N. Steinhardt Jurnalul fericirii trei soluţii testament politic Pentru a

Septembrie-noiembrie 1964, Fundeni

Toamnă caldă, regească. Singurul anotimp - de obicei scurt — în care Bucureştiul dezvăluie cît de frumos este.

Bănuit de arterită. îşi fac de cap şi maţele. Şi destul de şubrezit. S.F. i-a vorbit de mine doctorului Marian I., care mă primeşte în secţia de cardio-vasculare de la spitalul Fundeni.

Secţia e la etajul trei.

Torul îmi pare - şi este - curat, îngrijit, îmbietor, luxos. încă n-au început operaţiile. Camarazii de cameră sunt tineri şi veseli, au impresia că sunt în vacanţă, Mâncăm nu în salon, ci într-o sală de mese care s-ar zice că e la o pensiune de localitate balneară. La început tinerii mai înjură, mai ales de cele sfinte, apoi, la rugămintea mea, înlocuiesc înjurăturile şi consimt să înjure de marmură, văzduh, ceară şi alte nevinovate substantive.

(Regret că nu le pot traduce şi lămuri originea înjurăturii franceze jamicotton, ticluită de confesorul regelui Henric al IV-lea, abatele Cot-ton; în locul oribilului jarnidieu — contracţie a cuvintelor je renie Dicu^% — el a propus suveranului pe aceea rezultată din je renie Cottoir ;