N. Steinhardt Jurnalul fericirii trei soluţii testament politic Pentru a

Chamfort: Există prostii bine îmbrăcate, aşa cum există dobitoci foarte dichisiţi.

- Poate fi o asceză blinda şi degajată, tară nici o legătură cu puritanismul bosumflat?

265

Despre Sf. Francisc: „Surîdea lumii şi nu profita de ea."

Infrinarea nu presupune simţăminte de ură şi silă la adresa vieţii. Greşit gîndesc duşmanii creştinismului - ori şi adepţii săi - că nu se cere altceva decît să urăşti păcatul şi răul. Creştinismul nu poate fi rezumat printr-o formulă negativă şi de ură, chiar dacă negaţia şi ura au în vedere pe ale diavolului.

Nu-i creştină, dar ştie ce spune autoarea acestor rînduri fundamentale: „Dacă nu iubim viaţa pe seama noastră şi prin alţii, zadarnic încercăm pe orice cale ar fi s-o justificăm." (Simone de Beauvoir).

Şi Hegel: „A-l iubi pe Dumnezeu e tot una cu a te simţi cufundat în totalitatea vieţii."

1964

Cred aşa: că dacă din închisoare pleci şi de pe urma suferinţei te alegi cu dorinţe de răzbunare şi cu sentimente de acreală, închisoarea şi suferinţele au fost de haram. Iar dacă rezultatul e un complex de linişte şi înţelegere şi de scîrbă faţă de orice silnicie şi şmecherie, înseamnă că suferinţele şi închisoarea au fost spre folos şi ţin de căile nepătrunse pe care-i place Domnului a umbla.

Puterea de a iubi, la ieşirea din închisoare, trebuie să fi crescut în proporţii de necrezut.

Balzac: dragostea care nu creşte zi de zi este o patimă netrebnică.

Desigur că n-am suferit încă de ajuns pentru ca să am acele îngăduitoare maniere şi acea tandreţă neclintită pe care le obţinem numai după ciunte înşelătorii şi reiterate călcări în picioare.

De şmecheri şi canalii distanţarea se realizează prin nepăsare şi refuzul de a-i întîlni pe terenul lor. întocmească, de vor, proces-verbal de carenţă. Duelul presupune oarecare egalitate.

- Preoţii şi cărţile de evlavie îi dojenesc pe oameni că disproporţionează cele trei elemente constitutive ale rugăciunii (slăvire, mulţumiri, cerinţe) în favoarea celui din urmă - cel egoist.

Şi au dreptate. (Reducem rugăciunea la un cerşit). Dar atîta vreme cit în ritualul liturghiei şi al ienugiilor refrenele de bază vor fi „Doamne miluieşte" şi „Dă Doamne", dojanele vor părea formale şi vor veni în contrazicere cu simpla constatare asupra căreia nu degeaba stăruie teologii mai noi că omul vede în Hristos în primul rînd pe Cel căruia i se poate adresa pentru a cere ajutor şi sprijin împotriva ispitelor, suferinţii, singurătăţii.

266

— Catarii, creatori ai unei atît de rafinate culturi, iubiţi de oameni de calitate ca Denis de Rougemont ori Rene Nelli, aureolaţi de înfrîngere, mister şi martiriu, generatori ai unor devotamente incomparabile, in contrast atît de acut cu brutalul Simon de Montfort şi îndîrjiţii dominicani, susţineau totuşi tuciuri spăimîntătoare.

Credeau că numărul sufletelor a fost statornicit la Facere o dată pentru totdeauna. Numărul lor, aşadar, nu putea creşte. Ceilalţi, oamenii în supranumăr (comparaţia ar fi: nemembrii ori neoamenii de partid) nu au suflet, sunt pură materie, aparţin numai lumii materiale, massa damnata.

Concepţie aristocratică, fireşte; dar prezumţioasă (i se substituie lui Hristos în calitatea Sa de Judecător) şi, lucru grav, lipsită de mărinimie.

Cu drăguţii de martori ai lui Iehova care cred că la una sută patruzeci şi patru mii se reduce numărul celor mîntuiţi (şi recoltaţi fireşte printre studenţii Bibliei) se aseamănă prin urmare bunii şi nobilii catari.

..Desigur că nu faptele iţi vor ailttce cerurile, dar credinţa ţi faptele merg laolaltă şi-ţi unnca'ă pas cu pas ori, de nu, nu credem ce spunem, şi doar credem ca avem credinţă. "

Tersteegen, Wegder Jf'alirheit

- Sf. Apostol Pavel mereu stăruie: nu prin fapte ci prin credinţă ne mîntuim.