Constantin CHIRILĂ, Iaşi ***
„Tema pentru acasă”, prin capacitatea de evocare a unor subtilităţi istorico-literare
(momentul existenţei ultimului vorbitor al limbii iugrine, implicit a lui M. Ulmu), prin dezvoltarea
ideii că femeia reprezintă nu doar o continuatoare şi o matrice a viabilităţii neamului, a seminţiei,
ci şi o forţă ce are capacitate primordială de selecţie, de alegere a bărbatului pe care îl iubeşte
şi de a-l urma chiar şi până la capătul pământului (prin personalitatea Mariei Răzeşu), prin
sugestii simbolice ale personajelor-intelectuale, e un roman care îmbină perfect elementele
tradiţionaliste cu cele moderniste, rezultând o operă plăcută întru lecturare, care predispune la
cugetare, la determinarea sensibilităţii fără de care nu putem să supravieţuim cu adevărat.
Violeta PUŞNEAC ***
Totul e profund şi superfocat în această proză poetică: adevărul istoric cu atrocităţile sale,
iubirea, şansa, curajul, tăcerea şi trecerea. Autorul împleteşte cu măiestrie cele două planuri
epice, lăsând finalul deschis cu fiul care, la rândul său, va materializa visul părinţilor.
Nu poate fi neglijat mesajul optimist al romanului în care pâlpâie luminiţa regăsirii noastre.
