“Un călător fără cunoaştere este ca o pasăre fără aripi”

Turism şi Internet

4.1 Introducere

Una din limitele majore ale tuturor canalelor de distribuţie discutate până acum este că în cea mai mare parte, toate trec în final prin GDS. Aşa cum am văzut, aceasta are mai multe implicaţii în termeni de preţ (cum că furnizorii GDS cer un anumit preţ pentru fiecare tranzacţie făcută) în audienţă (cum că GDS este cel mai mult folosit de agenţii de călătorie şi de alte afaceri turistice orientate către clienţi) şi conţinutul informaţiei (distribuţia GDS este limitată atât în cantitatea de informaţii ce pot fi transmise, dar şi în interfaţa lor text). Ca rezultat, mulţi furnizori doresc să ocolească GDS şi să folosească distribuţia electronică pentru a vinde direct către consumator. Până recent nici o tehnologie potrivită nu a câştigat acceptare pentru a permite ca aceasta să se întâmple. Oricum, odată cu creşterea fenomenală a folosirii Internetului şi a World Wide Web-ului, atât acasă cât şi la locul de muncă, au crescut şi oportunităţile prin scăderea preţurilor comunicaţiilor, potenţialul acum există pentru furnizorii de turism să distribuie informaţia şi să prelucreze rezervările pentru cumpărătorii direcţi.

O nouă formă de distribuţie cunoscută sub denumirea de sisteme de distribuire alternativă (ADS) s-a dezvoltat, multe utilizeazând Internetul ca mediu de distribuţie¹⁴⁴. Acest capitol examinează originile şi dezvoltarea Internetului bazat pe comerţ si îi apreciază implicaţiile şi viitorul în sectorul turismului.
4.2 Internetul şi WWW
Internetul există de câtva timp, dar a intrat recent în domeniul afacerilor. Folosit simplu acesta este o vastă reţea (dintre reţelele computerelor) ce leagă computerele din fiecare colţ al globului în aşa fel încât ele pot comunica şi împărţi informaţiile.

Structura sa (sau mai degrabă lipsa ei!) poate fi descrisă cel mai bine ca o minge de spaghetti – necunoscând vreo limită sau formă, neavând un centru, şi cu reţelele legate într-un mod aproape întâmplător. Nu este deţinut, condus sau reglat de nimeni, cu toate că diferite organizaţii contribuie voluntar cu servicii şi sisteme ce ajută la susţinerea/întărirea arhitecturii sale¹⁴⁵. Originile Internetului se află în sistemul comunicaţiilor cunoscut ca Arpanet, care a fost dezvoltat după 1960. Mainfram-urile computerelor erau legate împreună pentru a uşura transmiterea informaţiilor, dar legăturile erau făcute în aşa fel încât distribuirea informaţiilor să fie în siguranţă, deci dacă o parte a reţelei era distrusă, informaţiile puteau ajunge printr-o altă rută la destinaţie. Internetul este folosit atât de armată, de departamente guvernamentale şi organizaţii nonguvernamentale, de laboratoare de cercetare si universităţi, laboratoare de cercetare, cât şi de oamenii de afaceri şi chiar de public în general (oamenii obişnuiţi).

Din punct de vedere tehnic, comunicarea prin Internet este uşurată de folosirea protocolului cunoscut ca transmisie control protocol/Internet protocol sau TCP/IT. Toate computerele conectate la Internet folosesc TCP/IT pentru a comunica unele cu celelalte şi pentru a transmite mesajele (informaţiile). Avantajul TCP/IT este că acesta este într-adevăr o platformă independentă care permite computerelor şi altor reţele de diferite forme, mărimi şi structuri să schimbe informaţiile ele între ele (sau cu altele). Astfel, nu contează dacă foloseşti un IBM PC sau Macintosh, dacă eşti conectat la un mainframe, protocolul TCP/IP îţi permite să foloseşti facilităţile Internetului într-un mod transparent.

Aceasta a început ca un simplu set de etichete care informa browserul să pună caractere italice, bold, paragrafe întrerupte, liniile, graficele şi alte elemente de design, dar s-a evoluat în a pemite sunetelor, imaginilor în mişcare şi variatelor nivele de interactivitate de a fi incorporate în paginile Web¹⁴⁶. Aceste pagini de informaţii nu trebuie citite secvenţial. În schimb, anumite cuvinte (sau grafice) pot fi denumite ca cuvinte de legătură. Când facem click , acestea transportă utilizatorii la alte pagini, eventual depozitate în diferite locuri şi în diferite calculatoare. Acest aranjament non-liniar permite utilizatorilor să sară de la pagină la pagină şi în fapt navighează calea lor proprie prin Web pentru a găsi informaţiile pe care ei le cer.

Mărimea exactă a Internetului este greu de apreciat, în oarecare măsură din cauza naturii sale nestructurate. În orice caz, dezvoltarea şi acceptarea Web-ului ca modalitate standard de a utiliza Internetul a condus la un interes fenomenal din partea publicului general. Timp de 10 ani, Internetul a crescut de la o mărime care putea fi măsurată în sute la una care trebuie măsurată în milioane. Orice reţea conectată la Internet poate fi compusă de oriunde din câteva şi mai multe mii de calculatoare. Fiecare din ele pot avea câţiva (sau chiar câteva sute) utilizatori, şi aşa stabilind numărul total de oameni care folosesc Internetul este practic o sarcină imposibilă. Curentul apreciază la peste 50 de milioane de utilizatori, cu rate de creştere de 15% pe lună¹⁴⁷. John Naisbitt argumentează că dacă rata de creştere a curentului continuă neabătută, vor fi peste 300 milioane de utilizatori de Internet în 1999, 750 milioane în 2000 şi 1,5 miliarde în 2001¹⁴⁸. Similar, IBM a estimat că 10% din populaţia lumii va avea acces la Internet în timpul anului 2000: adică, peste 700 milioane de oameni¹⁴⁹. Pentru cei a căror prevedere este corectă, ce este clar este că Internetul va continua să crească în importanţa comunicaţiilor medii, iar potenţialul pentru comerţul electronic va continua să crească.

În loc să încercăm să evaluăm numărul total, multe studii se concentrează acum pe stabilirea datelor demografice ale Internetului; stabilind genul, educaţia, venitul, rasa, ocupaţia şi caracteristicile geografice ale utilizatorilor. Câteva din concluziile generale ale acestor studii indică faptul că bărbaţii sunt opuşi cu femeile, oamenii cu o poziţie socială mai înaltă sunt opuşi grupurilor socio-economice mai scăzute şi caucazienii sunt opuşi altor grupe rasiale, sunt mai potriviţi să fie utilizatori de Internet. In orice caz, aceste date demografice se schimbă de-a lungul timpului¹⁵⁰. În orice caz, chiar dacă curentul demografic se opreşte, profilul caracteristic al utilizatorilor de Web corespunde cu cele mai dorite pieţe străbătute – afluenţă, foarte mult educată, călători frecvenţi care cheltuiesc peste medie pentru recreaţii şi agrement – pe scurt, o piaţă ideală pentru produse turistice asemănătoare¹⁵¹.

În timp ce unele bunuri sunt gândite să se vândă prost online, servicii cum ar fi călătoria, unde produsul este mai puţin tangibil şi clienţii se bazează mai mult pe informaţii, sunt mai potrivite mediului online. Cercetările recente au arătat că produsele turistice sunt dintre cele mai populare produse achiziţionate de-a lungul Web-ului. Jupiter Communications evaluează că peste 800 de milioane de bilete au fost făcute pe Internet în 1997. Deşi, acest curent reprezintă mai puţin de 1% din toate veniturile din turism, în timpul anului 2002 între 6% şi 10% din rezervările de călătorii care reprezintă vânzări peste 8 miliarde dolari, vor proveni din Web¹⁵².

4.3 Conectarea la Internet

Din punct de vedere al utilizatorului, a te conecta la Web este uşor. În multe cazuri, reţelele companiilor lor pot fi deja conectate la Internet şi astfel utilizatorul poate obţine acces de la locurile lor de muncă, simplu, instalând un software favorabil. Acasă, utilizatorul de asemenea are nevoie de un modem şi un cont cu ISP – o companie care oferă accesul la Internet prin conectare telefonică. Pentru furnizor, în orice caz, accesul este mai complicat ca şi cum ar fi o varietate mare de posibilităţi disponibile depinzând de nivelul serviciului pe care ei doresc să ţi le ofere.

Calea de acces convenţională este pentru companii a instala propriul lor Web server. Pentru a face aceasta, ei solicită utilizarea unui calculator relativ puternic, un Web server software special şi o linie telefonică închiriată pentru a conecta permanent server-ul la Internet. Evident, o anumită cantitate de cunoştinţe tehnice este de asemenea cerută pentru a obţine (si păstra!) sistemul complet şi neîntrerupt. Ca atare, această cale de acces este relativ scumpă, dar are avantajele de a avea o adresă Web vandabilă (de exemplu, www.abc-hotels.com) şi putând fi utilizate întregul şir de facilităţi şi trăsăturile tehnologiilor Web pentru a ajuta mărirea site-ului lor Web şi ocuparea în comerţul electronic¹⁵³.

Alternativa este de a închiria spaţii de la ISP şi, în fapt, a împărţi un Web server cu alte companii. În timp ce acesta este în mare măsură ieftin, în fapt limitează eforturile Web la numai expunând static paginile Web cu facilităţile necesare pentru a dezvolta trăsături interactive nu sunt în general disponibile cu această soluţie. Prin adăugare, rezultatul adresei Web este de obicei mult mai puţin atractiv dintr-un anumit punct de vedere. În loc de www.abc-hotels.com, o companie poate avea ceva ca members.aol.com-abc-hotels sau abc-hotels.deman.co.uk, care nu face mult pentru imaginea sa unită. Un eveniment recent care reprezintă un compromis între aceste două extreme poate fi ca o alternativă folositoare. Multe ISP au introdus virtual server; o tehnologie care permite multor companii să împartă acelaşi server, dar în acelaşi timp, apare în exteriorul lumii ca şi cum ei au propriile lor facilităţi. Companiile pot înregistra propria lor adresa Web şi pot de asemenea avea acces la întregul şir de facilităţi ale serveru-ului şi toată fracţia din costul de cumpărare şi menţionând propriul lor echipament.

Având în vedere metoda de a obţine acces la Web, următorul pas este crearea paginilor Web a companiei. După cum s-a discutat, paginile sunt scrise în HTML, care pot fi fiecare scrise manual, sau pot fi produse de o varietate de utilizatori Web editând pachete software. În orice caz, această cale de acces necesită o cantitate importantă de sprijin şi susţinere. Timp considerabil trebuie petrecut îmbunătăţind şi făcând faţă creşterii cantităţilor de informaţii învechite faţă de adăugarea unui nou conţinut site-ului. A pune acest mesaj neterminat, dacă un site are abia 3 pagini care nu sunt posibil de schimbat, un utilizator este improbabil să-l viziteze de mai multe ori – o vizită şi ei vor simţi că ştiu tot domeniul¹⁵⁴.

Această problemă susţinută este considerabilă când tu consideri că tot dar cel mai simplu site conţine sute sau mii de pagini HTML, şi astfel acest volum de informaţii utilizând un manual convenţional de tehnici editate este imposibil¹⁵⁵. Prin adăugare, o mulţime de date de turism sunt particular dinamice. În multe cazuri, datele sunt deja stocate electronic şi în alte sisteme electronice computerizate (ca PMS sau CRS). Tehnologia avansată Web ca CGI scripting poate fi folosită de utilizatorii Web pentru a avea acces automat la informaţii fără a avea nevoie să creeze manual o pagină Web.

4.4 Dificultăţile Internetului

Internetul nu este, totuşi lipsit de probleme. În principal printre acestea este dificultatea pe care utilizatorii o au în găsirea de informaţii concrete. Web-ul oferă un vast, un bogat univers de informaţii: 320 de milioane de pagini sunt recent înregistrate¹⁵⁶. Totuşi, nu este un singur punct de intrare sau un director centralizator de conţinut. Fiecare site este liber să dezvolte propria ierarhie de informaţii. Această formă nestructurată îl face dificil şi derutant, atât pentru începători, cât şi pentru utilizatorii experimentaţi pentru a localiza informaţia pe care o caută. Deşi, dezvoltarea motoarelor de căutare şi a directoarelor de conţinut (ca Altavista şi Yahoo) a făcut căutarea informaţiilor într-un fel mai simplă, este încă uşor să fii distras în timpul căutării. De aceea, de fapt vizitarea unui site de către un client poate fi “cu probleme”. Aşa cum se poate vedea în figura 4.2, fără ca clienţii să-ţi cunoască adresa de Web de înainte, căutarea lor va implica invariabil mai mulţi paşi, timp în care pot fi distraşi de multitudinea diferită de subiecte.

Ca o ironie , cel mai efectiv mod de a face cunoscut un site pare a fi prin publicarea lor prin canalele tradiţionale media ca şi cum ar fi distribuirea publicităţii în broşuri şi cărţi de afaceri¹⁵⁷.

Un alt factor limitativ este viteza. Performanţa Web-ului a devenit atât de “săracă” încât în multe rânduri a fost botezat “World Wide Wait”! Problemele privind viteza au dus la două cauze principale. Prima problemă o constituie creşterea numărului constant de utilizatori de Internet. Pentru că din ce în ce mai mulţi oameni împart aceleaşi resurse, canalele de comunicaţie devin din ce în ce mai aglomerate şi, astfel, nu se mai poate face faţă traficului în creştere. Aglomeraţia înseamnă că durează mai mult ca informaţia să “călătorească” prin Internet.

A doua problemă o constituie faptul că informaţia fiind transportată devine mai “bogată”. În primii ani ai Internetului, doar datele de tip text erau transmise de la computer la computer.


Motor de căutare
Pagina principală


Destinaţia

Pagina principală RTO


Destinaţia

Lista cu locurile de cazare



Destinaţia

Lista cu hotelurile



Hotelul

Pagina principală


Hotelul

Reclama şi ofertele speciale