Larisa UNGUREANU ***
Excelent roentgenografist al calităţilor umane, Nicolae Dabija consacră pagini nenumărate
nobleţei, frumuseţii sufletului omenesc (la Eminescu „cel mai frumos dintre toate câte sunt frumoase este sufletul frumos”), în stare să catalizeze gulag-urile interioare ale omului, în acest
sens de o divinitate paradiziacă fiind cele consacrate iubirii dintre Mihai Ulmu şi Maria Răzeşu,
dar şi a altor personaje, chiar fiind episodice, precum a părintelui Ioan Florenski cu Efrema.
Scris sub semnul înălţării spre Dumnezeu, romanul a depăşit orice spaţii ale
excepţionalului… Paginile de un dramatism profund şi sensibilizator se citesc cu răsuflarea
întretăiată. Existenţa limbajului de dincolo de cuvinte antepus de către autor cuvintelor întru a
păstra legătura cu divinul şi a ne crea confortul unei sărbători spirituale depline ne bucură prin
bogăţia şi accesibilitatea la el, constituind miracolul oferit cu generozitate tuturor celor
împătimiţi de lecturi serioase.