Mult stimate d-le Prim-ministru

Mult stimate D-le Prim-ministru,

Mult stimaţi D-lor Ambasadori ai Italiei, Uniunii Europene şi a Statelor Unite ale Americii,

Dragi prieteni moldoveni şi italieni,
Vă mulţumesc pentru prezenţa Dv. la inaugurarea Casei Regina Pacis, o structură pe care fundaţia noastră a dorit-o în centrul acestei minunate capitale europene, pentru a fi şi mai aproape de bătrânii noştri şi de toţi cei care astăzi aşteaptă o speranţă.

Aceasta, dragii mei prieteni, este Casa tuturor, este casa celor care dăruiesc şi care primesc, celor care au nevoie şi care vor să împartă cu ceilalţi bogăţia sau puţinul pe care-l au.

Această structură ia naştere din angajamentul pe care Fundaţia Regina Pacis şi l-a asumat în Moldova cu mai bine de zece ani în urmă, fiind mereu alături de cei suferinzi, mereu pe marginea străzilor, mereu acolo unde e nevoie de prietenie. În toţi aceşti ani am împărţit pe marginea străzilor Chişinăului peste şapte sute de mii de prânzuri şi am dăruit tot atâtea chilograme de pâine. Gesturi frunoase, dar care, mai ales, au readus zâmbetul pe feţile atâtor oameni, făcându-i să simtă căldură umană a bunătăţii.

Sunt convins, însă, că nu ar trebui să existe săraci! 

Noi am înălţat această Casă pentru a oferi un prânz cald, dar deja am dori s-o închidem, pentru a spune lumii că în Moldova nu mai există săraci. Acesta trebuie să fie ţelul care uneşte, pe lângă credinţa religioasă sau apartenenţa politică, să luptăm împotriva sărăciei! Să facem acest lucru împreună!

Astăzi este o mare zi pentru Italia, pentru că se sărbătoreşte cea de-a 150-ea aniversare de la Unificare; de aceea, Comunitatea italiană a dorit să-şi serbeze ziua cu voi, prietenii moldoveni, şi, mai ales, dăruindu-vă acest dar prin care Vă spunem că Vă suntem alături. În fiecare zi aici vor fi distribuite prânzuri calde şi pâine. Aici bătrânii vor putea veni pentru a-şi spune păsul şi pentru a fi ascultaţi. Aici întotdeauna îi vor aştepta un gest sau un cuvânt de speranţă. Aici, dragii mei prieteni, este inima Italiei, cea a atâtor italieni care, venind în Moldova, au ales să facă ceva pentru voi toţi. Dar aici Vă e alături şi Biserica Catolică care simte că prin caritate trebuie să împărtăşească pe aceste meleaguri ale Moldovei suferinţele poporului.

Toate acestea au fost posibile datorită generozităţii numeroşilor moldoveni şi italieni, care astăzi sunt aici cu noi şi care au înţeles importanţa acestei Case. Unii dintre ei au făcut gesturi măreţe, alţii – gesturi mici, dar nu importă cantitatea acolo unde are valoare inima şi dorinţa de a face bine pentru cei suferinzi.

Mulţumesc tuturor celor care ne-au ajutat!

Mulţumesc şi celor care vor lucra în această Casă, printre care şi Clubul Internaţional al Femeilor din Moldova, voluntarilor şi operatorilor Fundaţiei Regina Pacis.

Îmi închei acest gând adesându-mă Vouă, scumpii mei bătrâni, spunându-vă că vă iubesc, pentru că voi sunteţi pentru mine mama mea şi tatăl meu, şi nu vă voi lăsa niciodată singuri.

Mulţumesc!