Mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus şi specii de Caricion davallianae
Acest tip de habitat nu are corespondent în codificarea română a habitatelor
Cladietum marisci Allorge 1922 ex Zobrist 1935
În cazul unui habitat, starea de conservare este dată de totalitatea factorilor ce acţionează asupra sa şi asupra speciilor tipice şi care îi poate afecta pe termen lung răspândirea, structura şi funcţiile, precum şi supravieţuirea speciilor tipice. Această stare se consideră “favorabilă” atunci când sunt îndeplinite condiţiile după Directiva 92/43/CEE, Comisia Europeană 1992:
arealul natural al habitatului şi suprafeţele pe care le acoperă în cadrul acestui areal sunt stabile sau în creştere;
habitatul are structura şi funcţiile specifice necesare pentru conservarea sa pe termen lung, iar probabilitatea menţinerii acestora în viitorul previzibil este mare;
speciile care îi sunt caracteristice se află într-o stare de conservare favorabilă.
Aşadar, la nivelul fiecărei regiuni biogeografice - în siturile de importanţă comunitară propuse şi chiar în afara acestora -, pentru ca un anumit habitat considerat de importanţă comunitară să aibe o stare de conservare favorabilă, trebuie să fie gospodărit, astfel încât să fie îndeplinite concomitent aceste trei condiţii.
Pentru habitate, descrierea caracteristicilor care indică structura necesară asigurării stării favorabile de conservare se găsește în Anexa 9 - Fișele speciilor și habitatelor.