În mod colectiv, emisiile de gaze cu efect de seră asociate activităţilor de management al deșeurilor la nivelul României se ridică la aproximativ 2% din emisiile totale înregistrate la nivel de țară. Majoritatea acestora provin din faptul că abordarea principală în managementul deșeurilor la nivel național se bazează pe depozitarea deșeurilor. Deșeurile organice depozitate se descompun în mod aerob și anaerob şi produc metan, un gaz cu efect de seră care conține de 25 de ori mai mult dioxid de carbon decât cel ce s-ar produce prin arderea lui. Dacă rampa de depozitare a deșeurilor nu este proiectată astfel încât să capteze metanul printr-o serie de conducte, gazul se va elibera în atmosferă treptat din rampa de depozitare mulți ani la rând, inclusiv mult timp după ce rampa de depozitare a deșeurilor va fi scoasă din uz. Foarte puţine rampe de depozitare a deşeurilor din România au în prezent posibilitatea de a capta sau de a arde acest gaz, ceea ce înseamnă că majoritatea metanului este eliberat direct în atmosferă.
Având în vedere că deşeurile organice ajung la peste 50% din fluxul de deşeuri al României, managementul adecvat al acestui material reprezintă o prioritate. Eforturile de transformare a deşeurilor organice prin metode de prelucrare alternativă a deşeurilor, cum ar fi compostarea deşeurilor sau descompunerea anaerobă DA pot ameliora problema înainte de a deveni prea gravă, dar performanţele României în acest domeniu, în prezent, sunt slabe. Ratele de reciclare în oraşele din România sunt de asemenea foarte scăzute.
Principalele obiective strategice pentru reducerea emisiilor de GES în sectorul managementului deşeurilor sunt prezentate mai jos.
Obiectivele strategice – reducerea emisiilor de GES
|
1.Promovarea prevenirii generării deşeurilor
|
Prima acţiune ce trebuie întreprinsă în domeniul managementului deşeurilor ar consta probabil în „generarea” unei cantităţi mai mici de deşeuri. Aceasta va necesita creşterea gradului de conştientizare cu privire la efectele deşeurilor, promovarea de producţie ecologică şi schimbarea comportamentului consumatorilor, înspre minimizarea producţiei de deşeuri. Volumul sau schemele de stabilire a preţului în funcţie de greutate pot asigura un stimulent financiar pentru gospodării sau sedii de persoane juridice, în sensul scăderii volumului de deşeuri evacuat.
|
2.Creşterea gradului de reutilizare sau reciclare a materialelor incluse în fluxul de deşeuri, reducerea volumului de material ce trebuie gestionat drept deşeuri prin promovarea proceselor de simbioză industrială și aplicarea conceptului de eficiența resurselor în gestionarea durabilă a deșeurilor
|
Strategiile de reutilizare şi reciclare încearcă să valorifice valoarea economică a materialelor din fluxul de deşeuri. Strategiile de reutilizare subliniază faptul că perioada de viaţă utilă a unui produs nu trebuie limitată la o singură utilizare – acesta poate fi reutilizat în acelaşi scop sau pentru un alt scop neanticipat, dar totuşi productiv. Spre deosebire de reutilizare, prin reciclare, forma fizică a unui articol este modificată, prin orice fel de reprelucrare ex.: tăiere, topire şi altele asemenea,după care materialele rezultate sunt utilizate pentru fabricarea unui obiect nou. Utilizarea acestui material în procesul de fabricaţie ajută, în general, la reducerea intensităţii procesului respectiv, faţă de utilizarea de materiale noi.
Volumul de material care poate fi recuperat pe baza principiilor de eficienţă a costurilor, în vederea reciclării, depinde şi de volumul de material recuperat şi de starea pieţei de mărfuri locală şi globală. Schemele de stabilire a preţurilor în funcţie de volum sau greutate sunt mai eficiente atunci când gospodăriile şi sediile persoanelor juridice pot extrage anumite materiale din fluxul deşeurilor integrându-le într-un tip sau altul de programe de reciclare. Există o varietate de metode pe care autorităţile locale sau firmele private le utilizează pentru a facilita reciclarea mărfurilor, inclusiv programe de depunere/răscumpărare buy-back, facilităţi de depozitare/evacuare sau colectare pe teren, promovarea proceselor de simbioză industrială și aplicarea conceptului de eficiența resurselor în gestionarea durabilă a deșeurilor.
|
3.Colectarea separată a deşeurilor biodegradabile şi compostarea lor
|
Producerea compostului presupune colectarea unor deşeuri biodegradabile, cum ar fi resturi de mâncare sau din grădini și parcuri, şi gestionarea materialului în aşa fel încât să se accelereze procesul natural de descompunere. Compostul poate fi utilizat ca adaos natural la sol, reducând astfel nevoia de îngrăşăminte chimice şi crescând capacitatea de retenţie a apei în sol. Devierea deşeurilor biodegradabile de la depozitare ajută la reducerea formării de metan, un gaz de seră deosebit de puternic. Programele de producere a compostului sunt mai eficiente atunci când materialele organice sunt colectate separat de alte deşeuri, reducând gradul de contaminare conţinut în compostul final şi asigurând nivelul maxim de vandabilitate.
|
4.Producerea energiei din deşeuri
|
Utilizarea deşeurilor pentru producerea de energie prin co-incinerare reprezintă o opţiune ce ar putea contribui la reducerea schimbărilor climatice. Există mai multe modalităţi prin care acest obiectiv poate fi atins. Digestia anaerobă are loc la nivelul părţii organice din fluxul de deşeuri, gestionând procesul de descompunere naturală într-o manieră prin care gazele formate în mod natural sunt captate şi deviate spre a fi utilizate în forma gazoasă a acestora sau arse pentru a se obţine energie electrică sau termică. Alte tipuri de facilităţi prin care energia este produsă din deşeuri au în vedere o gamă mai largă de materiale din fluxul de deşeuri, arderea acestora în camere supravegheate corespunzător, căldura rezultată fiind utilizată la producerea de aburi care alimentează o turbină şi produce energie electrică, sau este derivată direct spre un sistem energetic sau alt proces industrial pentru utilizarea directă a energiei. În lume, există peste 800 de unităţi de producere a energiei din deşeuri. Aceste facilităţi au în plus beneficiul de a putea reduce semnificativ volumul materialului rezidual rămas ce trebuie depozitat în rampa de depozitare pentru deşeuri. Este important să se facă distincţia între facilităţi de producere a energiei din deşeuri şi facilităţile de incinerare, unde nu există obiectivul de producere sau captare a energiei rezultate în urma procesului de combustie. Această a doua categorie ar trebui evitată.
|
Dostları ilə paylaş: |
