Da - se referă la exterminarea evreilor din teritoriile aflate în acea perioadă sub autoritatea guvernului Antonescu, indiferent dacă acestea fac parte în prezent din alte state (Bucovina de Nord, Basarabia, Transnistria) sau se află în graniţele actuale ale României.
Da - se referă la exterminarea evreilor din teritoriile aflate în acea perioadă sub autoritatea guvernului Antonescu, indiferent dacă acestea fac parte în prezent din alte state (Bucovina de Nord, Basarabia, Transnistria) sau se află în graniţele actuale ale României.
C:\Users\MM\Desktop\Problema evreiasca in stenogramele Consiliului de Ministri.doc
Caracteristici:
exterminarea nu a constat numai în acţiuni sistematice de ucidere, ci, mai ales, din deportări în condiţii care au dus la exterminare;
Politica românească în “chestiunea evreiască” a fost independentă de politica Germaniei ; Ion Antonescu, când şi-a dat seama că războiul este aproape pierdut, a decis sistarea deportărilor din sudul Transilvaniei şi din Vechiul Regat şi chiar începerea unor repatrieri din Transnistria.
1940- 1941- anul de ocupaţie rusească
1940- 1941- anul de ocupaţie rusească
Informaţiile care ne sugerează că evreii au fost reprezentanţii regimului comunist în teritoriu sunt false, voit exagerate ;
dimpotrivă, evreii, ca şi restul populaţiei, au suferit consecinţele nefaste ale totalitarismului comunist: unele din principalele lor mijloace de a-şi câştiga existenţa- comerţul particular şi micile ateliere meşteşugăreşti- au fost anihilate.
De asemenea, dintre liderii comunişti care conduceau Basarabia în 1940-1941, 505 erau români şi numai 69 erau evrei. “În primul Soviet (Parlament) al Republicii Moldoveneşti creată în Basarabia despărţită de România, au fost “aleşi” 443 români, 212 ruşi, 96 ucrainieni şi numai 14 evrei.” (Alex Mihai Stoenescu: “Armata, mareşalul şi evreii”- Yed. RAO Intern. Publish. Co. Bucureşti, 1998, p.115)
Mareşalul Ion Antonescu şi-a dat iniţial acordul pentru deportarea evreilor din Banat, Transilvania de sud şi Vechiul Regat în lagărele naziste din Polonia. Ulterior, a revenit asupra deciziei şi a refuzat să transpună în practică această măsură. Prin aceasta el a salvat viaţa a sute de mii de evrei.
Mareşalul Ion Antonescu şi-a dat iniţial acordul pentru deportarea evreilor din Banat, Transilvania de sud şi Vechiul Regat în lagărele naziste din Polonia. Ulterior, a revenit asupra deciziei şi a refuzat să transpună în practică această măsură. Prin aceasta el a salvat viaţa a sute de mii de evrei.
Explicaţia: Deciziile au fost luate în perioade diferite. Deciziile care au dus la exterminare au fost luate în prima fază a războiului, când mareşalul Antonescu era ferm convins de invincibilitatea Reich-ului nazist, incluzându-se şi pe sine ca aliat al “Marelui Reich”. Decizia de încetare a Holocaustului a fost luată în perioada când se întrevedea pericolul pierderii războiului. (dovezi: stenogramele Consiliului de Miniştri din acea perioadă)
Faptele şi documentele dovedesc gradul de independenţă al politicii româneşti în chestiunea evreiască.
Este Antonescu un criminal sau un salvator?! A ucide este şi rămâne o crimă, a nu ucide este ceva normal şi de aceea nu este un merit. Decide!
Rezultatul politicii lui a fost un dezastru pentru România:
Rezultatul politicii lui a fost un dezastru pentru România:
1. Pierderi foarte mari de oameni pe frontul de răsărit;
2. Petrolul şi alte materii prime livrate Germaniei la preţuri de nimic (şi acelea rămase neachitate);
3. ocupaţia sovietică ulterioară;
4. despăgubirile de război ce au trebuit plătite.
A avut alternativă: avea promisiunea recăpătării teritoriilor din răsărit folosind în acest scop doar petrolul şi alte materii prime de care avea nevoie maşina de război germană. (Memoriile de război ale gen. Franz Halder, şef de stat major, cu privire la Consfătuirea de la Marele Cartier General din 17.03.1941, ţinută în prezenţa lui Hitler)
Poporul evreu respinge tendinţa de învinovăţire colectivă.
Poporul evreu respinge tendinţa de învinovăţire colectivă.
Instituirea titlului de “Drept între popoare” pentru neevreii care, riscându-şi propria viaţă, au salvat vieţile unor evrei în perioada Holocaustului, demonstrează şi subliniază responsabilitatea individuală pentru tot ceea ce faci, în bine şi rău.
Responsabilitatea aparţine mareşalului Antonescu, guvernului pe care l-a condus, autorităţilor civile şi militare şi unor indivizi care au participat direct la aplicarea politicii de exterminarea evreilor în timpul celui de al II-lea război mondial.
a. Citat din Ion Antonescu:
a. Citat din Ion Antonescu:
1941, aprilie, 6 Şedinţa Consiliului de Miniştri
[…]Dl. gen. Ion Antonescu, conducătorul statului:
[…] va trebui să inspirăm românilor ura împotriva duşmanilor naţiei. Aşa am crescut eu, cu ură împotriva turcilor, jidanilor şi ungurilor. Sentimentul acesta de ură împotriva duşmanilor patriei trebuie împins până la ultima extremitate. Îmi iau această răspundere[…] (stenogramele Consiliului de Miniştri)
Cine l-a”crescut”, l-a educat, cu această ură care a prins şi a dat un rod atât de bogat în viitorul mareşal? În mod cert părinţii, bunicii, învăţătorii şi alţi “educatori” au avut rolul lor. Dar şi societatea, mentalitatea colectivă a acestei societăţi, constituie un factor important, adeseori determinant, în educarea fiecărei generaţii de înaintaşi.
Cine l-a”crescut”, l-a educat, cu această ură care a prins şi a dat un rod atât de bogat în viitorul mareşal? În mod cert părinţii, bunicii, învăţătorii şi alţi “educatori” au avut rolul lor. Dar şi societatea, mentalitatea colectivă a acestei societăţi, constituie un factor important, adeseori determinant, în educarea fiecărei generaţii de înaintaşi.
Trebuie să facem apel la trecutul îndepărtat, în care strămoşii tuturor etniilor se afla în stadiul de homo tribus. Tribul şi oamenii ce îl alcătuiau vedeau lumea ca pe un câmp de bătălie, luptau să-şi menţină propriul teritoriu pentru a supravieţui. Aşa au apărut frica de necunoscut, frica de străin, marcarea teritoriului, agresivitatea.
b. poporul evreu este un popor apărut în antichitate care a ajuns azi să reprezinte o identitate care a supravieţuit erei precreştine.
b. poporul evreu este un popor apărut în antichitate care a ajuns azi să reprezinte o identitate care a supravieţuit erei precreştine.
Rămaşi fără teritoriu, ca urmare a răscoalelor împotriva imperiului roman, răspândiţi între celelalte popoare , evreii au traversat spaţiul creştinătăţii, ca şi pe cel al islamului, păstrându-şi identitatea!
c. În orice societate, fiecare om se confruntă cu celălalt, Aceasta poate fi sursa unor posibile conflicte. Din acestea se nasc sentimente de invidie şi ură între indivizi. La nivelul fiecărui individ în parte, acesta ştie cine i-a făcut rău, şi reacţia lui se îndreaptă către acesta, dar o mulţime de oameni nu ştie cine i-a făcut rău, cine a făcut-o să sufere. Iar cei care conduc grupul, caută să dirijeze nemulţumirile spre “alţii”.
Istoria are nenumărate exemple în care vinovaţi pentru calamităţi naturale sau pentru apariţia unor epidemii (ciumă, holeră) au fost “vrăjitoarele” sau “evreii”.
d. De ce evreii? Pentru că erau cei mai la îndemână şi îndeplineau toate condiţile: peste tot unde se găseau, evreii erau un grup minoritar, diferit de majoritari prin religie, îmbrăcăminte, obiceiuri. Practicau profesii rămase libere, neocupate de autohtoni: meşteşugari, comercianţi, într-un cuvânt erau “străinii”, erau “necunoscutul”.
d. De ce evreii? Pentru că erau cei mai la îndemână şi îndeplineau toate condiţile: peste tot unde se găseau, evreii erau un grup minoritar, diferit de majoritari prin religie, îmbrăcăminte, obiceiuri. Practicau profesii rămase libere, neocupate de autohtoni: meşteşugari, comercianţi, într-un cuvânt erau “străinii”, erau “necunoscutul”.
Iată factorii care au dus la naşterea de prejudecăţi (judecată înainte de a judeca).
Mai sunt de menţionat tensiunile inerente care apar în orice relaţie de vânzare- cumpărare. Contactul dintre evreu şi neevreu se reducea la întâlnirea de la târg, din piaţă, din micul atelier sau magazin. În rest, acţiona desconsiderarea pentru tot ce este “altfel”; acest tip de gândire avea succes mai ales la categoriile de oameni ce n-au reuşit pe scara socială: “eu sunt un nimeni, dar nu sunt evreu”.
e. “Evreii sunt vinovaţie de deicid”(uciderea fiului lui Dumnezeu).
e. “Evreii sunt vinovaţie de deicid”(uciderea fiului lui Dumnezeu).
FALS! În timpul lui Isus, când Israelul făcea parte din Imperiul roman, 70% dintre evrei trăiau în afara Israelului şi nu aveau cum să îl cunoască pe Isus!
Cei 30% care trăiau în Israel, nu trăiau cu toţii în Ierusalim!
Nu poate fi învinovăţit colectiv pentru deicid un întreg popor, când 70% din acesta nici nu trăia în Israel în epoca respectivă şi cu siguranţă, ceilalţi 30 % nu au fost martori, cu toţii, la evenimentul respectiv!
Se uită că:
- evreii au fost cei care l-au întâmpinat cu osanale pe Isus la intrarea în Ierusalim, în Duminica Floriilor;
-apostolii care au împărţit învăţătura lui Isus erau evrei.
f. la sfârşitul secolului XIX, se dezvoltă concepţia despre rase; apare astfel, mitul despre o rasă ariană, superioară celorlalte rase umane; sunt identificaţi ca aparţinând acestei rase ariene indivizii înalţi, blonzi, cu piele de culoare deschisă şi ochi albaştri.
f. la sfârşitul secolului XIX, se dezvoltă concepţia despre rase; apare astfel, mitul despre o rasă ariană, superioară celorlalte rase umane; sunt identificaţi ca aparţinând acestei rase ariene indivizii înalţi, blonzi, cu piele de culoare deschisă şi ochi albaştri.
Cine se declară arieni? Germanii. Dar toţi germanii corespund caracteristicilor mai sus menţionate? Nu. Dacă
privim fotografiile unor conducători nazişti precum
Hitler ş.a. vedem că nu sunt nici blonzi, nici cu
ochii albaştri.
Conform aceleiaşi teorii despre rasele umane,
există şi o rasă inferioară, “rasa semită”. Dacă ne uităm la diversitatea chipurilor de evrei din diferite zone ale lumii, putem foarte uşor că evreii nu sunt o “rasă”. De aici, însă, apare şi termenul de antisemitism, care exprimă ura împotriva evreilor, Așa se ajunge la rasism, apoi la exterminarea pe bază de criterii rasiale.
g. Care este situaţia în prezent?
g. Care este situaţia în prezent?
Antisemitismul există şi în prezent, fiind folosit în special în scopuri politice.
Mulţi îşi exprimă mirarea că există antisemitism şi în ţări în care nu mai sunt evrei.
- Este un mod de gândire eronat, pentru că de fapt, nu evreii (ce fac, sau ce nu fac evreii) sunt vinovaţi de apariţia antisemitismului.
De ce, totuşi, există antisemitism?
Pentru că este o ideologie care “explică” totul într-un mod accesibil tuturor: evreii sunt sursa a tot ce e rău. Care ar fi soluţia?- “Dispariţia evreilor.”
În Polonia înainte de război erau peste 3 milioane de evrei, acum mai sunt vreo 5000. Au dispărut din Polonia sărăcia și săracii, hoţii, beţivii?
În România au mai rămas acum în jur de 7000 de evrei din peste 750 000 câţi erau înainte de război. Prin plecarea evreilor au au devenit românii mai bogaţi, funcţionează mai bine justiţia?
- este un scriitor român, autorul unui număr mare de cărţi de despre cel de-al doilea război mondial.
A luptat în cel de-al doilea război mondial. În anul 1965 a obţinut titlul ştiinţific de doctor în istoria doctrinelor economice. A publicat o serie de cărţi, dintre care 12 pe tema Holocaustului, care au fost traduse în limbile germană, maghiară, italiană, portugheză şi engleză.
La data de 23 august 2004, colonelul în retragere Oliver Lustig din Ministerul Apărării Naţionale a fost înaintat la gradul de general-maior (cu 1 stea) în retragere.
A fost decorat cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Cavaler (2007), împreună cu alţi trei supravieţuitori ai Holocaustului.
Heinrich Luitpold Himmler
Heinrich Luitpold Himmler
(7 oct. 1900- 23 mai 1945)
a fost comandantul SS-ului German şi unul dintre
cei mai puternici oameni din Germania Nazistă,
fiind al doilea ca putere, dupa Adolf Hitler, în ierarhia
nazistă. El controla SS-ul şi Gestapo. Era unul din fondatorii
lagărilor de concentrare naziste şi unul dintre ofiţerii însărcinaţi cu conducerea
acestora; Himmler a avut responsabilitatea finală pentru anihilarea a milioane
deoameni consideraţi că nu merită să traiască. Înainte sa moară, Himmler a
fost suspectat ca ar fi complotat împotriva lui Adolf Hitler, Himmler oferind
să capituleze Germania în faţa Aliaţilor cu condiţia ca acesta să nu fie anchetat
ca un lider nazist. În octombrie 1945, Himmler s-a sinucis administrându-şi
cianură în momentul în care a fost capturat de către armata britanică, după ce
Germania pierduse al doilea război mondial. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Heinrich_Himmler)
călău prin vocaţie, organiza asasinatele din pasiune şi calcul;
călău prin vocaţie, organiza asasinatele din pasiune şi calcul;
Nu-i plăcea să se afişeze în public, să facă paradă de ranguri, titluri şi bogăţiile jefuite;
Îşi privea subordonaţii cu ochi ficşi, acoperiţi de lentilele pince-nez-ului, şi le ordona –în timp ce-şi mângâia mustăcioara- locul, proporţiile şi ritmul exterminărilor.
Nu avea nici 30 de ani când, în 1929, s-a cocoţat în vârful SS-ului; în 1927, SS-ul cuprindea abia 280 membri, în 1929 numărul lor crescuse la 52000. A făcut din SS cea mai monstruoasă instituţie de teroare, un aparat de ucidere cu zeci şi zeci de ramificaţii, dispunând de o armată de ucigaşi ce ajunsese la câteva sute de mii. La baza SS-ului a pus două principii: selecţia rasială şi supunerea oarbă. Cel necredincios- fie numai cu gândul-, dispărea din lumea celor vii.
,
“Călău- şef” peste o armată de călăi, Himmler îşi asumase mai multe funcţii: Reichsführer SS, şef al Gestapo-ului, ministru de interne, Reichsletter al partidului nazist, comandant- şef al grupului de armate Vistula…, dar funcţia lui cea mai de temut pentru care toţi tremurau în faţa lui era “ochii, urechile şi biciul” lui Hitler.
“Călău- şef” peste o armată de călăi, Himmler îşi asumase mai multe funcţii: Reichsführer SS, şef al Gestapo-ului, ministru de interne, Reichsletter al partidului nazist, comandant- şef al grupului de armate Vistula…, dar funcţia lui cea mai de temut pentru care toţi tremurau în faţa lui era “ochii, urechile şi biciul” lui Hitler.
Întocmea dosare despre toţi şi despre toate. Cine cu icne se întâlneşte, când, unde şi ce vorbeşte. Cine ce slăbiciuni avea, ce aventuri extraconjugale a avut, cui îi plac banii, cui jocurile de noroc, cui femeile. Cu aceste dosare, Himmler ţesea intrigi, şantaja, teroriza, stăpânea.
Marea lui pasiune, pe lângă treburile poliţieneşti, era apărarea “purităţii sângelui”. A conceput SS-ul ca “un centru de iradiere a rasei pure”. O fată, pentru a se putea căsători cu un simplu SS-ist, trebuia să îşi dovedească ascendenţa sa ariană până în 18oo, iar ca să devină soţie de ofiţer, până în 1750.
Numărul criminalilor de război care şi-au mânjit
Numărul criminalilor de război care şi-au mânjit
mâinile şi conştiinţa cu sângele a milioane de evrei
nevinovaţi este extrem de mare. Pe “cea mai de sus”
treaptă a josniciei şi mârşăviei stă Adolf Eichmann,
locotenent –colonelul în SS, fostul şef al secţiei IV.B.4,
însărcinat cu “rezolvarea definitivă” a problemei evreieşti,
A acţionat cu atâta convingere şi însufleţire, încât la
apropierea prăbuşirii Reich-ului, când toţi încercau să îşi ascundă
sări zâmbind în mormânt, cu satisfacţia că am pe conştiinţă 5
milioane de evrei”.
Medicul –şef al lagărului Birkenau- Auschwitz.
Medicul –şef al lagărului Birkenau- Auschwitz.
Nu există nicio fotografie a acestui criminal, nu a fost prins şi judecat; dar era singurul călău cunoscut de toţi cei peste 4 milioane de Häftling-i exterminaţi la Birkenau- Auschwitz, de toţi supravieţuitorii acestui lagăr.
Proaspăt- sosiţii în lagăr erau aliniaţi pe peron, căpitanul SS dr. Mengele, era cel care le hotăra, printr-un deget, soarta. Aproximativ 2/3 din aceştia erau exterminaţi în câteva ore. Cine şi câţi anume trebuia să meargă de pe peron direct în camerele de gazare stabilea de cele mai multe ori-indiferent câte trenuri soseau într-o zi sau într-o noapte- unul şi acelaşi: căpitanul SS dr. Josef Mengele.
Înalt, zvelt, prestant, venea de fiecare dată să selecţioneze pus la punct ca pentru o ceremonie: prospăt bărbierit, uniforma călcată impecabil, cizmele lustruite lună. Meticulos, niciodată grăbit, fredona o melodie şi, aproape zâmbind, indica, mişcând abia perceptibil arătătorul de la mâna dreaptă, cine să iasă din rând, din viaţă.
Gardienele din lagărele de concentrare;
Gardienele din lagărele de concentrare;
Când fostele prostituate, vagaboande, slujnice alungate din case pentru furt, cu copii abandonaţi în parcuri, bucătărese dovedite a fi hoaţe de meserie se vedeau îmbrăcate pentru prima oară în uniforma gri- verzuie, impecabil călcată, simţeau brusc cum în venele lor zvâcneşte “sângele pur arian”.
Pentru trecutul lor murdar, pentru tot ce-au ratat, pentru toate umilinţele pe care le-au îndurat trebuiau să plătească deţinutele din lagăr.
Sadismul şi ferocitatea unui SS-ist nu puteau egala cruzimea unei Aufseherinen- gardiana. SS-istul care bătea un Häftling pentru a-şi domoli furia, după 20-40 minute obosea şi se calma. O gardiană nu cunoştea nicio limită. Nu putea trece pe lângă o deţinută să n-o înjure, să n-o izbească, să n-o umilească, să nu-i pricinuiască o durere.
Au rămas în analele crimelor naziste: gardiene precum Dorothea Binz (Rawensbrück) şi Marie Mandel (Birkenau- Auschwitz).
Primordialitatea sângelui pur, a sângelui nordic, de arian;
Primordialitatea sângelui pur, a sângelui nordic, de arian;
Superioritatea rasei germanice, rasă de stăpâni, singura capabilă să degenereze supraoameni;
Menirea acestei rase de a-şi impune voinţa, legile ei, suboamenilor, degeneraţilor din rase corcite, inferioare.
Spunându-le că sunt prototipul rasei superioare, menită să domine Europa, naziştii, înregimentaţi în sute de divizii, au pornit să calce în picioare tot ce era curat, nobil şi măreţ, dar aparţinea altor popoare, considerate inferioare.
“ Noi vrem, declara Hitler, să selecţionăm o pătură de stăpâni noi, străini de morala milei, o pătură care va fi conştientă că, pe baza apartenenţei sale la rasa superioară, are dreptul să stăpânească şi va şti să-şi instaureze şi să-şi menţină fără şovăială dominaţia asupra masei largi.”
SS-iştii au adunat, au provocat toate suferinţele care l-au încercat pe om de-a lungul timpurilor şi le-au prăvălit peste deţinuţi, zdrobindu-le trupurile, strivindu-le sufletele. Toate erau insuportabile. Şi totuşi, una din ele s-a detaşat. Numele ei, Hunger. Foame.
SS-iştii au adunat, au provocat toate suferinţele care l-au încercat pe om de-a lungul timpurilor şi le-au prăvălit peste deţinuţi, zdrobindu-le trupurile, strivindu-le sufletele. Toate erau insuportabile. Şi totuşi, una din ele s-a detaşat. Numele ei, Hunger. Foame.
Setea, oricât de chinuitoare, ţi-o puteai astâmpăra când ploua. Foamea, niciodată.
Bătăile erau cumplite, exista totuşi o limită, după care deţinutul leşina şi nu mai simţea nimic. Dar foamea era permanentă.
Umilinţa- dusă de SS-işti până dincolo de orice extremă - era greu, aproape imposibil de suportat. Mulţi şi-au pus capăt zilelor agăţându-se de sârma ghimpată prin care trecea curent de înaltă tensiune pentru că nu mai puteau suporta umilinţele.
Şi totuşi, noaptea, în somn, uitam umilinţa, unii se visau din nou liberi. Foamea, însă, nu înceta nici noaptea. Ne durea atât de tare, încât ne trezeam plângând în plină noapte.
Şi totuşi, noaptea, în somn, uitam umilinţa, unii se visau din nou liberi. Foamea, însă, nu înceta nici noaptea. Ne durea atât de tare, încât ne trezeam plângând în plină noapte.
Era o foame care îţi anihila raţiunea, te desprindea de speţa umană, te transforma în fiară: când o coloană de Häftling-i trecând pe lângă o clădire în care erau cazaţi SS-işti, zăreau nişte coji de cartofi aruncate la gunoi, se năpusteau asupra locului, sfidând orice pericol. Oricât de turbat lovea Kapo cu bâta lui noduroasă, ordinea nu se putea restabili până nu terminau de scotocit întreaga grămadă de gunoi.
Au murit de foame cu miile în toate lagărele de concentrare. De la înfiinţare şi până la prăbuşirea lor.Şi încă o noapte şi o zi după aceea… Pentru că, odată eliberaţi, deţinuţii s-au năpustit asupra magaziei de alimentea SS-iştilor. Au început să mănânce cu o lăcomie feroce. Nu mai aveau răbdare să mestece. Mulţi dintre ei, chinuiţi de crampe de o violenţă insuportabilă, până să vină Crucea Roşie, n-au mai fost în viaţă.
“O mie cincizeci şi doi de Häftling-i, tineri între 14 şi 20 de
“O mie cincizeci şi doi de Häftling-i, tineri între 14 şi 20 de
ani, stăm aliniaţi în rânduri de câte cinci, pe platoul din faţa
barăcii nr.21 din lagărul E. Stăm dezbrăcaţi în pielea goală, în
poziţie de drepţi. În faţa noastră, căpitanul SS dr. Mengele şi
suita sa. Începe selecţionarea pentru crematoriu. Din noi au
dispărut amintiri, gânduri, dorinţe. N-a mai rămas decât frica
de moarte.
Sunt cel mai slab şi mai mic de statură din rând. Dacă
rândul era selecţionat, ei vor pieri numai din cauza mea.
Dacă luau un altul, mai în puteri şi un pic mai înalt, ar fi fost
în afara primejdiei. Eu n-am vrust să stau cu ei, pornisem spre cei
la fel de slăbiţi ca mine. Dar ei nu m-au lăsat. M-au adus înapoi.
Dintre toate lagărele de concentrare naziste, cel mai cumplit a fost KZ- Birkenau. Din zecile de lagăre aparţinând de Birkenau, în 1944, iadul l-a reprezentat lagărul E, Zigeunerlager, lagărul pentru ţigani.
Dintre toate lagărele de concentrare naziste, cel mai cumplit a fost KZ- Birkenau. Din zecile de lagăre aparţinând de Birkenau, în 1944, iadul l-a reprezentat lagărul E, Zigeunerlager, lagărul pentru ţigani.
200.000 de ţigani au căzut victimă nazismului, aproape 23.000 au fost duşi în lagărul E. În 1944, când evreii deportaţi din Ungaria au ajuns în lagărul E, mai erau în viaţă doar câteva mii de ţigani.
Într-o noapte din vara anului 1944,toţi rromii care mai erau în viaţă au fost gazaţi şi arşi de-a valma, copii, tineri, femei, bărbaţi.
N-a mai rămas nici un rrom, dar lagărului E i s-a spus în continuare Zigeunerlager, lagăr pentru ţigani.
Pe 25 aprilie se comemorează Ziua Holocaustului. Şi în acest an fostul lagăr de concentrare de la Auschwitz a fost populat de cei ce nu vor să uite. Peste 8.000 de tineri evrei din toată lumea au fost prezenţi în fostul lagăr de concentrare, de unde au pornit un marş cunoscut sub numele “Marşul celor Vii”, marş ce s-a desfăşurat pe distanţa de 3 km, distanţa între lagărul Auschwitz şi satul Birkenau.
Pe 25 aprilie se comemorează Ziua Holocaustului. Şi în acest an fostul lagăr de concentrare de la Auschwitz a fost populat de cei ce nu vor să uite. Peste 8.000 de tineri evrei din toată lumea au fost prezenţi în fostul lagăr de concentrare, de unde au pornit un marş cunoscut sub numele “Marşul celor Vii”, marş ce s-a desfăşurat pe distanţa de 3 km, distanţa între lagărul Auschwitz şi satul Birkenau.
Asociaţia Evreilor din România victime ale Holocaustului, HOLOCAUST: Tinerii întreabă, Supravieţuitorii răspund, Editura AERVH, Bucureşti, 2007
Asociaţia Evreilor din România victime ale Holocaustului, HOLOCAUST: Tinerii întreabă, Supravieţuitorii răspund, Editura AERVH, Bucureşti, 2007
