Mulţumiri

4.4.4.Modul pseodoadaptiv fără DS

La ora actuală, un sistem adaptiv de variere a avansului în funcţie de cantitatea de material prelevată este foarte costisitor.

Se va prezenta, în două subcapitole separate, două metode (una care utilizează SD şi alta care nu utilizează SD) de a analiza fişierul NC şi de a varia în timp diferiţi parametri, ca avansul sau offsetul, pentru a lua în considerare geometria sculei, a compensa uzurile şi variaţiile termice.

Cea mai simplă metodă de analiză este cea prezentată în continuare, care nu ia în considerare SD, ci numai curbele care alcătuiesc fişierul NC, încercând ca, în urma analizării geometriei acestora, să varieze avansul şi cota pe Z.

În funcţie de rigiditatea sa, dictată de numărul de tăişuri, lungime şi diametru, scula are tendinţa de a freza mai bine radial sau axial. Astfel, un burghiu, care are numai 2 tăişuri, şi deci este puţin rigid, poate fi folosit pentru a freza axial, dar este aproape imposibil de a freza radial cu el, pe când cu o freză care are mai multe tăişuri, este invers.

O primă optimizare este aceea de a varia avansul în funcţie de unghiul de înclinare faţă de planul orizontal şi de numărul de dinţi pe care îi are scula.

De menţionat că acest tip de optimizare îşi găseşte raţiunea doar în ciclurile care sunt destinate degroşării, când maşina unealtă şi scula sunt supuse unor regimuri care depind de rigiditatea lor. Acest tip de optimizare duce la reduceri semnificative de timp, de 50..500%, deoarece în ciclurile de degroşare se folosesc scule foarte rigide, care favorizează frezările radiale, în detrimentul celor axiale, cu un factor de 3:1 ... 5:1. Deci, folosind un avans diferit (mai mare) la frezarea radială faţă de cea axială, scula şi MU pot fi încărcate eficient. Cum la reperele uzuale frezările axiale ocupă un timp de cca 20%, rezultă că, folosindu-se acelaşi avans, impus de frezarea axială, MU lucrează 80% din timp cu un avans de 3..5 ori mai mic, fiind deci posibilă o optimizare de 240% ... 400% !

Compensarea uzurii se poate face analizând câtă cantitate de fişier NC a fost frezată în fiecare moment, definind un coeficient procentual care reduce avansul după fiecare (spre exemplu) metru de material prelucrat.

Autorul utilizează valori de 0.98...0.999 ale coeficientului de micşorare care se aplică multiplicativ valorii avansului pe metru de material frezat.

La compensarea uzurii se poate vorbi şi de o compensare posibilă în direcţia Z, de circa 0.001...0.01 mm/m. Este posibilă doar pe direcţia Z, deoarece în momentul generării fişierului NC, compensări spaţiale de uzură nu se mai pot face, din cauza complexităţii calculelor implicate.

Se consideră discuţia despre compensarea dilataţiilor termice doar una pur academică, ea nefiind practic operabilă, din cauza mult prea multor factori de care depinde. Aceşti parametri, ca starea termică a maşinii, sculei, lichidului, mediului, variaţiile în timp ale acestor parametri, duc la necunoscute şi complexităţi mult prea mari pentru a fi analizate şi compensate cu precizie.

Î

Figura 6.52 Fişiere de degroşare cu pilotarea inteligentă a avansului, în funcţie de de tipul mişcării axială sau radială (roşu mişcării axiale) (TechnoCAM V2.0)

n figura 6.21 se pot observa câteva aspecte discutate în acest subcapitol şi cantitatea relativ scăzută a mişcărilor axiale în comparaţie cu cele radiale.