Francesco Guicciardini (1483- 1540) a scris Istoria florentină ( între 1508- 1510) cu scopul de a analiza efectele concrete ale diferitelor forme de guvernământ; a căutat în istorie criterii ale unei bune guvernări; a considerat investigaţia istorică drept un instrument prin care se desprind legile politicii
Istoria Italiei –afirma că şi-a propus să arate prin exemple instabilitatea treburilor umane; a prezentat evenimentele din Italia în relaţie cu cele din Germania, Anglia, Franţa şi Spania
Francesco Guicciardini
Istoriografia umanistă franceză
Philippe de Commynes (1447- cca. 1511) a expus în Memorii rivalitatea dintre state şi dinastii: Franţa versus Anglia, Anglia versus Scoţia, Spania împotriva Portugaliei, Aragon împotriva dinastiei de Anjou.
Claude de Seyssel (cca. 1450- 1520): în Monarhia Franţei a descris sursele forţei şi grandorii Franţei. Lucrarea reprezintă un soi de testament politic al regelui Francisc I fiind similară cu aproape contemporana lucrare Principele a lui Machiavelli.
Robert Gaguin (1433- 1501). Umanist, universitar, s-a preocupat de originile francilor. Devotat tradiţiei naţionale, urmând îndeaproape cronicile de la Saint Denis, a dorit să scrie adevărul şi a criticat relaţionarea francilor cu mitul troian. Investigaţiile sale filologice, etnografice şi topografice au fost culese în Gallica antiquitas (1487).
Jean du Tillet (?- 1570), secretar regal şi arhivist. A făcut o analiză critică a originilor franceze şi a alcătuit un inventar comprehensiv al consemnărilor legislative, ecleziastice şi diplomatice despre monarhie. A alcătuit, după cum semnala el însuşi prima „colecţie de documente pentru a servi istoriei Franţei”.
Guillaume Budé (1467- 1540). A reprezentat deopotrivă tradiţia italiană a „literelor frumoase” şi tradiţia juridică franceză. Ca oficial public a servit şi monarhia şi oraşul Paris. A fost cel mai mare elenist al timpului său prin Commentarii linguae graecae (Comentarii asupra limbii greceşti) (1529), în care a pus bazele tezaurului de limbă greacă publicat o generaţie mai târziu de Henri Estienne.
Estienne Pasquier (1529- 1615), jurist
Recherches de la France (1560, primul volum)- subiectul este istoria timpurie a Franţei de la gali; respinge deci originea troiană; a definit Franţa drept un popor distinct prin instituţiile sale; Franţa este un concept de poate fi definit numai prin istorie
Jean Bodin (1530- 1596), profesor de drept la Toulouse
Methodus ad facilem historiarum cognitionem (Metodă pentru o mai uşoară înţelegere a istoriei)- a distins între istoria naturală, istoria umană ce exprimă voinţa omului, este de neprevăzut şi istoria divină
Istoriografia umanistă franceză
Nicolas Vignier (1530- 1596), calvin (după câţiva ani de exil în Germania a renunţat la protestantism), medicul şi istoricul personal al lui Henri al III-lea
Bibliothèque Historiale (4 vol., ultimul publicat postum)- subiect: “natura oamenilor, naţiunilor, oraşelor, monarhiilor şi republicilor ca şi natura religiilor”; este un ghid de literatură istorică
Lancelot du Voisin de La Popelinière (1541- 1608), protestant, a făcut parte din armata regală şi a condus forţele navale în războaiele hughenote
L’histoire des histoires (Istoria istoriilor, 1599)- poate fi considerată o primă lucrare de istoriografie
L’idée de l’histoire accomplie (Ideea unei istorii perfecte)
Le dessein de l’histoire nouvelle des Français (Proiect pentru o nouă istorie a francezilor)
Jean Bodin
Lancelot du Voisin de La Popelinière
Istoriografia umanistă germană
Conrad Celtis (1459- 1508) - a studiat la universităţile din Köln, Heidelberg, Rostock şi Leipzig; a scris o istorie a Nürnbergului
Subiecte, genuri cultivate:
1. Istoria Germaniei- Jakob Wimpfeling (1450- 1528), profesor de teologie la Heidelberg şi la Strasbourg
Epitome rerum Germanicarum – istorie cu iz patriotic menită să pună în valoare virtuţile germanilor; relatează faptele până în 1504
2. Istorie universală- Hartman Schedel (c. 1440, Nürnberg- 1514)
Liber Chronicorum (1493) de la Adam la Maximilian I; compilaţie
- Nauclerus (c. 1425/1430- 1510), a scris o cronică universală de la facerea lumii până în 1501
Istoriografia umanistă germană
Istoriografia protestantă
Johannes Carion (1499- 1537), astronom şi diplomat, a scris o cronică universală de la creaţie până în 1532; structura este analistică, scopul istoriei- moralizator
Filip Melanchton (1497- 1560), “învăţătorul întregii Germanii”; a prelucrat cronica lui Carion în scop didactic; scopul istoriei este de a-i învăţa pe oamenii de stat despre o pace utopică şi o politică onestă
