În loc de argument

Dalboşeţ – Studiu monografic Icoana Budescu Bu

ÎN LOC DE ARGUMENT

Din Globu Craiovei, sat al Crainei Bănăţene, am venit, acum 50 de ani, în Dalboşeţ. Localitatea mi s-a părut frumoasă şi bine aşezată la poalele vârfului Blidaru.

Impresia mi-a fost întărită de meleagurile sale domoale, sclipitoare ca nişte diamante în dimineţile cu rouă şi uşor ruginii în lumina crepusculară a asfinţiturilor.

Satul cu culmile munţilor Almăjului, cu colinele sale dezmierdate, parcă, de clipocitul cristalin al pâraielor ce le străbate şi de susurul stins al Nerei, cu frumoasa-i luncă, m-au făcut să gândesc că alcătuirea sa vădeşte un soi de înţelepciune geologică, un gest inspirat al Naturii.

Meşteri zidari, dulgheri, olari bătrâni ca vremurile au clădit aici case frumoase, trainice, care să dureze veacuri şi pe care privindu-le încerci un sentimente de siguranţă şi ocrotire.

Aici noaptea se lasă brusc, văile dealurile golindu-se de orice imagine diurnă. Ziua se face tot aşa de repede, fără să mai apuce a-i trezi pe dalboşeni, pentru că ei sunt obişnuiţi să se scoale devreme, odată cu zorile, pentru a începe treburile zilnice.

Femeile, cu o măiestrie demnă de admiraţie, şi-au împodobit hainele şi lucrurile din casă cu minunate modele inspirate de splendoarea florilor din fâneţe şi livezi.

Atunci când nevoile au cerut-o, dalboşenii cu arma-n mână şi-au apărat glia strămoşească de toţi cei care au atentat la libertatea şi înfăptuirile lor.

În faţa istoriei sale zbuciumate şi a oamenilor, în faţa naturii şi frumuseţii acestui plai românesc, numit Dalboşeţ, mă aplec cu smerenie şi-i închin acest studiu monografic, în semn de recunoştinţă pentru realizările pe care le-am obţinut în cei 40 de ani de activitate ca profesoară de geografie şi istorie a şcolii.

Îndelungata activitate desfăşurată, contribuţia adusă la înălţarea spirituală a satului şi faptul că m-am căsătorit aici, mă îndreptăţesc să mă consider o dalboşeană perfect asimilată, o fiică a satului.

Prin întocmirea monografiei Dalboşeţului am dorit să ofer un mijloc de cunoaştere a istoriei şi modului de viaţă ale înaintaşilor, cu obiceiurile şi tradiţiile lor. Lucrarea a fost concepută într-o manieră care să fie accesibilă unui cerc cât mai larg de cititori.

În redarea condiţiilor fizico-geografice, a istoriei, a aspectelor legate de evoluţia populaţiei şi a aşezării, s-au folosit datele referitoare la satul Dalboşeţ, apărute în diverse lucrări de specialitate şi care sunt menţionate în tabelul bibliografic, precum şi informaţiile primite de la unii locuitori ai satului, cărora le aduc calde mulţumiri.

Ideea fundamentală ce se desprinde este aceea că în contextul istoric la care se referă monografia, lupta almăjenilor a îmbrăcat cele mai diverse forme: de la confruntări violente, până la înfiinţarea de formaţii cultural-artistice care să întreţină vie flacăra românismului şi interesul pentru limba şi tradiţiile poporului nostru, pentru libertate şi unitate naţională, emancipare socială şi pentru menţinerea fiinţei şi identităţii noastre naţionale.

Datorită faptului că nici un autor nu s-a referit strict la istoricul satului nostru şi pentru că arhivele Primăriei şi Companiei militare Dalboşeţ au ars în anii 1849 şi 1918, am întâmpinat greutăţi în elaborarea acestui studiu.

Puţinele documente existente la Arhivele Statului – Filiala Caransebeş, privitoare la perioada anilor 1773-1872, sunt redactate în limba germană-gotică şi nu au putut fi folosite din lipsa unui traducător.

Mulţumesc pe această cale învăţătorilor Vasile Popovici din Pătaş şi Gheorghe Rancu din Şopotu Vechi pentru materialele puse cu generozitate la dispoziţie, precum şi profesoarei Viorica Burcaş din Anina, pentru traducerile făcute.

Evident, nimic nu este perfect, totul poate fi îmbunătăţit şi completat. Rămâne ca o aspiraţie a anilor ce vor urma ca acest lucru să devină realitate, pe măsură ce se vor descoperi noi documente şi vor apărea noi fapte de viaţă demne de consemnat.

AUTOAREA

CAPITOLUL I

Poziţia şi localizarea geografică

a) Poziţia matematică

Din punct de vedere al poziţiei matematice, comuna Dalboşeţ este aşezată la intersecţia meridianului de 22˚ 35’, longitudine estică cu paralela de 45˚ 50’ latitudine nordică.

Cele două coordonate geografice străbat comuna prin următoarele puncte: Culmea Năsovăţ, Tâlva Blidaru şi Dealul Popova de către paralela de 44˚50’ latitudine nordică, iar prin Sâul Jâviţa, Tâlva Blidaru, Culmea Sicheviţa şi Culmea Nucului, de către meridianul de 22˚ 35’ longitudine estică.

b) Poziţia fizico-geografică

În ceea ce priveşte încadrarea în una din unităţile fizico-geografice ale ţării, teritoriul comunei Dalboşeţ se desfăşoară în partea centrală a Depresiunii Almăj şi pe versanţii nord-vestici ai Munţilor Almăjului (fig. 1).

Aşezarea geografică în depresiunea amintită imprimă trăsături caracteristice pentru aproape toţi componenţii mediului natural, dar mai ales pentru relief, care se prezintă în trepte ce cad de la sud spre nord, cu văi adânci ale căror versanţi prezintă numeroase organisme torenţiale (ogaşe).

Cea mai mare altitudine se întâlneşte în vârful Blidaru, unde atinge 899m, urmând ca în lunca Nerei să ajungă la 210 m.

Localitatea Dalboşeţ este aşezată în partea nord-estică a comunei, pe terasa a II-a râului Nera şi pe conul de dejecţie format de pârâul Valea Satului şi este adăpostită din trei părţi de unităţile mai ridicate din jur: Dealul Mare în partea estică, culmile munţilor Almăjului la sud, dealul Osoina la vest, iar spre nord şi nord-vest clădirile se revarsă larg pe podul terasei.

Satul Şopotu Vechi, aflat la 4 km de Dalboşeţ, îşi are vatra aşezată în cea mai mare parte în lunca râului Şopot, precum şi pe terasa a III-a a râului Nera.

Vetrele satelor Reşiţa Mică, Bârz, Boiniţă, Prislop şi Boina iniţial au fost situate în lungul văilor cu acelaşi nume, cu timpul însă prin extinderea lor au ajuns până pe interfluvii.

P
Figura 1

e valea pârâului Reşiţa şi pe terasa a III-a a râului Nera, la o distanţă de 2 până la 3 km se află răspândite sălaşele care intră în componenţa satului Reşiţa Mică.

În continuare pe versanţii dealurilor Băleuţ şi Dâlma se înşiruie sălaşele satului Prislop.

Spre vest şi sud-vest de satul Dalboşeţ, pe valea Bârzului, într-o zonă deluroasă se află satul cu acelaşi nume, situat în zona de luncă şi pe coastele dealurilor Bârz şi Şăst.

Ultima aşezare din partea sud-vestică a comunei este satul Boina, răspândit în valea râului Boina şi pe versanţii văii, la circa 12 km de reşedinţa de comună.

În valea Boiniţei şi pe culmile ce o străjuiesc se află satul Boiniţa la distanţă de 10 km de Dalboşeţ.

Localităţile Bârz, Boina, Boiniţa, Prislop şi Reşiţa Mică au fost declarate sate în urma recensământului populaţiei şi gospodăriilor din anul 1956, până la această dată evoluând sub formă de cătune aparţinătoare localităţii Dalboşeţ. De fapt, acestea sunt mai vechi ca aşezări omeneşti, ele provenind din grupările de sălaşe existente încă pe vremea dacilor ca urmare a unor factori istorici şi economici, factori care au concurat la apariţia şi menţinerea lor până astăzi în Depresiunea Almăjului.

Limitele comunei sunt în general sinuoase pe laturile estică şi vestică, iar la nord şi sud, sunt clare.

Limita nordică urmăreşte cursul râului Nera pe o lungime de 13,7 km şi se desfăşoară pe o direcţie NE-SV. Prin această limită teritoriul comunei Dalboşeţ este separat de cel al satelor Moceriş şi Lăpuşnicu Mare.

Limita vestică porneşte de la valea Nerei, urcă culmea Găvojdiei pe o direcţie NV-SE, trece apoi prin vârful Cornului (793 m) după care urmăreşte pe o porţiune restrânsă, izvoarele pârâului Seleslui. Din acest punct limita urcă în vârzul Bârzului, se prelungeşte pe o direcţie NV-SE până la Tâlva Nucului, după care coboară pe direcţia NE-SV până la valea Oreaviţa.

Dincolo de această limită se află comuna Şopotu Nou.

Limita estică urmăreşte de la sud spre nord interfluviul Dealul Viilor, ce porneşte de la valea Nerei şi urcă până la Poiana Gruia pe un traseu NV-SE, după care limita coboară pe dealul Lepcinei pe o direcţie N-S până în Valea Şopotului. De aici limita o formează cursul acestui râu până la zona de confluenţă (întâlnirea) a Şopotului Lung cu Şopotul Scurt. Limita urmează apoi traseul pârâului Şopotul Lung până la izvoarele acestuia sub Cioaca Brazilor (834 m) după care se prelungeşte pe Culmea Ciucariu Polesnic. De aici limita coboară pe un afluent al pârâului Izvorul Lung, având o direcţie NE-SV până la confluenţa cu Valea Oraviţa. Limita estică separă domeniul muntos al comunei Dalboşeţ de cel al comunei Bănia şi Berzasca.

Limita sudică este marcată de pârâul Oreaviţa ce limitează hotarele comunei de cele ale localităţilor Berzasca, Ravensca şi Sicheviţa.

c) Poziţia economico-geografică

Comuna Dalboşeţ, ca şi întreaga depresiune Almăj, cu specificul său economic: creşterea animalelor, pomicultura şi cultivarea plantelor, este situată între două zone industriale.

La nord se află zona industrială Anina-Reşiţa, reprezentată de industria metalurgiei feroase, industria construcţiei de maşini şi prelucrarea metalelor, precum şi industria extragerii huilei şi a confecţiilor.

La sud în Defileul Dunării de la Moldova Nouă până la Orşova şi Porţile de Fier sunt prezente industria de prelucrare a minereurilor complexe şi cuprifere de la Moldova Nouă, industria construcţiilor navale de la Orşova, complexul hidro-energetic şi de navigaţie Porţile de Fier şi exploatările forestiere de pe culmile montane înconjurătoare.

d) Poziţia politico-administrativă

Sub aspect politic-administrativ, localitatea Dalboşeţ are statutul de comună de gradul al II-lea, în alcătuirea căreia intră satele Dalboşeţ, Şopotu-Vechi, Reşiţa Mică, Boina, Boiniţa, Prislop şi Bârz.

Comuna Dalboşeţ este situată în partea sudică a judeţului Caraş-Severin, ocupând o suprafaţă de 8622 km² (1.02% din suprafaţa judeţului) şi numără o populaţie de 2190 locuitori.

Faţă de municipiul Reşiţa, reşedinţa judeţului, şi de oraşele din jur care exercită influenţă asupra populaţiei şi activităţii economice, comuna Dalboşeţ se află situată la distanţe de până la 180km: la 80km distanţa de Reşiţa, 60km de oraşul Oraviţa, 50km de Iablaniţa, 97km de oraşul Orşova, 38km de oraşul Anina, 70km de staţiunea Băile Herculane, 59km de oraşul Moldova Nouă şi 175 km de oraşul Timişoara.

Deşi comuna Dalboşeţ se află în depresiunea Almăj, depresiune bine individualizată ca unitate naturală, are legături cu regiunile limitrofe pe şosele şi drumuri, unele datând din timpuri străvechi.

Ca şi celelalte aşezări situate aici, satul Dalboşeţ nu este legat de căi ferate, legătura cu celălalte aşezări şi circulaţia mărfurilor se face pe căi rutiere. Cea mai apropiată staţie de cale ferată este Anina la 38km, dar traficul de mărfuri se efectuează prin staţia CFR Iablaniţa, iar cel de călători prin staţia Băile-Herculane, situate pe magistrala CFR Bucureşti-Timişoara.

Prin drumul judeţean DJ 571 B (modernizat pe tronsonul Bozovici-Şopotu Nou) se face legătura spre Moldova Nouă; cel mai apropiat port fluvial şi spre localitatea Bozovici, cea mai importantă aşezare din Depresiunea Almăjului, de unde drumul naţional DN 57B face legătura cu drumul european E70 (Bucureşti-Timişoara-Stamora-Moraviţa) şi DN57 (Reşiţa-Oraviţa-Moldova Veche).

Între satele componente ale comunei şi cele învecinate, legăturile se realizează pe artera principală DJ 571 B, precum şi pe drumurile comunale modernizate în totalitate, cât şi prin drumurile de câmp şi poteci.

Aşezarea geografică a comunei Dalboşeţ în Depresiunea intramontană Almăj, imprimă economiei un pronunţat specific agrar: creşterea animalelor, pomicultura şi cultura plantelor, iar aşezarea economică permite locuitorilor deplasări permanente sau sezoniere pentru muncă, aprovizionarea cu unele mărfuri industriale şi posibilităţi de desfacere a surplusului de produse agricole, precum şi satisfacerea unor nevoi de cultură (oraşele Reşiţa şi Timişoara).