voi toţi, fraţilor, să ştiţi ca l-am afurisit în sune­tul trâmbiţelor şi după toate riturile prescrise de legile noastre.

De aceea, este oprit a vorbi un cuvânt cu el sau de a sta împreună cu dânsul. Să nu intre în Sinagogă, căci el nu este decât carne spurcată pentru cel Etern şi pentru Israel.

Urâţi-l cu ură şi să fie pentru voi un obiect de spa­imă, - căci este afurisit!

Botoşani, 9 Elul, în ajunul zilei Reconcilierii”¹⁸⁹.

2. - „Hotărârea întregii imunităţi din Noua-Suliţă. Ne-am impus cu jurământ şi cu afurisenie (Cherem) să fie oprit oricui din târ­guşorul nostru, de a bea rachiu din cârciuma de aici; care aparţine d-lui Conte, căci el prigoneşte şi supără pe bieţii oameni, pentru ai alunga cu lucrurile lor, cum nu sa mai auzit la nici una din comunităţile Israelului, de la un capăt al lumii la altul.

De aceea veţi şti, o, voi fraţilor, fii ai Israelului, că nimeni din oraşul nostru nu trebuie să bea rachiu provenit din cârciuma de aici, din Noua-Suliţă. Acela care va călca această hotărâre, să fie muşcat de şarpe; acela care o va respecta, să fie binecuvântat şi fericit.

Noi, mai jos iscaţii: Toată comunitatea”¹⁹⁰.

Aceasta este organizaţia Cahalului elementar.

Sa vedem acum ce se ştie despre Cahalele su­perioare.