Spitalul, coranul, talmudul, kahalul şi francmasoneria de Dr. Nicolae Paulescu În loc de introducere

Se lucrează numai prin sugestie⁴⁴⁰.

Ceea ce se transmite, este starea de spirit indispen­sabilă pentru reali­zarea planurilor Puterii oculte.

Astfel se poate citi în Revista masonică; „o soma­ţie oficială, venită din partea Francmasoneriei, este destinată să avorteze. Trebuie, din contră, să se întrebuin­ţeze influenţele individuale, ascunse însă cu îngrijire”⁴⁴¹.
Într-adevăr, într-o lojă te găseşti într-un mediu unde ţi se cântă mereu acelaşi cântec, care, mai curând sau mai târziu, sfârşeşte prin a te sugestiona.

Dacă, de exemplu, în timp de mai mulţi ani, la fie­care reunire, eşti obli­gat să asculţi mai mulţi oratori care nu vorbesc decât de pericolul clerical şi tună şi fulgeră asupra congregaţiilor, - dacă, în toate discuţi­ile şi conver­saţiile între francmasoni ţi se demon­strează cu probe, - bineînţeles mincinoase şi presă­rate cu anecdote pipărate, - imoralitatea popilor, - ajungi după câtva timp să devii anticlerical, chiar dacă la început erai binevoitor sau cel puţin indife­rent faţă de cler.

Legea iubirii - Acum, cunoscând organizaţia Francmasoneriei şi ştiind chiar care îi este scopul, - să vedem prin ce această societate, care îşi zice filantropică, va înlocui caritatea creştină, pe care vrea să o nimicească, - şi cum va răspunde la divinele cuvinte ale lui Hristos:

„Am flămânzit şi mi-aţi dat de am mâncat;

Am în­setat şi mi-aţi dat de am băut;

Străin am fost şi m-aţi primit;

Gol am fost şi m-aţi îmbrăcat;

Bolnav am fost şi m-aţi îngrijit;

În temniţă am fost şi aţi venit la mine... Amin zic vouă, de câte ori aţi făcut acestea unuia dintre aceşti fraţi ai mei mai mici, Mie Mi-aţi făcut”?⁴⁴²

Dar să ascultăm pe Drumont care o să ne-o spună:

„Sărăcia, - după F. Ragon, - este lepra hidoasă a masoneriei”.
„Nu introduceţi niciodată în Ordin decât oameni care pot să vă prezinte mâna, iar nu să v-o întindă” - adaugă F. Bemouville.

Pentru F. Bazot, - „săracul, masonul care întinde mâna, este un geniu răufăcă­tor care te chinuieşte pretutindeni şi în tot minutul. Nimic nu te poate sustrage să nu te plictisească şi obrăznicia lui nu cunoaşte nici margini nici obstacole. Îl găseşti când te scoli, în momentul afacerilor tale, la masă, când ieşi... Mai bine ar fi să întâl­neşti o mână armată cu un pumnal; ai putea cel puţin să opui curajul, cuţitului asa­sin”⁴⁴³.

Prin urmare, „ceea ce caracterizează masoneria, este un sentiment, - necunoscut până la dânsa, - un sentiment cu adevărat diabolic: ura săracului”⁴⁴⁴. Şi când te gândeşti că săracul este marele prieten al lui Dumnezeul.

Francmasonul are, ca ovreiul, cultul bogăţiei, - adunată nu importă cum. Intraţi în orice Lojă şi „niciodată nu veţi auzi pe nimeni să ceară să se atingă de miliardele jidanilor”⁴⁴⁵.