N. Steinhardt Jurnalul fericirii trei soluţii testament politic Pentru a

- Cele patru tipuri recunoscute de pedagogul german Kiinecke apar invariabil şi în puşcării: Cezar (închide fereastra! Nu folosiţi tineta după ora nouă!), Vedeta, Văicărilă (sau Vreau la mămica) şi Păcală (decît să treacă neluat în seamă, mai bine o face pe tontul şi paiaţa).

BUGHI MAMBO RAG

... ajungînd să susţin că şi gramatica lui Panini n u poate fi înţeleasă decît aplicîndu-i-se metodele cele mai moderne: structuralismul lingvistic ' şi logica formulă... Titulescu, în ciuda purtărilor lui de monarh, era şi tare copilăros: se juca neîncetat cu trenuri electrice din care a\>ea plină casa... continuăm să expunem azi sistemul general al plantelor după Linne, am ajuns la încrengătura... iar pe dinele lui Samuel Vemon uitasem a vă spune că-I chema Dingo... Ştiti cumva numele vasului lui Ahah din Moby Dick?... cu P, începe cu un P... Logica aristotelică nu e de nici un folos, ne trebuie o logică analogică... şi făcută din lemn de ba/sa. . zice cardinalul, înjurînd de mama focului în vreme ce •mtşvhfliuii o întinseseră de mult... ştiinţă care poartă numele de ticrojatograiuclrie... drept în capul lui milady de Winter...

180

Bucureşti, septembrie 1964

Părintele Mina mi-a spus şi repetat numele preotului la care urmează să mă prezint dacă ies din închisoare. Numele acestui preot, în ziua eliberării, îl uitasem.

Deîndată după sosirea în Bucureşti, şi-n tot timpul luptei mele cu ploşniţele (două deparazitări n-au avut rezultate şi insectele nu s-au dat bătute - annis suspectis pugiia\>enuit deinde victi se dediderunt⁴⁵ - decît în faţa verdelui de Paris, substanţă cu numele plin de farmec şi otravă ca-n Florile răului) mă chinui să-mi reamintesc.

L-am rugat pe naşul meu să-mi găsească un preot, oriunde, şi să procedăm fără amînare. V. este însă prins şi el de mii de griji şi încurcături, ştiu că mă pot bizui pe el, dar văd că va trebui să aştept şi sunt nerăbdător. Totul a mers atît de bine acolo, de ce n-ar merge şi aici? E nevoie să mă zbat.

.Mariana V. se bucură mult afiînd de botezul meu. A scăpat de arestare şi proces numai ca prin urechile acului. A fost anchetată şi ea, reţinută trei zile - şi a dovedit că nu degeaba e fiica unui foarte mare avocat şi unui foarte deştept om. (Recunoaşte că a citit Pădurea interzisă şi afirmă că imediat după aceea i-a dat foc: din declaraţia aceasta nu iese.) îi arăt Marianei cum stau lucrurile cu mine. Deîndată îmi-propune să mă recomande preotului de la Schitul Dărvari, duhovnicul ei.

Schitul Dărvari e" o bisericuţă de vis, în mijlocul unei grădini de roman semănătorist, şi e un fost metoc atonit. Trecusem de multe ori cu jind pe lîngă Schit şi făcusem odată învierea acolo cu tanti Viorica. Locul nu poate să nu atragă prin graţia, micimea, liniştea lui tupilată. Fascinosum.

Primesc aşadar fără a mai sta pe gînduri propunerea Marianei, şi văd şi în sugestia aceasta un fel de minune, un „rapel", o chemare a trecutului şi o împlinire a sa. Decid a mă duce să-1 văd pe preot a doua zi. Cum îl cheamă? George Teodorescu, zice Mariana. îmi aduc aminte că acesta era numele pe care mi-1 dase părintele Mina.

Preotul mă primeşte fără a-mi pune multe întrebări şi-mi fixează data de 12 Septembrie. La 14, ziua Crucii, mă va împărtăşi.

Sunt miruit într-o Sîmbătă după-amiază, de faţă fiind, pe lîngă preot şi dascăl, naşii (V. a venit cu soţia lui, Rodica), Mariana cu soţul ei, inginerul I. Pete. şi Paul Sim. Ceremonie scurtă. La ieşire: mireazma gradinei şi cerul unei zile regeşti de Septembrie.

Soţii V. trebuie să „fugă" neîntîrziat după treburi şi angarale (sunt într-o situaţie cu atît mai complicată cu cît ea a fost silită să divorţeze ca să-şi poată ţine copiii în şcoli iar „recăsătoria" întîmpină subtilele împotriviri ale birocraţiei şi unor judecători conştiincioşi). Mariana ,->i

181

Sorin mă poftesc la un ceai unde - lihnit - sunt răsfăţat cu bunătăţi de post. Mariana ne-a făcut, tatei şi mie, următoarele versuri:

. A mes anus

Siv O se ar et Ni col as

Statistique perplexe A vrai dive ii ne s 'eu trouve Pas tant, dans le monde, qui soient Dedaigneux de gros qui proinent Amoureux de ce qu ils croient A vrai dire ii ne s 'en trouve A peine que deux ou trois, Chevaliers de 1 'impossible Melancoliqit.es de la lot Potir tont dire, ne sied-il gttere? De se mettre en chăsse de joie, •

Car le monde du possiblc Redoute ce genre d 'cinai⁴⁶.

Tata rîde. Nu cinci, zece să fi făcut, şi merita.

- Hazardul.

Ateii fac mare caz de el.

Dar nimic, în lume, nu-1 confirmă, nici extraordinara multiplicitate şi specializare a organelor şi nici precisele interconexiuni ale funcţionării lor. Aceasta ca izvor al puterii de asamblare.

Ca declanşator de evenimente: mă întreb dacă acţionează numai din întîmplare, cum s-ar zice. Hazardul are şi el facultatea lui selectivă şi, vorba lui Bernanos, nu oricui i se întîmplă orice.

Scriitorii o ştiu prea bine, toţi. Auerbach, în Mimesis: abia iese cavalerul rătăcitor din castelul lui şi a dat la o fugă de cal de o prea frumoasă şi nobilă fecioară ţinută în lanţuri de un tiran. La fel şi la Jean Genet: nici n-a apucat bine să plece de-acasă, că i-a şi ieşit în cale un marinar blond. Merge Father Brown să se plimbe'? Misterioasa crimă are loc la primul colţ, ori la al doilea. Als ob am exercita o atracţie magnetică pentru anumite sorturi de evenimente, ar avea şi organismul nostru psiho-somatic în totalitatea lui puterea lui selectivă globală întocmai ca şi celulele care-1 compun, am circula pe nevăzute orbite preferenţiale. Nu toţi mezonii pi o iau la dreapta.

- Dacă lumea n-ar fi decît întîmplare - ba şi întîmplare întâmplătoare - dacă homo sapiens n-ar fi decît un produs datorat unui hazard cu totul

182

şi cu totul improbabil, de ce există talente înnăscute? Cum de ştie natura să confecţioneze piunci anume pregătiţi pentru anumite îndeletniciri sau instrumente făurite de societatea omenească? De unde ştiau celulele (şi, tot atît de bine, neuronii) farului Mozart că există pian şi clavecin şi cum de erau programate pentru o treabă despre care nu aveau cum să deţină informaţii? (Prin Leopold Mozart? Dar atunci cum rămîne cu numeroşii muzicieni ai căror părinţi nu au avut nici o legătură cu muzica?) Şi de ce e dotată fiecare specie nu numai cu altă constituţie fizică, dar şi cu alt caracter, atît de specific fiecăreia, atît de nuanţat altul decît al celorlalte'?

— „Poruncă nouă dau vouă, zice Domnul, să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v'am iubit pe voi, aşa voi unul pe altul să vă iubiţi." (Ioan 13, 34).

Obişnuita formulă „iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi" este înlocuită, pentru că Domnul ştie că nu toţi oamenii se iubesc pe ei înşişi. Sunt unii, supăraţi şi bosumflaţi, care nici pe alţii şi nici pe ei nu se iubesc.

Domnul, prevăzător, nu ia drept punct de referinţă dragostea de sine - care poate lipsi -, ci dovedita lui dragoste - dovedită cu sînge, chin şi moarte — faţă de oameni, singura specie la care egoismul poate fi înfrînt de invidie şi rîcă.

BUGHI MAMBO RAG

... //; tabloul lui Szathmaiy, bunicul meu, colonelul Blavemberg, e lingă domnitorul Carol, sunt amîndoi călări în seara bătăliei de la Plevna... Osman Paşa umbla nebun după Români, să nu se predea Ruşilor... MĂ, TU FACI MUHAIA DE MINE, MĂ, BANDITULE, LAS' CĂ ŞTIU, IA SPUNE CE VORBEAŢI VOI ACOLO... Pe căţea o chema Molda... Da, Smetana îi zice Vltava... Aia e de Martinii... Ca Sf. Martin din Tours... De la Poitiers e Pictavinul... Granchester, Granda Castra adică... Şi Lytton Stiacfiev si John Maynard Kevnes, amîndoi, erau rivali... Numai drumurile au fost de ei, pe cînd Grecii... îl căuta cu disperare pe domnitor, care pe urmă i-a lăsat spada şi 1-a primit atît de frumos... La Bucureşti a privit defilarea de la o fereastră a hotelului Imperial, în faţa Palatului... în Grecia, da, la Coi fu... A ucis-o Luchieni. un anarhist... Monumentul Reformei, la Geneva, nu-i deloc urît... Şi pe Sădi Carnot... Declaraţia de război pe care a înmînat-o tatăl meu lui Burian nu era scrisă de Emil Porumbarii... L-am cunoscut bine pe Beldie, Ideea Europeană a fost o publicaţie interesantă... Era mare gastronom: masa nu o lua toată la acelaşi restaurant, ci fiecare fel acolo unde se gătea mai rafinat, lua bunăoară aperitivul la Rîşiumtnu

183

si Babeş, peştele la Iordache, friptura la Unchiul în Buzeşti, desertul la Capsa... MĂ, CE COMPLOTAŢI VOI ACOLO, MĂ, TUFACIMUHAL4 DE MINE, MĂ BANDITULE...

— Mai tîrziu, cînd citesc A I ombre de la croix, îmi dau seama că am trăit copilăria mea toată - Pantelimon, Clucereasa, strada Armenească - sub această umbră. încă nu ştiam că aveam nu să fug de umbra crucii, de chemarea ei şi a clopotelor, ci să am parte de o altă soluţie: a mă aşeza la picioarele ei şi a o îmbrăţişa.

Fascinaţia mă luase de mînă demult şi mă domesticise. Iar greutatea maldărului de păcate de care mă despovăram- greutate îndelung rămasă imponderabilă şi brusc gravitaţionată la închisoare (tremendum) - îmi era cel mai valabil bilet de liber acces.