Spitalul, coranul, talmudul, kahalul şi francmasoneria de Dr. Nicolae Paulescu În loc de introducere

2. Anarhismul. - Francmasoneria liberalistă, - care s-a furişat îndără­tul socialismului, - se găseşte astăzi pitită şi după anarhism.

Astfel, delegatul Consiliului Ordinului, - la Congre­sul Lojilor departamentului Deux Charentes, în 1899, - a afirmat că: „idealul Francmasoneriei este de a crea, prin filozofia pozitivă, o legătură între socialişti şi chiar între anarhişti, cu burghezi­mea”⁵³⁹.

Ferrer, anarhist spaniol, directorul centrului anar­hist Şcoala modernă, - impli­cat în tentativa de asasinat a regelui Alfons al XIII-lea, - a fost o persona­litate foarte importantă în Francmasonerie. După Bidegain (v. Eclair, 1906), el este cel ce nego­cia, în numele Marei Loji din Catalonia, cu Marele-Orient din Franţa. De altfel, Franc­masoneria din toată lumea, - chiar şi aceea de la noi, s-a ridicat să protesteze în contra condamnării sale la moarte, - şi anul acesta chiar, a avut loc la Galaţi, o săr­bătorire a aniversării execuţiei lui.
Iată acum şi trăsura de unire ce leagă Anarhismul cu Jidovimea.
„Ovreii ruseşti, trebuie să ocupe un loc aparte în socialism... şi, alături de stu­denţi, de medici şi de avocaţi israeliţi nihilişti, trebuie pusă masa conside­rabilă a refugiaţilor lucrători, care au fondat la Lon­dra şi la New York importante aglome­raţii uvriere, centre de propagandă socialistă şi chiar comunistă anarhistă”⁵⁴⁰.
Jidovul este deci cauza eficientă a acestor trei sis­teme detestabile.
„El este, - cum zice Drumont, - cel mai puternic agent de tulburare pe care pământul l-a produs vreodată”⁵⁴¹.
Se înţelege uşor cum Iuda, - care altfel este atât de poltron, - n-are frică de revoluţiile socialiştilor, nici de atentatele anarhiştilor.

El plăteşte pe aceşti răufăcători şi ,,imprimă insu­recţiei mişcarea ce o vo­ieşte... El este garantat în contra Revoluţiei, pentru că cei ce o conduc sunt oamenii săi”⁵⁴².

Noi trebuie să ne felicităm că, întotdeauna, tineri­mea română, - mai ales aceea care s-a dus să se instru­iască în străinătate, - n-a luat de-acolo decât idei sănătoase de democraţie şi nu s-a lăsat să fie trasă pe sfoară de jidani, - cum s-a întâmplat bună­oară cu tinerimea franceză, austriacă, italiană, rusă, etc.

Într-adevăr, nici „bonjuriştii” de la 1848, care au adus în ţară doctrinele liberalismului, - nici „genero­şii” din 1900, care au venit cu idei socialiste, n-au trădat patria. Înzestraţi cu mult bun simţ, ei au înţeles trebuinţele esen­ţiale ale României şi au arătat un viu patriotism, luptând din toate puterile în contra pericolului jidănesc.