Dogmele stabilite de aceste Şapte Sfinte Sinoade Ecumenice, au pătruns, la rândul lor, în adâncul Istoriei, ca aluat sfânt din aluatul Jerfei Domnului, ca să dea iarăşi rod din rod într’o nouă Răscruce a Vremii, care este aceasta pe care o trăim noi din mila Preabunului Dumnezeu şi care deschide o eră nouă Istoriei, prin acest al nostru “Veac al Naţionalismului Haric”, spre care Trebue să ne purtăm, toţi, Crucea, în Lumina Sfintei Cruci a Domnului de la “Plinirea Vremii”.
Numai aşa, Politica va fi subordonată Razelor Dogmelor Ortodoxe, cari se revarsă şi dau tutror Vremilor Lumină din Lumina Soarelui Revelaţiei Desăvârşite, Care este : Dumnezeu Omul Iisus Hristos, a Căruia este Împărăţia şi Puterea şi Mărirea, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin !
CAPITOLUL VI
CONDEIUL ŞI CATEDRA
“Pentru acestea, orice cărturar care
cunoaşte cele despre împărăţia cerurilor, asemenea este omului
stăpân de casă, care scoate din visteria
sa lucruri noi şi vechi” (Matei 13,52)
1. Pretutindeni şi totdeauna. – Mormântul generaţiei harice a Creştinătăţii Româneşti, este anul 1939. Săptămâna Patimilor de zile-ani, a Creştinătăţii Româneşti, a început dela finea anului “sfânt” 1933, când a început Prigoana totală împotriva Mişcării-Legionare. Prima zi-an, a acestei Săptămâni, a fost 1933, Dumineca Floriilor; a doua zi 1934, Luni ; a treia zi 1935, Marţi ; a patra zi, 1936, Miercuri ; a cincea zi 1937, Joi ; a şasea zi 1938, Vinerea-omorâtoare ; a şaptea zi 1939, Sâmbăta-mormântul.
Ca în ziua Sâmbetei, când Viaţa a stat în mormânt pecetluit, în brazdele acestui capitol, îngrop durerea gândurilor de până acum. Din grăuntele lor, rog pe Bunul Dumnezeu să-mi răsară spic de înviere.
Corneliu Zelea Codreanu a spus: “Cine renunţă la mormânt, renunţă la înviere. Pentru că, condiţia învierii stă în acceptarea prealabilă, neşovăitoare, senină, a durerilor şi a apăsării mormântului”.
Dostları ilə paylaş: |
