România dispune de cea mai mare suprafaţă intactă de păduri naturale şi regenerate natural din Europa. Pădurile din România acoperă o suprafaţă de 6,539 milioane ha. În ultimii ani, sectorul forestier, inclusiv industria de prelucrare a lemnului, a contribuit cu un procentaj între 2,2 și 4,5% la produsul intern brut PIB, sursaAbrudan et al, 2009, FAO, 2012, FAO 2014. În anul 2010, silvicultura şi industria lemnului au contribuit cu 3,5% la PIB, sursa INS-CON105D, comparativ cu 13,5% contribuția sectorului agricultură şi industrie alimentară. În anul 2011, exportul de produse din lemn a reprezentat 7% comparativ cu 10% pentru sectorul agricultură şi industrie alimentară din exportul total al României. Conform datelor Inventarului Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră din România,INEGES, sectorul folosinţei terenurilor compensează circa aproximativ 17% iar pădurile circa 19% din emisiile totale anuale nete ale ţării provenind de la celelalte sectoare ale economiei naţionale. Materializarea potențialului pădurilor în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi atenuarea efectelor produse de schimbările climatice implică crearea condițiilor ce favorizează reducerea emisiilor de GES şi sechestrarea carbonului în depozite ecosistemice forestiere permanente. Acestea includ extinderea suprafetei ocupată cu pădure prin împădurire şi reîmpădurire şi menţinerea stării de sănătate și a rezilienței pădurilor prin management sustenabil al pădurilor.
Măsurile ce au în vedere silvicultura şi amenajarea teritoriului au caracter dual, contribuind atât la reducerea emisiilor de GES şi a efectelor schimbărilor climatice, cât și la beneficii în ceea ce privește adaptarea la acestea. În România, unde pădurile acoperă aproximativ 27% din suprafaţa țării, gospodărirea durabilă a fondului forestier poate conduce la rezultate imediate în sensul diminuarii efectelor schimbărilor climatice. Deşi potenţialul este concentrat în principal pe sustenabilitatea producţiei de lemn şi pe protecţia pădurilor, implicit este susţinută producţia de energie din surse regenerabile prin producţia de biomasă pentru energia termică şi înlocuire de alte materiale şi materii prime ex. energia electrică, materiale de construcţii).
Figura 12: Acoperirea cu păduri în diferite județe procente
Sursa: Programul Național de Împădurire
Între activităţile silvice, împădurirea prezintă cel mai semnificativ potenţial de stocare a carbonului şi reducerea emisiilor. Există numeroase oportunităţi de împădurire în România. Rezultatele preliminare ale inventarului terenurilor degradate pentru 16 dintre cele 41 de judeţe excluzand Municipiul Bucureşti, realizat de MADR, în vederea elaborării programului naţional de reabilitare a terenurilor degradate arată că 836.475 ha sunt degradate, dintre care aproximativ 115.129 ha se pretează la reabilitare prin împădurire MADR, 2012. Majoritatea suprafațelor afectate de degradare sau care oferă un câștig sub limita eficientei economice din alte folosințe sunt distribuite pe întreg teritoriul ţării, dar în general oportunitățile semnificative de împădurire constau în terenuri din zona sudică a României.
Principalele obiective strategice pentru reducerea impactului schimbărilor climatice prin intermediul sectorului forestier sunt prezentate în continuare.
Obiective strategice –Reducerea impactului schimbărilor climatice
|
1.Gestionarea pădurilor existente pentru stocarea carbonului în contextul unei administrări forestiere durabile
|
Pădurile sunt importante pentru absorbţia CO2 din atmosferă iar silvicultura în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, atenuând astfel efectele schimbărilor climatice. Cantitatea anuala de CO2 sechestrată de pădurile gospodărite ale României se cifrează la aproximativ 20 mil tCO2. Pădurile ar putea contribui la atenuarea schimbărilor climatice prin: a) arboretele regenerate natural ce asigură o întrerupere foarte scurtă a acoperirii solului şi pierdere redusă de creștere; b) controlul dăunătorilor şi altor factori biotici şi abiotici, şi mai ales a incendiilor de pădure; c) prevenirea degradării pădurilor d) creşterea accesibilităţii fondului forestier pentru a facilita administrarea şi valorificarea durabilă a resurselor forestiere. Un potenţial semnificativ şi eficient din punct de vedere al costurilor, de reducere a emisiilor provine din crearea de produse forestiere de lungă durată şi înlocuirea unor produse în diverse sectoare de activitate având în vedere ciclul de viaţă al produselor în alte sectoare de activitate.
Politicile de promovare a unor asemenea măsuri includ sprijin și îndrumare tehnică oferită personalului silvic din sectorul public şi privat cu privire la o administrare mai eficientă a pădurilor, care să aibă în vedere schimbările climatice, precum şi asistenţă tehnică şi programe de finanţare. Succesul în implementarea măsurilor va fi măsurat prin cantitatea de carbon captat, comparativ cu o valoare de referinţă, precum şi prin calcularea costului marginal pe tonă de carbon captat în diferite programe. Disponibilitatea limitată a datelor referitoare la sectorul forestier din România, mai ales cele economice, nu permite prezentarea unor estimări de cost marginal pentru reducerea emisiilor în legătură cu măsurile principale din sectorul forestier. Eforturile de definire a măsurilor ar avea de câştigat ca urmare a furnizării de date suplimentare şi a unei evaluări ex post a succesului acestora.
|
2.Extinderea suprafeţelor împădurite
|
Extinderea suprafeţelor împădurite conduce la creşterea gradului de sechestrare a carbonului în rezervoare ecosistemice, în special la începutul vârstei mijlocii a creșterii arboretelor. Rezultatele preliminare ale inventarierii terenurilor degradate pentru 16 din 41 de judeţe excluzând Municipiul Bucureşti au identificat aproximativ 115.129 ha de terenuri degradate ca fiind potrivite pentru reabilitare prin împădurire. Împădurirea terenurilor agricole degradate şi agricole neeficiente economic, ca şi realizarea de perdele forestiere pe terenurile agricole reprezintă actiuni de însemnătate aparte pentru România, din multiple perspective, inclusiv în ce privește reducerea emisiilor. De asemenea, împădurirea ar putea prezenta beneficii complementare, oferind inclusiv alte servicii esenţiale de mediu cum ar fi reducerea eroziunii solului, reducerea impactului inundaţiilor şi reducerea temperaturii la nivelul solului, benefice pentru alte sectoare ale economiei naţionale. Programele de împădurire şi înfiinţare de perdele vor fi analizate în funcţie de carbonul sechestrat și alte beneficii de mediu, prin raportare la costuri. O analiză mai detaliată a beneficiilor și costurilor va fi importantă pentru a fundamenta prioritizarea măsurilor propuse, definitivarea programelor naționale și evaluarea ex-post a succesului lor.
|
3.Încurajarea gospodăririi durabile a pădurilor aflate în proprietate privată
|
Pentru a consolida managementul durabil al pădurilor cu funcții de producție aflate în proprietate privată, guvernul are următoarele obiective: a)) furnizarea de îndrumare pentru managementul durabil al pădurilor, mai degrabă decât norme legale și tehnice prescriptive b)) simplificarea cerintelor privind administrarea pădurilor, c)) furnizarea de sprijin tehnic pentru introducerea de tehnologii inovatoare în domeniul gestionării pădurilor, al recoltării de masă lemnoasă și al adăugării de valoare pe lanţul de procesare al lemnului, d) furnizarea de stimulente și oportunități micilor proprietari de păduri pentru a-i încuraja să se asocieze, beneficiind astfel de facilităţile economiei de scară, și e) îmbunătățirea și extinderea accesibilității fondului forestier. Accesul rutier bine planificat și întreținerea căilor de acces rutier pot avea o contribuție pozitivă la reducerea impactului schimbărilor climatice, deoarece permite atât aplicarea adecvată a măsurilor tehnice prevăzute în planurile de management al pădurilor, cât şi monitorizarea continuă a stării de sănătate a pădurilor, contribuind şi la diminuarea emisiilor prin prevenirea și stingerea incendiilor și a infestărilor cu dăunători. Reușita va fi măsurată prin indicatori de rezultat ce vor permite şi analiza între eficienţa măsurilor de reduceri de emisii aplicate pe terenurile forestiere în proprietate privată, şi cele în proprietate publică.
|
4.Oportunităţi pentru gestionarea stocului de carbon în pădurile din zonele protejate
|
Pădurile joacă un rol important în consolidarea adaptării societății la schimbările climatice, deoarece asigură servicii ecosistemice vitale, cum ar fi producţia de masă lemnoasă, produsele forestiere nelemnoase și regularizarea hidrologică a bazinelor hidrografice, ale cărei valori sunt de obicei subestimate. Menținerea pădurilor cu funcții de protecție care promovează utilizarea durabilă a resurselor poate amplifica capacitatea de adaptare a pădurilor, ajutând şi la conservarea biodiversității, și reducerea simultană a emisiilor de gaze cu efect de seră. România are obligații pe linia directivelor privitoare la Siturile Natura 2000. Facilitarea managementului zonelor protejate existente și a siturilor Natura 2000 unde se află păduri poate ajuta la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din degradarea acestor ecosisteme. Reușita acestor iniţiative presupune urmărirea nivelurilor stocurilor de carbon în astfel de zone, prin comparaţie cu anumite valori istorice de referință.
|
Capitolul 8
Dostları ilə paylaş: |
