N. Steinhardt Jurnalul fericirii trei soluţii testament politic Pentru a

Noiembrie 1960

Sosim la Gherla deşălaţi, spetiţi; amorţiţi; înţepeniţi. De unde coborini se pot zări căsuţe şi uliţe. Zi de toamnă tîrzie, rece, ploioasă. Călcăm în bălţi de apă şi noroi. După nesfîrşita călătorie în vagonul-dubă ticsit, aerul şi burniţa ne fericesc.

In loc de o maşină-dubă ne aşteaptă nişte camioane obişnuite. Suntem ghemuiţi, înghesuiţi în poziţii nefireşti, absurde, ca nenorociţii de pe garrotte din ilustraţiile lui Goya. şi acoperiţi cu prelate.

Pe drum. săltînd puţin prelatele, apar clipiri de străzi desfundate, felinare, oameni zoriţi. Serviete, găleţi, basmale. Apoi o clădire pătrată, înaltă, în care sunt lumini; închisoarea. Proporţiile clădirii şi luminile produc o stranie senzaţie îmbietoare. Moment de nebunie: amintirea unei sosiri la Braşov, la hotelul Coroana, odată seara, spre toamnă, cu mama. Căldura din hol. Mirosul de fripturi dinspre restaurant. Un băiat se repede să ia geamantanele. Uşa turnantă. Zîmbete în jur.

Suntem primiţi cu bîte şi toroipane.

- (Prieteni dragi, de vreţi să vă pregătiţi pentru viaţă şi să nu aveţi surprize, bune sunt studiile, bună e ingineria şi mai bună meseria -brăţară de aur -, bune-s tehnica dentară şi sudura, bune sunt limbile străine şi biblioteconomia, dar după cum cea mai rapidă cale pentru a înţelege ce se întîmplă astăzi este a studia sfîrşitul imperiului roman -Montesquieu, Gibbon, Mommsen, Ferrero, dar mai ales Rostovţev — tot aşa cea mai sigură metodă pentru a evita surprizele în viaţă şi a le putea face faţă cu oarecare calm, cea mai temeinică pregătire este studiul Calvarului şi al Golgotei. Asta e şcoala practică şi tehnică, asta e adevărata şcoală profesională a meseriei de om în lume.)

— De vreme ce individul nu are putere decît asupra limbajului că nu poate ieşi din el şi comunica decît prin el — zice Brice Parain — ce poate face? N-are încotro, trebuie să vorbească.

Prin cuvinte se afirmă adevărul, prin cuvinte se pot aduce liniştea şi fericirea.

Acţiunile nu sunt şi ele decît tot cuvinte, căci pot servi numai la afirmarea adevărului.

Două precizări :

a) Să ai ce spune. De aceea vorbesc rar oamenii care gîndesc şi simt. Şi reciproca: ..Să taci! Greu lucru cînd n-ai nimic de spus!" (Michel Corvin).

b) Cuvintele să fie convertibile, ca moneta-hîrtie. Pentru cuvinte convertibilitatea e în fapte, nu în aur.