Muntele vrăjit expunere premergătoare

'mpudicus, dar a cărui miasma amintea de moarte. Căci era absolut

•dent ca impudicus raspîndea o duhoare cadaverica atunci cînd, din

1 lui în forma de clopot, se prelingea lichidul vîscos, verzui şi balos

are erau plini sporii. Dar ignoranţii atribuie acestei ciuperci, pîna în

zilele noastre, virtuţi afrodiziace.

Ei iată ceva care fusese puţin cam mult pentru doamne, găsi procu-rul Paravant care, datorita sprijinului moral dat de propaganda con­silierului aulic, rămăsese sa înfrunte aici topirea zăpezilor. De altfel, proceda asemenea doamnei Stohr care se ţinea dîrza şi dovedea tărie de caracter, înfruntînd toate ispitele unei plecări nesăbuite, şi care declarase la masa ca doctorul Krokowski fusese puţin cam „obscur" cu ciuperca lui clasica. Da, chiar „obscur" spusese nefericita, dezonorîndu-şi boala cu asemenea enorme şi boacăne greşeli de cultura. Dar Hans Castorp era surprins mai ales de faptul ca Joachim făcuse aluzie la doctorul Krokowski şi la botanica lui; căci, la urma urmei, ei vorbeau tot atît de puţin despre analist ca şi despre persoana doamnei Chauchat sau despre Marusia - nu discutau despre el, adică preferau sâ-i dispreţuiască în tăcere şi activitatea şi existenţa — dar de data aceasta Joachim rostise numele asistentului pe un ton morocănos, adică pastrînd aceeaşi proasta dispoziţie cu care spusese mai înainte ca nu se va resemna sa aştepte florile luncilor. Bunul Joachim părea ca-şi pierde, puţin cîte puţin, echilibrul sufletesc; glasul îi tremura din cauza exasperării şi nu mai adea deloc dovada de aceeaşi blîndeţe şi de acelaşi spirit chibzuit de uata. Ii lipsea oare mireasma de portocale? Sau îl împingea la aceasta deznădejde acea şarlatanie care era cifra Gaffky? Nu mai ^u ea oare să se pună de acord cu el însuşi şi sa hotărască daca va mai P a toamna sau daca nu cumva încerca sa cada în greşeala între-Pnnzînd o călătorie? . _T ^rea"tate, mai era ceva care întreţinea tremuratura iritata din glasul