| Comerţul. - Iată acum proporţia, cu totul ridicolă, a negustorilor români, faţă de negustorii ovrei, - la Iaşi, în cursul anului 1908254:
Negustori români 121
ovrei 1.742
Aici, Cahalul a lucrat cu toată forţa de care dispune, - iar rezultatele sunt formidabile.
Astfel, în acest oraş, găsim:
|
români
|
ovrei
|
Cârciumari
|
51
|
344
|
Băcani
|
6
|
83
|
Precupeţi
|
4
|
172
|
Făinari
|
1
|
80
|
Negustori de lemne
şi aşa mai departe.
|
1
|
40
|
Asemenea proporţii se întâlnesc, de altfel, în toate oraşele Moldovei şi în multe ale Munteniei. Ele ar fi naturale dacă neam găsi în Palestina; dar sunt monstruoase în România.
Într-adevăr, după cum spune Raportul Camerei de comerţ şi industrie, din 1906:
„În oraşul Botoşani, din 133 cârciumi, numai 6 aparţin românilor, în Dorohoi, din 74 cârciumi, de-abia 4 sunt ţinute de români; în Fălticeni, din 54 cârciumi, una singură e românească. La Hârlău, la Herţa, la Mihăileni... toate cârciumile sunt în mâinile ovreilor”.
Şi această transformare, de la tot, la tot, - de la un negoţ exclusiv românesc, la un negoţ exclusiv jidovesc, - s-a făcut foarte repede,... în interval de câţiva ani.
Ne aducem aminte, - deşi nu aveam ca etate decât 43 de ani, - că în timpul războiului din 1877, strada Lipscani din Bucureşti toată era ocupată numai de negustori români, pe când cincisprezece ani mai târziu, era toată luată de jidani, iar acum nu se mai găsesc acolo decât doi sau trei români, pierduţi în mulţimea nenumărată a jidovilor.
O nimicire atât de completă şi îndeplinită în atât de scurt timp, a trebuit să fie mai întâi complotată, pe urmă executată de o mână de maestru, cu mijloace financiare, preparate mai dinainte şi venite din străinătate.
La un asemenea rezultat nu ar fi putut să ajungă o gloată, inconştientă de scop, - ci o trupă disciplinată, chibzuită, bine echipată, având capitaluri din belşug şi care se năpusteşte la atac urmărind o ţintă determinată. Într-un cuvânt, avem de-a face cu Armata Cahalului.
Dostları ilə paylaş: |
