| Imagine de groază.
Paharul din care gustăm la împărtăşanie e plin de sîngele Său, sînge în care sunt toate păcatele, urgiile, ticăloşiile, meschinăriile noastre. Din ele ne adăpăm. Femeia care aduce despotului vasul plin de singele fiului ei răpus din înaltă poruncă: na, safură-te.
Imagine de «roază.
224
Dar mai de groază este a cuielor bătute odată cu fiecare păcat. Ce fac oamenii cînd, de pe crucea troiţei, crivăţul şi intemperiile au smuls trupul Domnului? Se uită, îşi văd de drum
Iar la vremea de soroc fi unind din nou pe cruce Şi-i bal cuie/e la loc
Jilava, mai 196(1
V. îmi mărturiseşte că la zece Mai era mai rău decît mahalagiii: se scula cu noaptea-n cap, se dichisea, alerga pe bulevard, la defilare. Cînd apărea familia regală îi dădeau lacrimile în ochi. Niţel mai tîrziu. între veghe şi somn. mă vizitează umbra doamnei de Branszky însoţită de a perechii executate în 1793, de a ucisului rege portretizat de Van Dyck — atît de fin. de neajutorat, de a legitimului conte de Chambord, cu bărbuţa lui de arhiduce austriac, leh biii auch koni^lreu'1'.
- Gen. 8, 12: „Dar poaimbelul nu s-a mai întors la el."
De ce văd în această propoziţie toată tristeţea sfîrşitului copilăriei?
Un Mystere Fronleiuic? Un fel de iremediabilă degradare a inocenţei?
Nostalgia lumii care nu mai poate fi: uliţa copilăriei, vacanţa mare, cele
două văluri purificatoare: amintirea şi nădejdea?
în Septembrie luminile se aprind devreme, cînd cerul nu-i încă
invizibil, ci roz-vineţiu şi serile-s călduţe: pe Calea Victoriei (vin dinspre
Calea Griviţei unde am luat de la pictorul Petrescu-Găină, din căruţa de
la hotelul Bratu, un vraf de reviste I[istoria) pătrunde - cuceritoare,
dulce otrăvită - mireazma subtilă a Suburrei.
Dostları ilə paylaş: |
