Mulțumiri 9 Ce conține Planul de management? 9

D.2. Organizarea teritorială a managementului

În cazul siturilor Natura 2000, obiectivul principal de management este cel de menţinere sau refacere a stării de conservare favorabilă a habitatelor şi speciilor de interes comunitar din anexele Directivei Habitate, identificate în cadrul sitului, pentru a contribui la susţinerea diversităţii biologice în regiune, ca suport pentru activitățile economice și pentru asigurarea condițiilor optime de viață.
Anumite suprafețe din cadrul sitului, necesită o atenţie sporită, fiind necesară menținerea habitatului în stare cât mai naturală, uneori chiar prin încurajarea proceselor naturale, cum ar fi, de exemplu, cazul habitatelor de pajiști umede, mlaștini și aninișuri. Altele necesită măsuri speciale de management, uneori asociate cu restricții în utilizarea resurselor naturale.
În baza analizei măsurilor de management, necesare pentru menținerea sau îmbunătățirea stării de conservare a valorilor de biodiversitate, se consideră că este oportună delimitarea unor suprafețe cu măsuri de management similare. Această delimitare are ca scop definirea și indicarea clară a activităților permise în diferitele zone ale ariei protejate și fundamentarea plăților compensatorii, în cazul în care acestea se impun din cauza restricțiilor.
Au fost definite suprafețe cu reguli specifice din punct de vedere al managementului așa cum reiese din harta din Anexa 3 și descrierea de mai jos.
Măsurile de management, respectiv restricțiile pentru fiecare categorie de suprafață sunt stabilite prin Planul operațional și Regulamentul ariei protejate. Măsurile de management definite în acest plan indică necesitatea definirii suprafețelor cu măsuri specifice de management, adică o organizare teritorială a managementului, după cum urmează:

Suprafețe de tip A – suprafețe cu protecție avansată. Nu sunt permise nici un fel de activități. Nu este permis accesul vizitatorilor. Se permit lucrări de refacere dacă este necesar. Aici se încadrează suprafețele cu Pulsatilla patens, mlaștinile și aninișurile.

Suprafețe de tip B – suprafețe cu protecție integrală. Nu se permit activități care au ca scop exploatarea resurselor naturale, doar lucrările de refacere dacă este cazul. Sunt permise activitățile de educație și accesul vizitatorilor. Aici se încadrează Rezervația Făgetul Clujului și zonele cu situri arheologice în cazul cărora lucrările de refacere se vor aproba,în funcție de impactul pe care îl au asupra sitului arheologic. În cazul siturilor arheologice care pe harta din Anexa 3 apar doar sub formă de punct, suprafața care se ia în calcul este cea a sitului propiu zis plus o fâșie de minim 50 m, după Legea 422/2001, actualizată ulterior prin Legea nr. 468/2003, Ordonanţa de Urgenţă nr. 77 din 24 iunie 2009, Legea nr. 261 din 7 iulie 2009, Legea nr. 329 din 5 noiembrie 2009, Ordonanţa de Urgenţă nr. 12 din 9 februarie 2011, Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 și Ordonanţa de Urgenţă nr. 43 din 5 mai 2010 cu modificările şi completările aduse de către: Ordonanţa nr. 13 din 31 ianuarie 2007; Legea nr. 329 din 5 noiembrie 2009; Ordonanţa de Urgenţă nr. 12 din 9 februarie 2011; Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012.

Suprafețe de tip C – suprafețe cu utilizare durabilă a resurselor. Se poate face exploatarea resurselor naturale, dar numai în conformitate cu măsurile din Planul de management, adică având în vedere cu prioritate cerințele de conservare. Aici se încadrează suprafețele din aria protejată care nu sunt de tipul A sau B.

Harta organizării teritoariale a managementului se prezintă în Anexe 3.
În situaţiile în care, pe anumite suprafețe, se impun prin acest plan de management măsuri restrictive ce conduc la pierderi economice, altele decât cele impuse de legislație, aceste zone vor fi cartate şi înregistate, urmând ca, în condiţiile legii, să se solicite acordarea de compensații pentru respectarea prevederilor restrictive din Planul de Management, în funcţie de pierderile estimate conform Legii 49/2011, art 26 cu modificările și completările ulterioare.