Vechiul testament



Yüklə 5,81 Mb.
səhifə142/190
tarix31.12.2018
ölçüsü5,81 Mb.
#88673
1   ...   138   139   140   141   142   143   144   145   ...   190

CAPITOLUL 35  
Despre jertfele placute si neplacute lui Dumnezeu. Mangaierea vaduvelor, saracilor si a orfanilor.  

1. Cel care pazeste legea inmulteste jertfele. 


2. Jertfeste jertfa de impacare cel care ia aminte la porunci. 
3. Si cel care multumeste este ca si cel care aduce jertfa faina curata de grau; si cel care face milostenia este ca si cel care jertfeste jertfa de lauda. 
4. Placut este Domnului cand te departezi de rautate si jertfa cu curatenie este cand te desparti de strambatate. 
5. Sa nu te arati in fata Domnului cu mainile goale, ca toate jertfele sunt din porunca legii. 
6. Jertfa dreptului unge jertfelnicul si mirosul ei bun este inaintea Celui Preainalt. 
7. Jertfa barbatului drept este primita si pomenirea ei nu se va uita. 
8. Cu ochi buni slaveste pe Domnul si sa nu imputinezi parga mainilor tale. 
9. Totdeauna cand dai, fii cu fata voioasa si cu bucurie sfinteste zeciuiala. 
10. Da Celui Preainalt, precum ti-a dat El, si da din toata inima din castigul mainilor tale, 
11. Ca Domnul este rasplatitor si cu sapte parti iti va rasplati. 
12. Nu Il cumpara cu daruri, ca nu le va primi. 
13. Nu nadajdui in jertfa nedreapta, ca Domnul este judecator si nu este la El partinire. 
14. Nu va primi Domnul pe cel care asupreste pe sarac, iar rugaciunea celui asuprit o va asculta. 
15. Nu va trece cu vederea rugaciunea sarmanului si nici pe vaduva cand I se va jelui. 
16. Oare nu curg lacrimile vaduvei pe obraz? Strigarea ei asupra celui care i le-a stors va fi auzita. 
17. Cel care slujeste lui Dumnezeu, cu bunavointa va fi primit si rugaciunea lui pana la nori va ajunge. 
18. Rugaciunea celui smerit va patrunde norii si nu se va mangaia pana nu va ajunge acolo. 
19. Si nu se va departa pana ce va lua aminte Cel Preainalt si va face judecata cu dreptate si dreptatea va da-o. 
20. Si Domnul nu va zabovi, nici va indelunga rabdarea peste ei, pana nu va zdrobi mijlocul celor nemilostivi. 
21. Si neamurilor va rasplati cu pedeapsa, pana ce va strica multimea batjocoritorilor si sceptrele nelegiuitilor le va zdrobi; 
22. Pana ce va rasplati omului dupa lucrurile lui si lucrurilor oamenilor dupa gandurile lor; 
23. Pana ce va judeca judecata poporului Sau si-l va veseli cu mila Sa. 
24. Frumoasa este mila in vremea necazului poporului lui, ca norii cei de ploaie in vremea secetei. 

CAPITOLUL 36  
Rugaciunea pentru Israeliti si pentru sfanta cetate cea asuprita de neamurile straine. Lauda femeii celei bune si intelepte.  

1. Miluieste-ne pe noi, Stapane, Dumnezeul tuturor, si cerceteaza-ne! 


2. Trimite frica Ta peste toate neamurile. 
3. Ridica mana Ta peste neamurile cele straine, ca sa vada puterea Ta. 
4. Precum inaintea lor Te-ai sfintit intru noi, asa si inaintea noastra Te mareste intru ei. 
5. Ca sa Te cunoasca pe Tine, precum si noi Te-ai cunoscut; ca nu este Dumnezeu afara de Tine, Doamne. 
6. Innoieste semnele si schimba minunile. 
7. Mareste mina Ta si bratul cel drept. 
8. Desteapta mania Ta si varsa iutimea Ta. 
9. Pierde pe vrajmasi ti distruge pe potrivnic. 
10. Grabeste vremea si-ti adu aminte de juramant, ca sa se povesteasca maririle Tale. 
11. Iutimea focului sa mistuiasca pe cel care a scapat, si cei care asupresc pe poporul Tau sa-si gaseasca pieirea. 
12. Zdrobeste capetele celor intai-statatori ai vrajmasilor care zic: "Nu este nimeni afara de noi!" 
13. Aduna toate neamurile lui Iacov si da-le iar mostenirea, ca la inceput. 
14. Miluieste, Doamne, poporul, care se cheama cu numele Tau si pe Israel, pe care cu intaiul nascut l-ai asemanat. 
15. Milostiveste-Te spre Ierusalim, cetatea sfantului Tau locas, cetatea odihnei Tale. 
16. Umple Sionul de lauda Ta si locasul Tau de slava Ta. 
17. Da marturie lucrurilor Tale celor din inceput si implineste proorocirile facute intru numele Tau. 
18. Da plata celor care Te asteapta pe Tine si da crezamant proorocilor Tai. 
19. Asculta, Doamne, rugaciunea celor care se roaga tie pentru poporul Tau, dupa binecuvantarea lui Aaron, ca sa cunoasca toti cei de pe pamant ca Tu, Doamne, esti Dumnezeul veacurilor". 
20. Pantecele primeste mancare, insa este o bucata mai buna decat alta bucata. 
21. Gatlejul cu gustul alege bucatele vanatului; asa inima cea inteleapta, cuvintele cele mincinoase. 
22. Inima indaratnica aduce mahnire, insa omul cel invatat stie sa stea impotriva ei. 
23. Femeia primeste orice barbat, dar sunt fete mai bune decat altele. 
24. Frumusetea femeii veseleste fata si covarseste toata pofta omului. 
25. De este pe limba ei mila si blandete, atunci barbatul ei este rar intre oameni. 
26. Cel care isi castiga o asemenea femeie are buna agonisita, ajutor dupa sine si stalp de odihna. 
27. Unde nu este gard, se va jefui agoniseala; si unde nu este femeie, acolo este suspin si neoranduiala. 
28. Ca cine va crede talharului celui sprinten, care umbla din cetate in cetate? Asa si omului care n-are cuib si salasluieste oriunde insereaza. 

CAPITOLUL 37  
Sa se deosebeasca prietenii cei adevarati de cei mincinosi si sfetnicii cei drepti de cei fatarnici; despre cumpatare.  

1. Tot prietenul zice: Eu am tinut prietenia cu el; dar el este prieten numai cu numele. 


2. Oare nu este intristare pana la moarte, cand tovarasul si prietenul se fac dusmani? 
3. O, rau gand! De unde te-ai ivit sa acoperi pamantul cu viclesug? 
4. Tovarasul cu prietenul traiesc bine in veselie; iar in vremea necazului se fac potrivnici. 
5. Prietenul adevarat se lupta cu dusmanul si pune mana pe scut in fata potrivnicului. 
6. Sa nu uiti pe prietenul tau, cand este in razboi si sa nu-l uiti intru averile tale. 
7. Tot sfetnicul isi lauda sfatul; ci este cate unul care da sfat cu gandul la interesele lui. 
8. Pazeste-ti sufletul tau de sfetnic si cunoaste intai care este lipsa lui, ca el urmareste interesul lui, 
9. Ca nu cumva sa arunce mreaja asupra ta si sa-ti zica: Buna este calea ta si va sta in preajma ca sa vada ce ti se va intampla. 
10. Nu te sfatui cu cel care te trece cu vederea, si de cel care iti pizmuieste soarta, ascunde-ti sfatul tau; 
11. Nici cu femeia despre potrivnica sa, nici cu cel fricos despre razboi
12. Nici cu negutatorul despre schimb, nici cu cel ce cumpara despre vanzare, 
13. Nici cu cel pizmas despre multumire, nici cu cel nemilostiv despre indurare, 
14. Nici cu cel lenes despre tot lucrul, nici cu sluga cea de casa despre savarsire, nici cu sluga cea lenesa despre multa lucrare. 
15. Despre nimic nu te sfatui cu acestia; ci cu barbatul cel cuvios fii adeseori, pe care il vei cunoaste ca tine poruncile Domnului, 
16. Al carui suflet este ca si sufletul tau si, de vei cadea, il va durea impreuna cu tine. 
17. Sfatul inimii ti-l intareste, ca nu-ti este tie mai credincios altul decat acela. 
18. Ca sufletul omului se obisnuieste uneori a vesti pe om mai mult decat sapte iscoade, care sed in loc inalt ca sa ia seama. 
19. Si intru toate acestea te roaga Celui Preainalt, ca sa indrepteze intru adevar calea ta. 
20. Inceputul a tot lucrul este cuvantul, si inainte de toata fapta este sfatul. 
21. Semnul schimbarii inimii este fata si se arata in patru chipuri: binele si raul, viata si moartea si limba pururea stapaneste pe acestea. 
22. Este cate un om intelept care pe multi invata si sufletului sau ii este fara de folos. 
23. Cel care se arata intelept in cuvinte, urat va fi si se va lipsi de toata hrana, 
24. Ca nu s-a dat lui dar de la Domnul; ca de toata intelepciunea este lipsit. 
25. Dar este cate unul intelept pentru sufletul sau si roadele intelegerii lui sunt crezute. 
26. Barbatul intelept invata pe poporul sau si roadele intelegerii lui raman. 
27. Barbatul intelept se va umple de binecuvantare si-l vor ferici toti cei care il vor vedea. 
28. Viata omului are zile nenumarate si zilele lui Israel sunt nenumarate. 
29. Cel intelept intru poporul sau va mosteni credinta si numele lui in veac va fi viu. 
30. Fiule! In viata ta cerceteaza-ti sufletul tau si vezi ce este rau si nu-i da lui! 
31. Ca nu toate tuturor folosesc si nu tot sufletul intru tot binevoieste. 
32. Nu fi nesatios in nici o desfatare, si nu te apleca la mancaruri multe. 
33. Ca in mancarurile cele multe va fi durere si nesatiul va veni pana la ingretosare. 
34. Pentru nesat multi au pierit; iar cel infranat isi va spori viata. 

CAPITOLUL 38  
Despre vindecarea bolilor; cum trebuie sa fie plangerea pentru morti; despre mestesuguri si lucrarea pamantului. 

1. Cinsteste pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, ca si pe el l-a facut Domnul. 


2. Ca de la Cel Preainalt este leacul si de la rege va lua dar. 
3. Stiinta doctorului va inalta capul lui si inaintea celor mari va fi minunat. 
4. Domnul a zidit din pamant leacurile, si omul intelept nu se va scarbi de ele. 
5. Au nu din lemn s-a indulcit apa, ca sa se cunoasca puterea Lui? 
6. Si El a dat oamenilor stiinta, ca sa Se mareasca intru leacurile Sale cele minunate. 
7. Cu acestea tamaduieste si ridica durerea
8. Spiterul cu acestea va face alifiile. Nu este sfarsit lucrurilor Domnului si pace de la El este peste fata pamantului. 
9. Fiule! In boala ta nu fi nebagator de seama; ci te roaga Domnului si El te va tamadui. 
10. Departeaza pacatul si intinde mainile spre faptele drepte si de tot pacatul curateste inima ta. 
11. Da miros cu buna mireasma si pomenire de faina de grau si junghie jertfe grase, pe cat te ajuta puterile. 
12. Si doctorului da-i loc ca si pe el l-a facut Domnul si sa nu se departeze de la tine, ca si de el ai trebuinta. 
13. Ca este vreme cand si in mainile lui este miros de buna mireasma. 
14. Ca si el se va ruga Domnului, ca sa dea odihna si sanatate spre viata. 
15. Cel care pacatuieste impotriva Ziditorului sau, sa cada in mainile doctorului. 
16. Fiule! Pentru cel mort varsa lacrimi si, ca si cum ai fi patimit grele incercari, incepe plangerea. 
17. Si dupa cuviinta tu acopera trupul lui si nu trece cu vederea inmormantarea lui. 
18. Amara plangere fa si fierbinte tanguire. 
19. Si te jeleste, dupa vrednicia lui, o zi sau doua, pentru a goni clevetirea si te mangaie de intristare. 
20. Ca din intristare vine moarte, si intristarea inimii slabeste virtutea. 
21. Necazul statornic este mai rau decat moartea si o viata impovarata impinge inima la blestem. 
22. Nu da intristarii inima ta, ci o departeaza de ea, aducandu-ti aminte de cele de pe urma. 
23. Si nu uita ca nu este intoarcere pentru cel raposat si acestuia nu vei folosi si tie insuti vei face rau. 
24. Adu-ti aminte de judecata lui, ca asa va fi si a ta; mie ieri, si tie azi. 
25. Cu odihna mortului fa sa inceteze pomenirea lui si te mangaie despre el pentru iesirea duhului lui. 
26. Intelepciunea carturarului pe incet se castiga si cel care nu ia aminte prea mult la grijile vietii se va intelepti. 
27. De ce intelepciune se va umple cel care tine plugul si se faleste cu manuirea boldului, 
28. Care mana boii si-si trece viata cu ei si vorba lui este numai despre vilei? 
29. Tot gandul lui este cum sa intoarca brazda si privegherea lui va fi despre hrana boilor. 
30. La fel este cu orice dulgher si orice zidar, care noaptea si ziua le petrece muncind. 
31. La fel, cel care sapa sapaturi de peceti; gandul lui este cum sa schimbe chipurile. 
32. Inima sa o va sili, ca sa asemene desenul si privegherea lui, ca sa savarseasca lucrul. 
33. Asa mesterul de fier, sezand langa nicovala, se deprinde cu greutatea fierului. 
34. Aburul focului va invartosa carnea lui si cu infierbantarea cuptorului se va lupta. 
35. Sunetul ciocanului umple urechea lui si ochii lui urmaresc asemanarea lucrului planuit. 
36. Inima sa o va pune spre savarsirea lucrurilor si privegherea lui este ca sa le impodobeasca dupa ce le savarseste. 
37. Tot asa olarul, sezand la lucrul sau si invartind cu picioarele sale roata, 
38. Pururea are grija de lucrul sau, ca lucrarea lui sa fie multa. 
39. Cu mainile sale va inchipui lutul si sub picioarele sale va indupleca vartosia lutului. 
40. Inima sa o va da ca sa savarseasca netezirea si privegherea lui ca sa curele cuptorul. 
41. Toti acestia intru mainile lor nadajduiesc si fiecare in mestesugul sau este intelegator. 
42. Fara de acestia nu se zideste cetatea, nici vor locui, nici vor umbla cei din cetate. 
43. Dar la adunare nu vor trece mai sus; si asezamantul judecatii nu este pentru ei, nici vor arata dreptatea si judecata. 
44. Si in pilde nu se vor pricepe. 
45. Ci ei intaresc zidirile veacului si pofta lor este lucrarea mestesugului. 
46. Altfel este cel care isi inchina sufletul sau si cugeta in legea Celui Preainalt. 

CAPITOLUL 39  
Cel intelept cerceteaza cuvintele si faptele celor de demult; datoriile inteleptului. Dumnezeu este laudat intru toate lucrurile Lui.  

1. Intelepciunea tuturor celor de demult o va cerceta inteleptul si in proorocii se va indeletnici. 


2. Graiurile barbatilor celor vestiti le va pazi si va strabate cuvintele cele pline de talc. 
3. Intelesul ascuns al pildelor il va cauta si in tainele proverbelor va patrunde. 
4. In mijlocul celor mari va sluji si inaintea povatuitorilor se va arata. 
5. In pamantul neamurilor straine va umbla, ca el cantareste cele bune si cele rele intre oameni. 
6. Inima sa, de dimineata, o inalta spre Domnul, Cel care l-a facut pe el, si inaintea Celui Preainalt se va ruga. 
7. Va deschide gura sa intru rugaciune si pentru pacatele sale se va ruga. 
8. De va vrea Domnul cel Mare, de duhul intelegerii se va umple. 
9. Atunci ca ploaia va varsa cuvintele intelepciunii sale si in rugaciune se va marturisi Domnului. 
10. El va indrepta sfatul lui si stiinta si intru tainele Domnului va cugeta. 
11. El va arata invatatura dascaliei sale si in legea legaturii cu Domnul se va lauda. 
12. Lauda-vor multi intelepciunea lui; pana in veac nu se va stinge. 
13. Nu va pieri pomenirea lui si numele lui va fi viu in neamurile neamurilor. 
14. Intelepciunea lui o va spune neamurile, si lauda lui o va vesti adunarea. 
15. Cat va trai, nume isi va face mai mult decat o mie; si cand va muri, va spori marirea lui. 
16. Inca cele ce le-am gandit le voi grai si ca luna plina sunt plin de intelegere. 
17. Ascultati-ma pe mine, fiii cei cuviosi, si odrasliti ca trandafirul ce creste langa curgerea apei. 
18. Si ca tamaia bine-mirositi si infloriti floare ca si crinul. 
19. Dati miros si laudati cu cantare, binecuvantati pe Domnul intru toate lucrurile. 
20. Dati slava numelui Lui si va marturisiti intru lauda Lui cu cantarile buzelor si cu alaute, si asa sa ziceti intru marturisire: 
21. Lucrurile Domnului toate sunt foarte bune si toata porunca la vremea sa va fi implinita. 
22. Si nu este pentru ce sa zici: Ce este aceasta? Ca toate la vremea lor se dovedesc de folos. 
23. Prin cuvantul Lui a stat apa ca stogul, si prin graiul gurii Lui adunarile apelor. 
24. Intru porunca Lui toata bunavointa este si nu este cine sa imputineze izbavirea pe care o daruieste. 
25. Toate faptele oamenilor sunt de fata inaintea Lui si nimic nu se poate ascunde de la ochii Lui. Din veac in veac a privit si nimic nu este strain inaintea Lui. 
26. Nu pot zice: Ce este aceasta? Pentru ce este aceasta? Caci toate sunt facute cu un scop. 
27. Binecuvantarea Lui a acoperit pamantul ca un rau si ca un potop a adapat uscatul. 
28. Asa mania Lui o vor mosteni neamurile, precum a facut apele dulci in saratura. 
29. Caile Lui, pentru cei cuviosi, sunt drepte, iar pentru cei fara de lege sunt pline de piedici. 
30. Din inceput cele bune s-au zidit, iar pentru cei pacatosi, cele rele. 
31. Inceputul a toata trebuinta vietii omului este: apa, focul si fierul, sarea si faina de grau, mierea si laptele, sangele strugurelui, untdelemnul si haina. 
32. Acestea toate celor cuviosi intru bunatati vor fi; iar celor pacatosi intru cele rele se vor intoarce. 
33. Sunt vanturi facute ca sa aduca pedeapsa si intru urgia lor au intarit bataile lor. 
34. Si in vremea savarsirii vor varsa urgia si mania Celui care le-a facut o vor linisti. 
35. Focul si grindina, foametea si moartea, toate acestea spre pedepsire sunt facute. 
36. Dintii fiarelor si scorpiile, serpii si sabia razbunatoare sunt ca sa piarda pe cei necredinciosi. 
37. Cand porunceste Domnul, se vor veseli si pe pamant la treburi se vor gati, si in vremurile hotarate nu vor trece peste cuvantul Lui. 
38. Pentru aceea din inceput m-am intarit si am cugetat si in scrisoare am lasat: 
39. Toate lucrurile Domnului bune sunt si tot folosul la vreme il vor da. 
40. Si nu se poate zice: Aceasta este mai rea decat aceea, ca toate la vremea lor se vor adeveri. 
41. Si acum cu toata inima si gura laudati si binecuvantati numele Domnului. 

CAPITOLUL 40  
Indemn spre lauda lui Dumnezeu. Tanguire despre ticalosia oamenilor rai.  

l. Truda mare a fost harazita fiecarui om si jug greu peste fiii lui Adam. 


2. Din ziua iesirii din pantecele mamei lor pana in ziua intoarcerii la mama tuturor. 
3. Gandurile lor, frica inimii, cugetarea asteptarii, toate merg spre ziua mortii! 
4. De la cel ce sade pe scaun cu marire si pana la cel smerit, in pulbere si cenusa, 
5. De la cel ce poarta iachint si cununa si pana la cel ce se imbraca cu panza groasa, 
6. Mania, ravna si tulburarea, zbuciumul si frica mortii, pizma si cearta nu cruta pe nimeni; si in vremea odihnei, intru asternut, somnul noptii gandul lui il impovareaza. 
7. Putin ca o nimica este odihna lui, iar in somn se zbate ca in timpul strajuirii. 
8. Spaimantat de vedeniile inimii sale, si ca si cum ar fi scapat de la fata razboiului, 
9. In clipa cand este sa scape, se desteapta si se minuneaza nevazand nici o primejdie. 
10. Asa este cu toata faptura de la om pana la animal; iar cu pacatosii de sapte ori mai mult. 
11. Adica: moartea si sangele, certurile si sabia, asupririle si foametea, zdrobirile si bataia. 
12. Pentru cei fara de lege s-au zidit acestea toate; si pentru ei s-a facut potopul. 
13. Toate cate sunt din pamant in pamant se intorc, si cele ce sunt din ape in mare se intorc. 
14. Tot darul si strambatatea se vor sterge; iar credinta in veac va sta. 
15. Banii nedreptilor ca raul vor seca si ca trasnetul cel mare in ploaie vor rasuna. 
16. Cel care va deschide mainile sale se va veseli, iar cei care calca legea pana in sfarsit vor pieri. 
17. Semintiile celor nelegiuiti nu vor inmulti ramurile; ci vor fi ca radacinile cele necurate pe piatra vartoasa. 
18. Papura care creste langa apa si langa tarmurile raului, mai inainte de toata buruiana se smulge. 
19. Harul este ca un rai plin de binecuvantari; si milostenia in veac ramane. 
20. Viata celui cumpatat si a celui muncitor se va indulci; si mai mult decat a lor, viata celui care afla comoara. 
21. Fiii si zidirea cetatii intaresc numele; iar mai mult decat amandoua acestea se socoteste femeia fara de prihana. 
22. Vinul si muzica veselesc inima, si mai mult decat amandoua, iubirea intelepciunii. 
23. Fluierul si harpa indulcesc cantarea, si decat amandoua acestea mai mult limba cea dulce. 
24. Darul si frumusetea desfateaza ochiul tau; iar mai mult decat amandoua mai placuta este pajistea verde. 
25. Prietenul si tovarasul la vreme se intalnesc, si mai mult decat amandoi, femeia cu barbatul; 
26. Fratii si ajutorul sunt folositoare la vremea necazului; iar mai mult decat amandoi va izbavi milostenia. 
27. Aurul si argintul intaresc piciorul; si mai mult decat amandoua, sfatul este placut. 
28. Banii si taria inalta inima; si mai mult decat amandoua, frica de Dumnezeu. 
29. Temerii de Domnul nimic nu-i lipseste si cu ea nu mai trebuie alt ajutor. 
30. Frica de Dumnezeu este un rai binecuvantat, si mai mult decat toata marirea, pretul ei. 
31. Fiule! Viata cersetoare sa nu traiesti; mai bine sa mori decat sa ceri. 
32. Omul care cauta la masa straina, viata nu i se socoteste viata. 
33. Va pangari sufletul sau cu mancari straine; iar omul stiutor si invatat se va feri. 
34. In gura celui fara de rusine, dulce va fi cersirea; iar in pantecele lui, ca focul va arde. 

CAPITOLUL 41  
Caror oameni este placuta sau amara moartea; grija de numele bun si de care lucruri sa te rusinezi.  

1. O, moarte! Cat de amara este amintirea ta omului care traieste fericit intru avutiile sale, 


2. Omului lipsit de griji si care sporeste in toate si poate inca manca! 
3. O, moarte, buna este judecata omului celui lipsit si scazut de putere, 
4. Celui cu adanci batraneti si celui care de toate se invaluie si este neincrezator si a pierdut rabdarea. 
5. Nu te teme de judecata mortii; adu-ti aminte de cele dintai ale tale si de cele de apoi. 
6. Aceasta judecata de la Domnul este la tot trupul. 
7. Si pentru ce nu vrei ce place Celui Preainalt? Ori zece, ori o suta, ori o mie de ani, nu este in locuinta mortilor socoteala pentru ani. 
8. Fiii urati se fac fiii pacatosilor si cei care petrec in locasurile nelegiuitilor. 
9. Mostenirea fiilor pacatosilor va pieri si cu samanta lor pururea va fi ocara. 
10. Pe tatal nelegiuit il vor huli fiii, ca pentru el sunt de batjocura. 
11. Vai voua, barbati nelegiuiti care ati parasit legea Dumnezeului celui Preainalt, 
12. Ca de va veti naste, spre blestem va veti naste, si de veti muri, spre osanda va veti osebi. 
13. Toate cate sunt din pamant, in pamant se vor intoarce; asa si cei nelegiuiti, din blestem, in pieire. 
14. Mahnirea oamenilor este pentru trupurile lor; iar numele cel rau al pacatosilor se va stinge. 
15. Ai grija de nume, ca acesta-ti va ramane mai mult decat o mie de comori mari de aur. 
16. Viata cea buna are zilele numarate; iar numele cel bun in veci ramane. 
17. Invatatura cu pace o paziti fiilor! Intelepciunea ascunsa si comoara nestiuta, ce folos este de amandoua? 
18. Mai bun este omul care ascunde nebunia sa, decat omul care ascunde intelepciunea sa. 
19. Drept aceea, rusinati-va de cuvantul meu, ca nu orice rusine este la locul ei; si nu toate tuturor plac cu adevarat. 
20. Rusinati-va de desfranare inaintea tatalui si a mamei si de minciuna inaintea conducatorului si a celui puternic; 
21. De judecator si de domn, pentru pacat; de adunare si de popor, pentru faradelege; 
22. De tovaras si de prieten, pentru strambatate; si de oamenii cu care locuiesti, pentru furtisag; 
23. Si de adevarul lui Dumnezeu si fagaduinta, pentru punerea cotului peste paini ca sa le furi; 
24. De ponosul luarii si al darii si de tacere catre cei care ti se inchina; 
25. De cautarea la femeia desfranata si de intoarcerea fetei de la rudenii; 
26. De luarea partii si a darului si de cautarea la femeia cu barbat; 
27. De cautarea la slujnica ta si de sederea pe asternutul ei; 
28. De prieteni pentru cuvintele cele de imputare, si de a imputa dupa ce vei da. 

CAPITOLUL 42  
Pastrarea tainei; grija de lucrurile casei; fetele fecioare sa se pazeasca; ferirea de tovarasia cu femei.  

l. Tot asa rusinati-va de spunerea vorbelor celor din auzit si de descoperirea cuvintelor celor ascunse. 


2. Si asa vei fi rusinos adevarat si vei afla har inaintea a tot omul. 
3. Iar de acestea sa nu te rusinezi si nu cauta in fata, ca sa graiesti: 
4. De legea Celui Preainalt si de asezamantul Lui si de judecata ca sa indreptezi pe cel nelegiuit; 
5. De socoteli banesti cu prietenul sau cu tovarasul de drum; de dreapta impartire a mostenirii intre rude; 
6. De cumpenile si de masurile cele adevarate si de castigul celor multe si celor putine, 
7. De castigul din vanzare sau cumparare, de multa certarea fiilor tai si de sangeroasa pedepsire a robului tau. 
8. La femeia rea, buna este pecetea, si unde sunt maini multe, incuie. 
9. Orice vei da, cu numar si cu masura da, si ce dai si ce iei, toate scrie-le. 
10. Nu te sfii sa dai invatatura celui fara de minte, celui nebun si celui batran care se cearta cu tinerii; si vei fi cu adevarat invatat si laudat inaintea tuturor celor vii. 
11. Fata ascunsa, priveghere este tatalui si grija ei departeaza somnul de la el, cat este tanara, ca nu cumva sa-i treaca varsta, si dupa ce se marita, sa nu fie urata de barbatul sau; 
12. Cat este fecioara, ca nu cumva sa se pangareasca si in casa parinteasca sa ramaie grea, 
13. Iar cand va fi cu barbatul ei ca nu cumva sa se sminteasca, 
14. Si impreuna locuind cu sotul ei sa nu ramana stearpa. 
15. Cu fata indaratnica intareste paza, ca nu cumva sa te faci bucurie vrajmasilor, 
16. Poveste in cetate si defaimare poporului si inaintea multora sa te rusinezi. 
17. Nu cauta la tot omul pentru frumusete si in mijlocul femeilor nu sedea. 
18. Ca din haina iese molia Si de la femeie rautatea femeii. 
19. Mai buna este rautatea barbatului decat femeia cea facatoare de bine, si decat aceea care face rusine spre batjocura. 
20. Imi voi aduce dar aminte de lucrurile Domnului si cele ce am vazut voi spune cu cuvintele Domnului. 
21. Soarele luminand, peste toate priveste si de marirea Domnului plin este lucrul Lui. 
22. Oare n-a dat Domnul sfintilor ca sa spuna toate minunile Lui, care le-a intarit Domnul Atotstiutorul, ca sa se intareasca intru slava Lui toate? 
23. Adancul si inima le cearca si viclesugurile lor le cunoaste. 
24. Ca a cunoscut Domnul toata stiinta si a cautat la semnul veacului 
25. Vestind cele ce au trecut si cele ce vor veni si descoperind urmele celor ascunse. 
26. Nici un gand nu este nestiut de El si nici un cuvant nu s-a ascuns de El. 
27. Impodobit-a lucrarile intelepciunii Sale, Cel care este mai inainte de veac si in veac. 
28. Nici s-a adaugat, nici s-a imputinat si sfatul nimanui nu i-a trebuit. 
29. Cat sunt de frumoase lucrurile Lui, si, pana la o scanteie, vrednice de a le privi! 
30. Toate acestea traiesc si petrec in veac, in toate trebuintele toate asculta. 
31. Toate sunt pereche, unul impotriva altuia si n-a facut nimic cu scadere. 
32. Una cu alta au intarit cele bune si cine se va satura vazand slava Lui? 

Yüklə 5,81 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   138   139   140   141   142   143   144   145   ...   190




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin