N. Steinhardt Jurnalul fericirii trei soluţii testament politic Pentru a

1968

Concepţia arhitectului Nicolas Schoffer despre artă (emoţia artistică poate fi realizată de-a dreptul pe cortex, tară a mai fi nevoie de intervenţia unor mijloace estetice) nu este un mod de a exprima extazul religios?

Opera de artă asigură o stare cu totul asemănătoare isihiei (Linişte + Pace Sufletească + Fericire, adică un LPSF duhovnicesc, parale] formulei de bază CHON⁶⁹ din viaţa organică.)

- Mano le:

Ortega ne învaţă să nu facem „moralei nouă" onoarea de a o considera drept o nouă morală. „Morala nouă" nu există, e numai titlul pe care

240

omul-massă îl dă imoralismului său, dorinţei de a nu mai avea nici o îndatorire, de a nu se mai supune nici unei reguli.

Drepturi fără datorii, mă, e ca şi cum ai vrea lumină tară întuneric şi mămăligă tară mestecau. Dreptul şi datoria, iată cel mai bun exemplu de cuplu invariabil.

- Ortega (în preajma celui de-al doilea război mondial): oamenii de astăzi iau atitudini tragice şi se joacă de-a tragedia deoarece cred că lumea de astăzi nu mai e cu putinţă.

Seamănă cu copiii răsfăţaţi care-şi permit de toate pentru că ştiu că nu riscă nimic, care emit cecuri tară acoperire pentru că va interveni pînă la urmă familia şi va plăti. Dar tragedia e cu putinţă.

Războiul şi întâmplările ulterioare au confirmat spusele lui Ortega. Acum tragedia s-a banalizat, face parte din mediul înconjurător, e un element şi ea în ecologie.