Părerea mea este că, prin „Tema pentru acasă”, romanul românesc în genere ia o vitală
gură de oxigen într-o perioadă de „secetă” prelungită în acest domeniu. Ar fi bine ca acest
roman să fie tradus cât mai grabnic în limbile de largă circulaţie, cum ar fi engleza, spaniola,
franceza, germana, pentru ca occidentalii să poată recepta opera şi mesajul şi astfel să fie
apreciat de către cât mai mulţi cititori la justa lui valoare.
Am fost impresionat de prezenţa şi frecvenţa literei-simbol M, cu sau fără majusculă care
chiar se află la mijlocul alfabetului şi dă în roman nume precum Mihai, Maria, Mircea,
Mendelstam sau Mazai, Moldova sau Moscova etc.
Mesteacăn e specia de copac sădit de Mihai la căpătâiul Mariei, la mormântul acela uitat
de lume. S-a spus că e un roman de viaţă şi de... moarte. Tot cum sunt şi unele cuvinte ce au
darul de a caracteriza acest roman: memorabil, monumental, magic, magnific, magistral,
minunat, ce aparţin unui mare maestru şi care fac posibil ca „
Tema pentru acasă ” să atragă
cititorul ca un... magnet! Să fie şi M de la Mântuitor, mântuire, sau menire? Bineînţeles că
exemplele pot continua.
Pare greu de crezut că acest roman este primul scris de domnul Dabija; sunt convins că nu
este şi ultimul pentru că succesul de care se bucură are darul de a fi o adevărată provocare
pentru luptătorul Dabija, care cu siguranţă ne rezervă şi alte surprize plăcute în viitorul apropiat.
Dostları ilə paylaş: