Spitalul, coranul, talmudul, kahalul şi francmasoneria de Dr. Nicolae Paulescu În loc de introducere

1. Socialismul - Pentru a pune în evidenţă rolul ce îl joacă Francmasoneria liberalistă, alături cu jidănimea, în dezvoltarea socialismului, - vom ra­porta rândurile următoare, împrumutate de la deputa­tul francez Prache:
Deşi, prin esenţă „burgheză”, Francmasoneria în­clină din ce în ce mai mult spre colectivism. F. Bonardot propuse, - la Congresul Lojilor Centrului, ţinut la Gien, în 1894, - să se proclame principiul proprietăţii colective⁵³⁰„.

„Cea mai mare parte din Lojile pariziene au deve­nit socialiste. Multe din Lojile departamentelor le-au urmat pe această cale”⁵³¹.

La Loja Fidelităţii din Lille, în iulie 1900, un frate zicea; „Trebuie ca Francmaso­neria să se democrati­zeze din ce în ce, - iar calea-i e deschisă spre socia­lism”⁵³².
În Conventul din 1900, F. Bedaride declară că nu­mai în socialism şi anume în socialismul aplicat în întregime, se găseşte cheia chestiei sociale”; şi acest franc­mason consideră socialismul „ca fiind concluzia logică şi singura încoronare con­secventă a ideilor de solidaritate ale Masoneriei universale”⁵³³.
Prin urmare, aceste două sisteme, Liberalismul şi Socialismul, - pe care le-ai fi putut crede adverse, - se confundă intim într-un singur bloc, pe care Francma­soneria îl îmbrăţişează. Şi, într-adevăr, doctrinele lor provin, amân­două, din acelaşi izvor,... adică din Talmud.

Karl Marx, de altfel, spune că socialismul său este urmarea istorică şi necesară a liberalismului, - care întotdeauna trebuie să-l preceadă.

Iată, de asemenea, ce zice în această privinţă un socialist din România, - ovreiul ce se ascunde sub pseudonimul Dobrogeanu-Gherea, dar pe care îl cheamă în realitate Nuhâm Katz⁵³⁴, - într-o publica­ţie recentă, Neoiobăgia, ce conţine o poliloghie rău scrisă şi tot atât de plicticoasă, cât de obositoare.

„O epocă socială prepară condiţiile de existenţă necesare pentru epoca urmă­toare. Astfel, epoca feudală a dispus aceste condiţii pentru epoca bur­gheză şi aceas­ta, la rândul ei, le aranjează pentru cea socialistă.

De aci rezultă că o societate nu poate, - fără a-şi periclita viaţa, - să-şi creeze o evoluţie proprie, diferită de acea ce rezultă din dezvoltarea sa istorică; bunăoară, ea nu poate să sară peste epoca capita­listă”⁵³⁵.

Dar mai e ceva. Socialiştii, - ca vicleanul jupân Nuhâm Katz, - au îndrăz­neala să sfătuiască pe români să adopte, mai întâi, francamente liberalismul pentru ca, în urmă, să poată să cadă cu siguranţă în socia­lism, - regim aşteptat cu mare nerăbdare de neamul lui Iuda.

Într-adevăr, el recomandă transformarea moşii­lor mari, în peticele mi­cuţe, care să fie date ţăranilor.

Dar, mulţimea micilor proprietari, astfel creaţi, va fi „disperarea nova­torilor” socialişti!

Jidanului însă nu-i pasă. Pentru moment, el nu ţine decât să distrugă „oli­garhia” care se opune, cu curaj, la orice uzurpare judaică şi care este com­pusă numai din marii proprietari. În urmă, Şloim va îndeplini uşor şi restul, înghiţind foarte repede, una după alta, moşioarele sătenilor, - în aşteptarea ceasu­lui în care socialismul îl va proclama proprietarul întregului pământ

„Transformarea unei notabile părţi din marea pro­prietate, în mică proprietate, - şi prin urmare, schimbarea proletarilor agricoli în mici proprietari, - ar fi, pentru o ţară capitalistă, un eveniment prejudi­ciabil, din punctul de vedere economic... La noi însă această metamorfoză ar constitui un fapt util... căci ar fi un fapt revoluţionar”.

„Dar, cum se poate ca un acelaşi fapt social să pro­ducă, - la noi şi în societăţile capitaliste înaintate, - rezultate nu numai diferite, ci chiar diametral opuse?”...

Ei bine! „noi n-am părăsit încă epoca medievală şi trebuie să intrăm în cea capitalistă, - adică libera­listă, - pe când ţările occidentale încep să iasă din perioada capitalistă şi se dirig către cea socialista”⁵³⁶.
Un socialist care preconizează liberalismul! Aceasta pare o adevărată sminteală.

Şi totuşi, perfidul jidan este foarte logic cu sine însuşi... pentru că şirul celor două doctrine duce tocmai la scopul prescris de Talmud.

El mai voieşte să ne facă să credem că, în mod fatal, omenirea va trece pe sub jugul acestei perechi de sisteme.
„Supresia neoiobăgiei va remedia mizeriile regi­mului actual. Dar această trans­formare a vieţii noas­tre agrare, va aduce după dânsa mizeriile şi necazu­rile regimu­lui capitalist. Între altele, proletarizarea unei bune părţi a ţărănimii.

Va sosi însă şi timpul când un alt regim va vin­deca toate rănile produse de cel dinainte, - şi acest regim va fi cel socialist,... care va veni fără doar şi poate şi de acest lucru nu trebuie să aibă nimeni nici cea mai mica îndoială”⁵³⁷.

Ai zice că auzi o vrăjitoare care prezice unui săr­man călător că, mai întâi, o să cadă în mâinile unei bande de hoţi care-l vor jefui; pe urmă, o să întâl­nească o altă ceată de briganzi care-l vor despuia cu totul şi-l vor lua şi rob. Şi această zgripţuroaică vrea să-l convingă pe nenorocit că, - orice ar face, - nu o să poată să scape din ghearele bandiţilor.

Dar i s-ar putea răspunde: Scorpie blestemată! Pro­orocirea ta s-ar îm­plini, dacă aş fi dezarmat sau aş fi luat fără de veste. Dar, - slavă Domnului, - ştiu ce mă aşteaptă şi sfidez pe răufăcători să mă atace... căci îşi vor lua răs­plata.

Şi mai departe, acelaşi ovrei adaugă:

„Toate formele sociale, care nasc şi vieţuiesc, tre­buiesc să îmbătrânească şi să moară. Şi această lege socială, la rândul ei, face parte din o alta, mai gene­rală, - din legea chiar a Evoluţiei universale”⁵³⁸.

Ah! Evoluţia universală! Ce snoavă! Ce faimoasă minciună, - pe care am refutat-o îndeajuns în lecţiile precedente şi care acuma vine, ca probă, să sprijine zisele acestui Iuda,... cu cultură intelectuală rudimen­tară!