“compilator” - termen tot mai des utilizat în sec. XII, implică corecturi şi comparaţia dintre manuscrise, indică interesul celui care scrie istorie pentru a citi şi a îmbina pasaje din cât mai multe lucrări; compilaţia- desemnată prin titluri ca “Flores historiarum” (Flori ale istoriei), “Flores chronicorum”
Autori de istorie:
Grégoire de Tours (c. 538- 594), episcop de Tours; a scris “10 cărţi de istorie” numită mai târziu Istoria francilor sau Faptele francilor (Gesta Francorum); cinci dintre cărţi cuprind istoria vremii sale, istoria merovingienilor
Beda (c. 672- 25 mai 735), călugăr benedictin; a scris Historia ecclesiastica gentis Anglorum (Istoria ecleziastică a poporului englez) o istorie politică şi ecleziastică a Angliei de la Cezar până în 731
Eginhard (775- 840), educat la Fulda; a scris o biografie a lui Carol cel Mare către 830 avându-l ca model pe Suetonius
Eginhard (c. 775- 840)
Istoriografia medievală
William of Malmesbury (c. 1080/1095- 1143)- Gesta regum Anglorum (Faptele regilor Angliei) scrisă către 1120 cuprinde intervalul de la 449 până în 1120; o a doua ediţie, dedicată contelui Robert de Gloucester, continuă până în 1127; Historia Novella, cronică în 3 cărţi a istoriei contemporane, dintre 1128- 1142
Geoffroy of Monmouth (c. 1100- 1155)-originar probabil din Monmouth, Ţara Galilor; a studiat la Oxford; a scris Historiaregum Britanniae (Istoria regilor Britaniei, 1135- 1138) lucrarecare s-a bucurat de un deosebit succes; a influenţat literatura cavalerească; legenda lui Arthur, poveştile despre regele Lear şi profetul magician Merlin îşi au originea în scrierile lui
Vincent de Beauvais (c. 1190- 1264?), călugăr dominican la Paris (între 1215- 1220) şi la mănăstirea dominicană din Beauvais fondată de Louis IX; autorul unei enciclopedii, o oglindă a cunoştinţelor umane pentru alcătuirea căreia a frecventat toate bibliotecile importante din Franţa bucurându-se de suportul lui Louis al IX-lea. Speculum Maius a fost structurată în 3 părţi: Speculum Naturale, Speculum Doctrinale, Speculum Historiale. O a patra parte Speculum Morale a fost adăugată în secolul al XIV-lea
Abaţia Malmesbury (fondată către 676 ca măn. benedictină)
Malmesbury- intrarea principală, partea de sud
Les Grandes Chroniques de France- miniatură
Les Grandes Chroniques de France
Istoriografia umanistă renascentistă
Etapa anticarilor: istoriaeste pentru autori o magazie de accesorii din care îşi iau subiecte, personaje; etapa literaţilor, a colecţionarilor de monede, manuscrise, inscripţii
- a distins între “aetas antiqua” (perioada de dinainte de Constantin), vârsta luminii şi “aetas nova”, vârsta întunericului
- poemul Africa- reconstruire imaginară a Romei din timpul lui Scipio
De la colecţionari la istorie
Poggio Bracciolini (1380- 1459) a înregistrat rămăşiţele ruinelor romane
Cyriac din Ancona (1381-c. 1485) a adunat inscripţii
Flavio Biondo (1388- 1463) a scris Roma illustrata, Roma instaurata şi Roma triumphata şi Italia restaurată (terminată în 1453); surprinde faptul că oraşele sunt produsul oamenilor, au o istorie, se dezvoltă şi se schimbă în timp; a influenţat curentul numit “Renaşterea geografică” dezvoltat în Germania în sec. XVI şi reprezentat de Conrad Celtis (Germania ilustrată); în Anglia a fost un model penru William Camden (Britannia)
Istoriografia umanistă renascentistă
Perioada criticismului
Lorenzo Valla (1405- 1457) a stabilit o relaţie între istorie şi filologie, a considerat că limbajul este un produs istoric şi a demonstrat acest lucru când a analizat falsitatea Donaţiei lui Constantin
conceptul “vera historia”= imitarea modelului antic prin teme (tema oraşului- stat, a războiului), prin structură (împărţirea pe cărţi), prin compoziţie şi stil (introducerea discursurilor); modelele perfecte au fost Sallustius şi Titus Livius
Rucellai în Istoria invaziei franceze arespectatîndeaproape aceste norme.
Scopul istoriei: de a demonstra loialitatea faţă de un conducător, de a stimula mândria civică
Surse: documente ale cancelariilor, istoriile predecesorilor, priorista (liste ale membrilor unei familii care au deţinut funcţii înalte), ricordi (memorii, jurnale
Istoriografia umanistă renascentistă Istoria politică
